Aparenţe...



Am descoperit cei mai frumoși oameni, ascunși după chipuri aparent banale și în trupuri bolnave, accidentate... Și am întâlnit oameni urâți, ascunși în trupuri frumoase, aparent perfecte. 
Am simțit căldură de la oameni străini, distanți, așa cum am simțit răceală de la oameni apropiați. 
Am primit mângâiere, înțelegere și susținere de la oameni care aparent nu aveau nimic de oferit și am fost abandonată și respinsă de oameni care aveau totul și care îmi datorau foarte mult. 
Am descoperit sensibilitate în oameni duri, puternici și implacabili, așa cum am găsit impasibilitate în oameni aparent umani, buni, perceptibili. 
Oameni foarte bolnavi mi-au alinat mie suferințe minore, trecătoare, de multe ori închipuite, iar oameni sănătoși m-au tratat cu nepăsare când am fost bolnavă. 
Am găsit prieteni adevărați în oameni pe care nu i-am văzut niciodată, așa cum am descoperit străini în prieteni apropiați. 
Am simțit aproape de sufletul meu oameni care se aflau la mii de kilometri distanță, așa cum m-am simțit înstrăinată și îndepărtată de oameni care se aflau lângă mine. 
Am fost iertată de oameni pe care i-am rănit și cărora le-am întors spatele și am fost condamnată, respinsă și abandonată de oameni cărora nu le-am greșit niciodată. 
Am învățat de la oameni care nu aveau studii și experiențe de viață, așa cum nu am învățat nimic de la oameni care păreau a cunoaște totul... 
M-au apropiat de Dumnezeu oameni fără credință și m-au îndepărtat de El oameni aparent foarte credincioși. 
Am fost primită regește în case modeste și am fost tratată cu indiferență în vile somptuoase. 
Au fost oameni care au împărțit cu mine din hrana lor puțină și modestă, așa cum oameni care aveau abundență de bunătăți nu mi-au oferit nici măcar un pahar cu apă. 
Am primit iubire de la oameni cărora nu le-am oferit nimic și am fost dușmănită de oameni pe care i-am iubit și cărora le-am dăruit totul. 
Viața m-a învățat să nu mă mai grăbesc să cataloghez, să evaluez și să aleg oamenii superficial, după false valori și după aparențe. Pentru că nu se știe niciodată cine este un om, cum este și ce comori ascunde sufletul său...




  1. Bravo Irina! Bravo!
    Până la urmă a cataloga înseamnă şi a lăsa de-o parte, a da uitării... cât timp evităm să catalogăm, mai dăm o şansă subiecţi(e)lor măcar prin atenţia pe care le-o arătăm... plus că, mai ales în ziua de azi, totul e într-o continuă mişcare... ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. irina esti pe cale de disparitie...nu cred ca mai sunt fete ca tine...mi.ar face placere sa te cunosc..:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos este aici in casa ta,Irina!Si ce primire frumoasa ne faci, spunandu-ne "daca te afli aici esti minunat!"
    De cateva zile am devenit dependenta de acest locusor atat de placut.Te citesc cu drag la servici si uneori seara acasa,cand am nevoie de cateva ganduri care sa ma motiveze.Esti minunata prin tot ceea ce faci!Te imbratisez cu caldura!Mariana Bancila-Timisoara

    RăspundețiȘtergere
  4. Esti extraordinara,e chiar placut aici la tine,ma bucur ca te-am descoperit,si cu multa,multa placere citesc gandurile tale,ne umpli sufletul de frumos.Cu mult drag Dana Draghescu

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi vine greu sa-ti scriu pentruca tot ceea ce ai spus tu , eu am simtit pe pielea mea demult timp. Oare sa fi fost eu neienteleasa? Iata ca acum crezand in adevar am ajuns intr-un impas de a mai gandi de a mai lua o hotarare , de a mai vedea ce este viata. Ce mai am de facut? Poti sa-mi spui? Ca vad ca tu le ...ma rog nu vreau sa fiu rautacioasa.

    RăspundețiȘtergere