Celor care mă detestă



Îţi scriu ţie, omule care mă deteşti...
Numai tu cunoşti motivele care te-au făcut să mă deteşti şi să mă dispreţuieşti, fiindcă eu ştiu că nu ţi-am făcut niciun rău şi că nu îţi datorez nimic. Poate că tu mă consideri vinovată de ceva și mă urăşti, dar, dacă ai fi sincer cu tine însuţi, ai realiza că nu eu sunt responsabilă de neputinţa ta de a fi bun şi de a scăpa de obsesii care îţi otrăvesc sufletul. Dacă nu am reuşit să rămânem prieteni, asta nu înseamnă obligatoriu că trebuie să fim duşmani, dar asta este o alegere care îţi aparţine.
Vreau să ştii că eu nu te urăsc. Pur şi simplu, nu reuşesc să te înţeleg şi te privesc cu compasiune. Te compătimesc pentru tristeţea ta, pentru durerea şi frustrarea pe care le porţi în suflet. Te compătimesc pentru că te complaci în rolul de victimă (închipuită) şi pentru că nu eşti capabil să fii obiectiv și sincer. Te compătimesc pentru neputința ta de a rămâne demn. Te compătimesc pentru că te iroseşti cu gânduri negative, cu invidie şi cu încercări disperate de a-mi face rău.
Ar trebui să ştii că, atunci când încerci să îmi faci rău, îţi faci rău ţie. Pe mine nu mă ating gesturile tale disperate de a-mi lua pacea sufletească. Tu nu ai nicio putere asupra mea. Tu ești doar un exemplu negativ pentru mine, fiindcă mi-ai arătat cum nu mi-aș dori să fiu niciodată. Nu vei reuşi niciodată să mă faci să te urăsc şi nici să mă răzbun pe tine. Şi ştii de ce? Pentru că mă iubesc prea mult pe mine ca să te las să mă transformi într-un om urât şi rău. Pentru că mă iubesc atât de mult încât nu accept să-mi consum energia dispreţuindu-te pe tine. Pentru că, la sfârşitul zilei, îmi dau seama că eşti atât de mic şi atât de speriat încât mă rog pentru tine lui Dumnezeu să te aibă în paza Sa.
Cu fiecare încercare a ta de a mă lovi, te vei lovi pe tine. Cu fiecare încercare a ta de a mă murdări, te murdărești, de fapt, pe tine. Ești prea slab ca să mă poți clătina și ești prea mic ca să îmi poți sta în cale.
Regret că nu ai linişte, că eşti atât de fragil și atât de speriat. Cred că răutatea ta este cauzată de teamă, iar teama este un semn de slăbiciune şi de nesiguranţă, de neîncredere în tine. Regret că faci alegeri proaste, că nu îți poți depăși condiția, că, în loc să îți umpli sufletul cu iubire, tu ţi-l umpli cu ură. E atâta ură în tine, încât nu mai este loc pentru iubire și pace.
Te-ai gândit vreodată că poate mă deteşti din cauză că nu poţi fi ca mine? Pentru că, în timp ce tu cauţi urâtul şi răul din oameni, eu caut să mă bucur de frumuseţea lor. Pentru că, în timp ce tu judeci și condamni, eu înțeleg și iert. Pentru că, în timp ce tu instigi persoane să ți se alăture în actele tale nebunești și nedemne, eu adun în jurul meu oameni minunaţi cu care fac lucruri frumoase. Pentru că, în timp ce tu cauţi să distrugi, eu caut să clădesc. Pentru că, în timp ce tu loveşti, eu mângâi și îmbrăţişez. Pentru că, în timp ce tu găsești satisfacție în a-i face pe oameni să plângă, eu găsesc bucurie în a le șterge lacrimile de pe obraz și a-i face fericiți. Pentru că, în timp ce tu descurajezi și ucizi visuri, eu le arăt oamenilor că au aripi. Pentru că, în timp ce tu eşti încruntat, eu zâmbesc. Pentru că, în timp ce tu faci eforturi să fii rău, eu mă străduiesc să devin mai bună. Pentru că, în timp ce tu mă înjuri, eu mă rog pentru tine. Pentru că, în timp ce tu te victimizezi, eu caut să-mi identific și să-mi îndrept greșelile. Pentru că, în timp ce tu adormi cu sufletul împovărat, dacă nu cumva ai insomnii, eu adorm cu sufletul plin de pace. Pentru că, în timp ce tu urăşti, eu iubesc.
Tu, omule care mă deteşti, ar trebui să ştii că, de fapt, te deteşti pe tine. Îţi deteşti propriile slăbiciuni, neputinţe şi urâţenia sufletească. Mă priveşti prin ochii tăi diformi.
Ar trebui să ştii că fiecare om aruncă în ceilalţi cu ceea ce are el în suflet, unii cu noroi, iar alţii cu iubire.
Ar trebui să ştii că un om care se iubeşte pe sine nu poate urî pe nimeni, de aceea te îndemn să te iubeşti şi să faci pace cu tine, fiindcă tu eşti cel mai mare duşman al tău, nu eu.



Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. ... şi acum, Irina, trebuie să urmeze imediat o postare decicată "Celor care mă plac" (admiră, apreciază respectă...) ;-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toate postările sunt dedicate oamenilor care mă plac sau care măcar mă respectă... :)

      Ștergere
    2. Lumina si dragoste tuturor, indiferent daca primesti rautate, invidie si ura in schimb....nu le mai citi rautatile,fii indiferenta ,pentru ca indiferenta ucide!
      Te urmaresc de mult si constat ca esti atat de dulce chiar si in replicile care le dai acestor oameni....
      Vezi ?Nici acolo nu poti fi urata! Ori, ei ?

      Ștergere
  2. Mi-e dor de linistea pe care o gaseam in postarile acestui blog, mi-e dor de Irina cea primitoare. Incearca sa-i lasi de o parte pe cei care te detesta (recunosc, am gasit si eu pe niste bloguri referiri la tine, care m-au revoltat si m-au durut in acelasi timp). Gandeste si traieste pentru cei care te apreciaza. Sunt mult mai multi.
    Inchei cu aceeasi urare:Pace tie!
    Daniel Adrian

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt zile și zile, fiecare cu experiențe noi, de tot felul...
      Nu contează ce spun alții, cu atât mai mult cu cât sunt persoane care vorbesc fără a mă cunoaște. Datul cu părerea e la îndemâna oricui, dar adevărul, nu... bunătatea, nu... Cei care spun răutăți se descriu pe ei înșiși.
      Gânduri bune și îți mulțumesc!

      Ștergere
  3. Irina, traim in lumea lui Sueliman Magnificul, facebocul a devenid obiectul iubirii, mesangerul este de necriticat, ce vrei mai mult? Ura se naste din diverse motive. Motivul este atributul urii, pe langa altele... Si ura este o caracteristica umana, rezultata neplacerilor, nu toata lumea simte la fel, nici suferinta, nici fericirea, suntem total diferiti. Am ajuns o natie care naste femei. Oare barbatii au disparut? Pe langa faptul ca suntem demagogi, aliterari, credem ca suntem napastuiti de soarta, intocmim scenarii, facem crime ca-n Texas, suntem niste hahalere. N-ai cum sa nu urasti. Poate cel care uraste mai crede in valorile morale, nu tribunale, ci acele valori divine si daca nu reuseste nu inseamna ca trebuie sa calce pe cadavre sa-si atinga scopul. Virtutile din ziua de azi cred ca fac o lume buna, magnifica, mirobolanta, fericirea a ajuns inductie sexuala, haotica, disperata, nu exista niciun echilibru.

    RăspundețiȘtergere
  4. Irina, traim in tara lui Suleiman Magnificul, in tara ororilor, a crimelor, a deznadejdii, a minciunii, a falsitatii, a redundantelor, a mandriei neacoperite, a batjocurei fata de aproapele tau, iar ura se naste evident, este atributul tuturor acestor motive, nu toata lumea este pe aceeasi pozitie, nici materiala si nici spirituala. Suntem dezechilibrati mental. Foarte diferiti. Minciuna a devenit virtute, fake-ul este baza reusitei, fericirea se naste pe facebook, nu mai vorbim face to face intrucat avem messenger, traim din citate in care ne regasim intotdeauna, ceea ce este o ineptie, in orice citat te regasesti pentru ca intotdeauna vei avea impresia ca te schimbi si devi mai bun, lucrurile fiind comune. Ce sa zic.... it's to complicate. Mi-as dori ca dintr-o simpla fraza sa se schimbe tot. Chiar aliterara. Simplu.... dar nu va fi asa....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu încă sper că lucrurile se vor schimba, că oamenii își vor reconsidera valorile, încă sper în exemplu bun... și știu că schimbarea începe cu propria persoană...

      Ștergere
  5. Irina ti.am lasat si eu pe facebook un msj privat. Te rog din suflet sa imi raspunzi. Multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  6. Vaii te-am gasit din grreseaala....dar cred ca esti una din cele mai frumoase greseli ale mele <3 ......sunt la servici mam oprit din tot si te citesc superb<3 ai facebook? cu te pot gasi acolo?te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun venit! Pe facebook mă găsești pe pagina Insomnii.
      Mulțumesc!

      Ștergere
  7. A DETESTÁ detést tranz. A trata cu dispreț, cu ură. /<fr. détester, lat. detestari
    M-as mira sa te deteste cineva ! Conform DEX-lui , este grav sa te crezi detestata.Poate , sunt divergente de opinie .Esti o persoana iubita de peste 135 mii de oameni, mai conteaza daca una sau doua nu se omara dupa tine ? Lasa-i in plata domnului.Sunt convinsa ca nu te uraste nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  8. Irina am vazut comentul acelei dudui care te-a atacat pe faceboook...bine i-ai spus.astia sunt oameni lipsiti de viata si de suflete..nu merita bagati in seama.atata pot atata fac.

    RăspundețiȘtergere
  9. E greu sa inteleg ca exista cineva care va detesta...si pt ce? Sunteti un om deosebit,sunt mandra ca v-am descoperit!

    RăspundețiȘtergere
  10. Irina, nu eşti singură în această luptă cu ura izvorâtă din nu ştiu ce patimi, ale unora.
    Cred că mă număr printre puţinii oameni care te înţeleg perfect. Pentru că şi eu mă lovesc de această ură nejustificată. Sunt convinsă că mulţi te înţeleg, dar poate nu trec prin aceste momente de neînţelegere a ce li se întâmplă şi de ce.
    Să justific: nu sunt nici pe departe un om talentat la scris. Eu am altă pasiune. Lucrez pps-uri, pe care le postez pe un site de profil. Acolo se dau note, steluţe, de la 1 la 10. Ca la şcoală.
    În medie, am note bune. Şi comentarii, pot spune, de invidiat. Dar... În momentul postării, şi imediat după aceea, încep să vină, în avalanşă, notele de 1, 2... ca şi cum aş fi copiat. Niciodată nu am stat pasivă, am luat atitudine, nu numai în ce mă priveşte, şi parcă mai rău sunt notată cu aceste note.
    Aici, pe acest site de pps-uri, poate vota oricine, fără a se loga. Sub umbrela anonimatului, frustraţii îşi fac de cap, neţinând cont de muncă, de timp alocat, de pasiunea, până la urmă, a acestor oameni. Ca să ajungi să realizezi un pps, trebuie să-ţi placă, măcar puţin, informatica. Să-ţi placă muzica, versurile, să cauţi imagini adecvate subiectului...
    În fine, sunt multe de spus. Dar şi mulţi oameni pe care nu-i poate selecta nimeni, în buni sau răi. Pe cei buni îi simţim, chiar dacă nu ne sunt, trupeşte, alături, ci doar prin câteva cuvinte.
    Cei răi, deşi nechemaţi, vin să ne întărească forţa de a trece mai departe, dar şi neputinţa lor de a-şi continua viaţa frumos şi elegant.
    Şi, aşa cum spui şi tu, ura lor se îndreaptă, în primul rând, asupră-le. Pentru că nu se iubesc pe sine, nu te aştepţi să iubească pe altcineva sau să aprecieze talentul cuiva. Pentru că ei ştiu doar să urască.
    Prin atitudinea noastră, nu neapărat de nepăsare, ar trebui să nu le mai facem "reclamă". Să-i lăsăm să trăiască în lumea lor cea strâmbă şi strâmtă.
    Eu voi continua să lucrez, aşa cum şi tu vei continua să scrii. Felicitări pentru ceea ce faci. Mult succes în continuare.
    Elena Cristina

    RăspundețiȘtergere
  11. Mi-ai mangaiat sufletul... Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cei care nu te apreciaza nu te merita...!Acesti oameni nu merita sa le oferi timpul si atentia.Toate cele bune si pastreaza-ti energia pentru cei care au nevoie sa-ti citeasca frumoasele randuri...!

    RăspundețiȘtergere
  13. Irina, cu cât scrii mai mult despre invidioşi, cu atât se vor crede mai importanţi. Cred că ideal ar fi să încerci să-i ignori. Am avut şi eu o altercaţie cu o domnişoară care scria recenzia unei cărți (Fluturi) pe care n-o citise. Mai mare prostie ca asta nu prea întâlnim. Aşa că ar fi mai bine să-i ignori şi să nu le dai satisfacţia că au reușit să te rănească. Cu bine!

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga mea Irina, tu eşti un OM minunat! Cum poate cineva să te deteste? Ai dreptate: cine vrea să facă asta, de fapt se detestă pe sine.
    Ce se poate spune despre oameni ca acesta, care fură textele altora şi le publică uşor modificate ca fiind ale lor?
    http://ionescusilviu.blogspot.it/2014/03/tu-omule-care-ma-detesti.html#comment-form

    RăspundețiȘtergere