Încredere? Precauţie!



Atunci când ești la pământ, când trăiești o dramă a vieții tale, ai nevoie de un umăr pe care să plângi, de un suflet căruia să-i împărtășești durerile tale. Ești așa de disperat să îți descarci sufletul, încât ai impresia că orice om care se arată dispus să te asculte, îți este prieten. Suferințele ne transformă în ființe naive și vulnerabile.
Dar, există două feluri de oameni care te ascultă: oameni cărora le pasă și curioși.
Cei cărora le pasă, te ascultă, nu te judecă și încearcă să îți aline sufletul cu o vorbă bună, cu un sfat prietenesc, cu o îmbrățișare și chiar plâng alături de tine. Știi că orice le-ai povesti, nu te vor judeca și că secretele tale vor fi în siguranță. Au răbdare să depășești perioada critică și nu te lasă să treci singur prin etapa grea a vieții tale.
Curioșii te ascultă fie pentru că sunt avizi să știe detalii despre viețile altora, fie în vederea acumulării de informații despre tine, pe care mai târziu le vor folosi împotriva ta. Pentru unii, scormonitul în viețile altora a devenit o plăcere maladivă, care probabil îi ajută să își uite propriile vieți mizere.
Trebuie să fii precaut atunci când îți descarci sufletul în fața cuiva, pentru că îți asumi riscuri nedorite. Nu știi cine se poate ascunde în spatele unui chip prietenos și plin de compasiune. Nu oricine se arată dispus să te asculte, te și înțelege și este dispus să îți ofere ajutor.
Unii te vor judeca după prejudecățile și limitele lor. Și riști ca durerile tale să devină subiecte de budoar și să împodobească pereții altora, care vor face batjocură și circ din ele.
Uneori este mai bine să îți ții durerile încuiate în sufletul tău. Doar acolo pot fi în siguranță. Sau scrie-ți durerile într-un jurnal personal și secret. Acolo vei regăsi oricând același adevăr, nedisimulat de percepțiile și prejudecățile altora. Acolo nu te va judeca nimeni...


Dor de copilărie



Uneori îmi este dor să mai fiu copil. Pentru că am nevoie de asta!
Îmi este dor ca unui copil de dragostea și de protecția părinților.
Îmi este dor să plâng ca un copil, ca mai apoi lacrimile mele să se transforme într-un zâmbet nevinovat.
Îmi este dor să mă bucur ca un copil de toate minunile lumii... să descopăr și să învăț.
Îmi este dor să îmbrățișez ca un copil, cu toată încrederea fără a-mi fi teamă că îmbrățișarea mea va fi trădată sau greșit interpretată.
Îmi este dor să cerșesc alintări ca un copil.
Îmi este dor să greșesc ca un copil, știind că voi fi iertată imediat și că nu mi se va aminti mereu că am greșit.
Îmi este dor să iert ca un copil și să uit, iubind din nou cu aceeași încredere și intensitate.
Îmi este dor să adorm ca un copil, fără griji lumești, visând frumos...
Îmi este dor să cred ca un copil, fără a pune la îndoială nimic din tot ce mi se spune.
Îmi este dor să iubesc ca un copil!

Fără daruri



Când eram copil, tata nu le permitea celor care veneau în vizită să îmi aducă daruri, decât de ziua mea și de ziua copilului. Iar dacă cineva îşi dorea să îmi aducă ceva care să îmi amintească de persoana sa, tata îi recomanda să îmi aducă muzică sau cărţi.
Era mustrat pentru refuzul său și neînțeles.
Îmi amintesc că l-am surprins discutând cu o mătușă de-a mea, care i-a reproșat că nu o lasă să îmi dea plasa cu dulciuri pe care ea mi-o adusese.
“Nu vreau să câștigi simpatia copilului meu cu lucruri. Mulțumesc pentru dulciuri, le voi pune în dulăpiorul ei și se va bucura de ele. Te ajută cu ceva să știe că sunt de la tine? Pentru asta vrei să te iubească?”
Tata nu a vrut ca eu să asociez bucuria unei vizite cu bucuria de a primi ceva. Să nu am interes față de lucruri, ci față de persoane. Mai mult de atât, asta m-a învățat să nu am așteptări și să nu fiu frustrată atunci când oamenii vin la mine “cu mâna goală”.
Copiii așteaptă să le duci ceva și, mai nou, au așteptări din ce în ce mai mari. Sunt dezamăgiți dacă nu primesc anumite lucruri și nu știu să aprecieze un lucru mic. Ca să nu mai spun că alocă valoare oamenilor, în funcție de lucrurile pe care le primesc.
Este ok asta? Credeți sau nu, dar tot ceea ce învățăm în copilărie se va reflecta în caracterul nostru la maturitate.
Dragostea pentru bunici sau pentru oricine vizitează un copil nu trebuie să fie determinată şi influenţată de daruri. Cei dragi, pot aduce copilului orice doresc, iar părinții vor introduce acele lucruri în viața copilului lor așa cum consideră de cuviință...

Consider că greșim încercând să ne manifestăm iubirea față de copii dăruindu-le lucruri... cănd vor crește, orice lucru va fi uitat și fără de valoare, dar momentele frumoase și  învățăturile le vor avea veșnic.


Nu sunt atât de săracă...



Nu sunt atât de săracă încât să nu am ceva de dăruit din puținul meu. 
Nu sunt atât de săracă încât să țin ușa casei închisă și să îmi doresc singurătatea. 
Nu sunt atât de săracă, încât să nu am o vorbă bună pentru un om care are nevoie de susținere morală. 
Nu sunt atât de săracă încât să nu am lacrimi pentru a plânge alături de un prieten. 
Nu sunt atât de săracă încât să nu am zâmbete pentru cei care le-au uitat. 
Nu sunt atât de săracă încât să uit să râd în hohote, chiar și atunci când am necazuri. 

Nu sunt atât de săracă încât să nu dau din forța mea, celor aflați la pământ.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am o mângâiere pentru un suflet îndurerat.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am gânduri frumoase pentru oamenii din viața mea.
Nu sunt atât de săracă încât să nu mai cred în oameni, doar pentru ca unii m-au mințit.
Nu sunt atât de săracă încât să uit să le fac oamenilor câte o bucurie.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am o mângâiere pentru un animăluț. 

Nu sunt atât de săracă încât să țin brațele încrucișate în loc să ofer o îmbrățișare. 
Nu sunt atât de săracă încât să nu mai iubesc, pentru că oricâtă iubire aș dărui, am din ce în ce mai multă. 
Nu sunt atât de săracă încât să nu mai am speranță atunci când am pierdut totul. 
Nu sunt atât de săracă încât să nu am trecut doar pentru că acesta este încărcat cu amintiri dureroase... 
Nu sunt atât de săracă încât să rămân fără drumuri noi de urmat și fără curaj de a le străbate. 
Nu sunt atât de săracă încât să nu pot ierta. 
Nu sunt atât de săracă încât să stau numai cu mâinile întinse pentru a primi. 
Nu sunt atât de săracă încât să îmi vând sufletul pentru lucruri și bani. 
Nu sunt atât de săracă încât să îmi pierd valorile. 
Nu sunt atât de săracă încât să rămân fără vise, din cauza deziluziilor. 
Nu sunt atât de săracă încât să raportez totul la „eu”. 
Dar cu regret constat ca sunt prea mulți săraci în jur...

Fragment din cartea Fluturi.

Cartea Fluturi se poate comanda aici, cu transport gratuit:
volumele 1 și 2 împreună
volumul 3
Irina Binder - Fluturi
Irina Binder - Fluturi

Fii fericit!



În noul an pornim cu speranța la o lume mai bună și la o viață mai frumoasă. 
TU ești primul care poate și care trebuie să facă schimbări și să contribuie la lumea pe care și-o dorește și să-și creeze viața la care visează. 
Începe cu tine. Gândește pozitiv. Fii optimist.
Fă diferența dintre problemele reale și cele închipuite. Nu te mai văicări.
Stimează-te. Crezi în tine. Iubește-te.
Fii onest cu tine și cu ceilalți, fii asertiv și hotărât. Respectă-i pe ceilalți, dar mai ales să te respecți pe tine.
Caută bucurii în lucrurile mărunte.
Evită conflictele de orice fel. Stai departe de bârfe, de intrigi și de răutăți. Acestea doar îți degradează calitatea umană și te atrag între oameni cu care nu ar trebui să fii. 
Evită persoanele negative, egoiste și false. Înconjoară-te de oameni buni și sinceri.
Fii un exemplu bun, pe care ceilalți să își dorească să îl urmeze.
Evită goana, agitația și stresul.
Visează, dar nu înceta să trăiești până la îndeplinirea unui vis.
Fă-ți planuri de viitor și organizează-ți timpul, astfel încât să reușești să te și distrezi și să faci lucruri care îți plac.
Nu te abandona în muncă și nu te irosi în proiecte care nu îți aduc satisfacții.
Învață ceva nou în fiecare zi. Îmbrățișează tot ce îți oferă viața frumos. 
Fii natural. Nu imita, nu copia, nu deveni altă persoană, care nu te reprezintă, doar pentru că unii nu îți respectă personalitatea.  
Nu te mai strădui să-i mulțumești pe toți, pentru că nu vei reuși.
Caută să ai așteptări realiste de la tine și de la oamenii din viața ta. Nu cere mai mult decât oferi. Nu promite mai mult decât poți oferi. 
Fă diferența între oamenii importanți și ceilalți. Nu toți merită să depui eforturi pentru ei.
Nu îți irosi sentimentele și lacrimile pentru oamenii care nu sunt demni de ele.
Timpul tău este prețios. Nu îl irosi cu activități inutile și cu oameni care nu merită.
Nu uita că, cea mai importantă persoană din viața ta ești TU.
Zâmbește, fii cald, bun, vesel și frumos!
Fii fericit!