Ignominii...



Susţin mereu că pe mine nu mă mai zguduie nimic, dar, se pare că se mai ivesc cazuri în care pot fi luată prin surprindere de răutatea lumii. Şi nu mă refer la lume în general, ci la oameni cu care am împărţit o parte din viaţa mea, oameni care s-au declarat prieteni.
Deşi am încheiat “conturile” cu ei cu mult timp în urmă, aflu că încă sunt bântuiţi de fantoma mea, deşi nu-i deranjez, nu le sunt datoare şi îmi văd de drumul meu.
Când aflu că unii, care pentru mine nici nu mai există, nu au loc de mine şi nu pot respira fără să îmi pronunţe numele, stau şi mă întreb: oare chiar atât de importantă sunt?
Mi-am propus să termin relaţiile care nu merg, fără bârfe inutile, fără a încerca să atrag prietenii comuni de partea mea, fără a lupta să îmi dovedesc dreptatea… Dar unii nu te lasă, nu pot renunţa uşor, nu ştiu să piardă şi transformă orice despărţire într-un război obositor şi inutil.
Şi aflu cum aceşti foşti prieteni se consumă cu bârfe şi cu intrigi menite să îmi strice reputaţia. Se interesează de soarta mea şi nu au linişte dacă află că pot fi fericită şi fără ei.
Probabil că se aşteaptă să le cer socoteală pentru faptele lor şi să reacţionez, dar nu voi decade atât încât să întru în mocirla lor. Îi las să se scalde în propriile lor ignominii şi puţin îmi pasă ce fac prin spatele meu... fiindcă dacă ar avea dreptatea de partea lor, dacă ar avea ceva de revendicat, ar veni în faţa mea şi ar încerca să mă înfrunte.
Unii cred că mă pot păcăli și trăiesc cu impresia că nu ştiu de ce sunt capabili, dar sunt pentru mine ca nişte cărţi deschise, cu tot cu adnotările marginale de rigoare. Le ştiu tacticile, gândurile şi tot ce ascund sub zâmbetul pervers, care nu-i decât un rânjet maniaco-depresiv, plin de frustrări şi intenţii mârşave.
Nu-i urăsc pe aceia care mă urăsc. Mi-e milă de ei. Trebuie să aibă nişte vieţi tare triste şi lipsite de sens, dacă îşi dedică timpul şi îşi consumă energia cu prostii şi cu răutăţi. Răutatea lor acunde, probabil, multe neîmpliniri şi complexe de inferioritate... Au sufletele goale, nelocuite de nimeni şi se simt neiubiti și ai nimănui.
Îi văd cum decad, cum îşi otrăvesc sufletele cu răutăţi şi cu nimicuri. Cultura lor, distracţia lor, sunt limitate la a discuta şi a judeca oameni, acesta fiind probabil un mod de a uita de vieţile lor atât de monotone.  



  1. Imi place ! Apreciez modul tau de a gandi. Ai dreptate. Asa sunt unii oamenii in ziua de azi. Stiu doar sa ceara , doar sa primeasca , iar cand vine vorba de a oferi si ei la randul lor se dau loviti. Iar aceste persoane tot ce pot face este sa te scoaata pe tine vinovat/a , in loc sa vada unde au gresit ei prima data. Dar stii cum e ... trebuie sa para OK si perfecti in fata anturajului in care se afla fiecare persoana , sa nu cumva sa se faca de ras.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai venit Andrei!
    iti multumesc pt timpul acordat si pt aprecieri!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Irina !
    Cu placere !

    RăspundețiȘtergere
  4. draga irina,tu scrii atat de frumos.....si ai experiente atat de frumoase de impartasit.de ce bagi in seama nimicurile?merita ele timpul tau?oamenii de genul asta trebuie ignorati total.ei exista si vor exista intre noi asa cum exista binele si raul.cu siguranta vei mai cunoste si altii.lasa-i in prostia lor...
    nimeni nu are dreptul sa te judece,fiecare face ce vrea cu viata lui.si iti zic un secret,un om curat la suflet nu judeca.tocmai cei mai pacatosi si aia care se stiu cu defecte critica si judeca,asa ca nu te uita in gura lor.
    te apreciez f mult pt ceea ce esti!esti frumoasa,isteata,pozitiva,o prezenta minunata in viata oamenilor.te implici si ajuti si pt asta te indragesc.iarta-ma ca vreau sa imi pastrez anonimatul,ok?:)

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc pt aprecieri! respect anonimatul, nu am de ce sa ma supar...
    este adevarat ca cei despre care am scris nu merita atentie si timp pierdut, dar e doar un mod de a da replica elegant, fara sa intru in discutii inutile.
    recunosc, e si un mod de a expune public mojicia... faptele unora nu trebuie sa ramana fara ecou, asa ca... si-au asumat asta! :)
    sunt experiente pe care vreau sa le impartasesc, stiu ca anumite aspecte deschid ochii unora ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. nu baga in seama toate nimicurile...
    nu merita

    RăspundețiȘtergere
  7. asa este, nu merita! si imi dau seama de asta dupa ce le bag in seama... si imi propun ca data viitoare sa nu mai bag in seama ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa este, Alexander...
    Multumesc de vizita!

    RăspundețiȘtergere
  9. IRINA te admir pt felul in care iti exprimi trairile si pt felul in care le dai peste nas alora care merita.ai atins aici niste subiecte sensibile si cred ca de aceea au reactionat unii....poate s-au regasit in descrieri.
    te imbratisez draga mea!tanti cornelia

    RăspundețiȘtergere
  10. astia care comenteaza aiurea ar trebui ignorati.

    RăspundețiȘtergere
  11. de ce bagam in seama un prost care s-a impotmolit la o postare si face acuzatii aiurea?Irina,parca nu te opreai la cainii care te latra....
    pupici
    Bogdan Mathe

    RăspundețiȘtergere
  12. Irina,eu cred ca acest articol a lovit in aia carora le e destinat.....si cred ca superlabativizat ala e unul dintre ei...si pt ca nu avea replica,a zis si el ce i-a fost la indemana:)))

    RăspundețiȘtergere