Trăiește-ți viața ta!

Vine o zi în care realizezi că ai trăit mai mult pentru alții și ai uitat să trăiești pentru tine. Că ai renunțat la tine, din dragoste și generozitate, dorindu-ți să-i vezi pe alții fericiți.
Uneori ajungi să faci atâtea compromisuri, încât îți pierzi propria identitate. Nu mai trăiești după placul tău și nu mai pui nevoile tale pe primul loc. Nu mai trăiești viața ta, ci trăiești viața altora.

Și vine o zi, în care realizezi că tot ce ai făcut a fost degeaba, pentru că ceilalți nu au apreciat nimic din ceea ce ai făcut pentru ei. Se poartă de parcă ai fi un nimeni căruia nu îi datorează nimic, nici măcar respect și considerație. În egoismul lor, au fost prea orbi ca să vadă că tu ai sacrificat și ai renunțat la ceea ce erai, de dragul lor.
Unii au impresia că viața lor e a lor și e importantă, iar viața altora e tot a lor și o merită. Aceștia cred că li se cuvine totul și că nu datorează nimic în schimb.
Sper că vine o zi, în care fiecare va realiza, cum, pentru cine și viața cui o trăiește.
Trăiește-ți viața ta. Ai o singură viață. Nu mai multe pentru a trăi pentru fiecare în parte.

Ură

Nu-i aşa că fiecare dintre voi aţi cunoscut sentimentul de ură?

Fie că este faţă de cineva care v-a rănit, fie că este faţă de ceva ce dispreţuiţi, faţă de nedreptate, sau faţă de violenţă...

Ura, este un sentiment distrugător, de auto-pedepsire, iritabil, dureros, care ne întunecă mintea şi ne ia şansa să fim fericiţi şi liniştiţi.

Ura face casă bună cu invidia, cu lăcomia, cu prostia şi cu paranoia.

Am auzit expresii de genul “urăsc ungurii”, “urăsc ţiganii”, “urăsc maneliştii” şi nu neapărat de la oameni care au fost deranjaţi de cei pe care îi urau. De multe ori ura noastră este influenţată de cei din jur. Ura de rasă şi de etnie sunt exprimate la modul general.

Observ că trăim într-o lume care promovează ura, prin toate mesajele negative, toată critica, toată instigarea la cretinism şi nici nu e de mirare… bunătatea, toleranţa, inteligenţa, iubirea, sunt în cantitate constantă în lume, dar contrariile lor sunt disponibile în cantităţi nelimitate... 

În unele cazuri ura porneşte de la defectele noastre proprii, mult exagerate… subconştientul nostru e mai deştept/sincer decât conştientul şi ne va face să urâm la alţii ceea e rău la noi, putând astfel să ne simţim mai buni...

Se întâmplă multe rele în lume şi oamenii ne vor dezamăgi, dar nu ar trebui să permitem nimănui să ne degradeze sufletele făcându-ne să urâm.

Dacă vă încărcaţi sufletele cu ură, nu veţi mai avea loc pentru iubire. Merită oare cineva să vă ia dreptul la cel mai frumos sentiment din lume - iubirea? 
Nu lăsaţi ura să devină un mod de gândire, de acţiune şi de existenţă. Staţi departe de cei care împrăştie ura.

Uitaţi de cei care v-au rănit şi iubiţi-i pe cei care merită!

Tu știi ce ascunde un zâmbet?

Nu știi niciodată ce suferințe ascunde zâmbetul unei persoanei pe care o întâlnești.
Nu știi că, deși este o persoană amabilă, cineva poate a rănit-o, poate a pierdut pe cineva drag, sau poate are pe umeri responsabilități grele.
Poate că în spatele omului puternic și sigur pe el, se ascunde un om timid, descurajat, slab. Tu nu știi că poate are dureri, lipsuri, gânduri chinuitoare și nu știi ce îl așteaptă acasă. 

Poartă-te frumos cu oamenii pe care-i întâlnești. Nu fii capricios și egoist. Nu știi ce poartă în suflet omul din fața ta, așa că nu-l împovăra mai tare cu indispoziția ta, cu lipsa de răbdare, cu cuvinte urâte...
Poartă-te frumos cu vânzătoarea care te servește, iart-o dacă e stângace și încurajeaz-o cu un zâmbet. Poartă-te frumos cu taximetristul, cu cel care, din greșeală te-a îmbrâncit, cu colegii, cu un obez (pentru că deja e impovărat de complexe), cu un bătrân neajutorat, poartă-te frumos cu orice om pe care îl întâlnești.
Când pleci din casă, ia-ți cu tine simțul umorului, răbdarea, multe zâmbete și fii un om frumos!

Uşi...

Viața ne aduce din când în când în fața unor uși. Iar fiecare ușă duce către un drum...
Ar trebui să deschidem fiecare ușă pentru a vedea ce se află dincolo de ea. Dar uneori nu avem curaj să facem asta, sau poate că nu avem destulă încredere în noi, crezând că nu vom face față provocărilor ce ne așteaptă dincolo de acea ușă. Și alegem alte uși, convinși că în spatele lor ne așteaptă drumuri mai line, mai lipsite de neprevăzut și de încercări.
Sunt uși pe care suntem obligați să le deschidem. Iar pe altele le deschidem doar dacă vrem, pentru că ni se da dreptul să alegem.
Unele uși duc spre drumuri anevoioase, pline de încercări și piedici.
Altele duc spre nicăieri.
Mai sunt uși care duc spre oameni pe care trebuie neapărat să îi întâlnim.
Unele uși duc spre uitare...
Uneori suntem tentați să deschidem uși frumoase, care promit strălucire, dar descoperim că poleiala lor a fost înșelătoare, pentru că ascund în spatele lor numai deșertăciune și dezamăgiri.
Dar sunt și uși vechi, mai puțin frumoase, care aparent nu promit nimic, dar care duc spre cele mai frumoase drumuri.
Sunt și uși pe care ne dorim foarte mult să le deschidem, convinși că dincolo de ele vom găsi fericirea, dar, din păcate, imediat deschise ele ne dezvăluie în față doar un zid.
Mai sunt uși pe care ne dorim să le deschidem căutând iubirea din spatele lor, dar care rămân închise. Unele dintre ele ni se deschid pentru puțin timp, ca mai apoi să ne fie trântite în față.
Anumite uşi ne fac să credem că am ajuns la capătul drumului şi că nu mai există cale de întoarcere, dar avem surpriza să descoperim o uşa nouă care ne oferă o nouă şansă.
Unele uşi au o fereastră mică prin care putem vedea ceea ce ne aşteaptă dincolo de ele, iar altele nu. Aflăm unde duc doar după ce le-am deschis… şi, de multe ori întoarcerea este ireversibilă.
Alte uşi sunt protejate cu grilaje din fier, sau sunt mult prea sus şi de aceea ne este imposibil să le deschidem. Doar îi privim pe alţii cum le deschid şi ne întrebăm cum o fi dincolo de ele.
Sunt uşi care ne permit să le trecem pragul însoţiţi, iar prin unele trebuie să trecem singuri, obligaţi să lăsăm în urma noastră oameni dragi.
Mai există uşi pe care ne dorim să le redeschidem după ce cândva în trecut am ales să le închidem în urmă noastră, dar care rămân închise pentru totdeauna.
Iar în faţa anumitor uşi aşteptam neobosiţi, sperând şi visând că se vor deschide cândva, fără a avea însă vreo certitudine.
Nu vom şti niciodată câte uşi vom întâlni în viaţa noastră. Şi chiar şi atunci când credem că drumul nostru s-a sfârşit, ni se mai iveşte în cale o uşa nouă, care ne poate duce pe un drum neaşteptat de frumos...

Tu ce prețuiești mai mult?

În copilărie, când aveam musafiri, îi serveam în porțelanurile cele mai frumoase și le ofeream tot ceea ce aveam mai bun în casă. 
Tata mi-a spus că indiferent dacă invit la masă o rudă, un prieten, sau pur și simplu pe omul care ne zugrăvește casa, să îl tratez cu ceea ce am mai bun. 
"Nu prețuim porțelanurile, ci oamenii. Toți oamenii merită să fie serviți în porțelanuri.” (mi-a spus tata).

Aveam un băiat (rrom) care se ocupa de grădina noastră. El mai lucra și la o casă vecină, iar gazdele îl puneau să mănânce în curte, într-un castronel din tablă. Noi îl serveam în porțelanuri și mereu stătea cu noi la masă. Desigur că am sesizat diferența dintre felul în care îl  tratam noi pe acel băiat și felul în care vecinii îl desconsiderau... 

Am văzut în alte case cum porțelanurile stăteau la loc de cinste în vitrină și cum noi, ca musafiri, eram serviți în farfurii obișnuite, diferite ca model și poate chiar ciobite. Dar tata mi-a spus să nu mă supăr pe cei care nu mă tratează cu ce au mai bun, iar atunci când vor veni în casa mea, eu să-i servesc cât mai frumos, fără a ține minte cum am fost tratată.

Mi s-a interzis să țin ceva ciobit în casă. "Nu suntem atât de săraci, încât să ținem ciobituri.” Și am fost învățată să nu regret după o farfurie spartă. "Unele lucruri trebuie să moară și să fie înlocuite.”
Mergând în vizită la o mătușă, aceasta mi-a oferit un ceai într-o cană fără toartă. Știind că avea foarte multe seturi de cești, când am plecat de la ea, l-am întrebat pe tata de ce mătușa ținea vase ciobite și de ce nu m-a servit într-o cană bună.
"Pentru că sunt oameni care nu se pot desprinde de lucrurile care s-au stricat. (mi-a spus tata). Se poartă ca niște săraci. Țin deoparte lucrurile bune, nu se folosesc de ele, de teamă că le-ar putea pierde. Respectă mai mult niște lucruri decât pe ei înșiși..."

Am fost învățată să nu protejez lucruri, să le folosesc și să mă bucur de ele. 
Am învățat să respect oamenii în mod egal... și că felul în care îi tratez, le influențează încrederea și stima de sine. 
Am învățat că nu toți oamenii oferă tot ce au mai bun, dar eu să ofer tot ce am mai bun și să găsesc bucurie în asta. 
Am învățat că lucrurile au sfârșitul lor, la un moment dat și că nu trebuie să regret, fiindcă alte lucruri, mai bune și mai frumoase le pot înlocui...

Azi mă voi ierta!

Azi mă voi ierta și îmi voi elibera sufletul de regrete.

Mă voi ierta, fiindcă am obosit să mă condamn atât de mult și de aspru pentru tot ceea ce am făcut si pentru tot ceea ce nu am făcut. Am fost cel mai dur judecător al meu, iar uneori am devenit propriul meu călău.

Mă voi ierta pentru lacrimi plânse în zadar și nemeritat.

Mă voi ierta pentru toate  vorbele pe care le-am spus în grabă și sub impulsul nervilor și a durerii, dar și pentru tot ceea ce nu am spus atunci când trebuia.

Mă voi ierta pentru toată nefericirea mea și pentru toată nefericirea altora, de care am fost responsabilă.

Mă voi ierta pentru că m-am irosit încercând să fiu cine au vrut alții și uitând să fiu cine îmi doream eu.

Mă voi ierta pentru toate promisiunile pe care nu am reușit să le respect.

Mă voi ierta pentru că mi-am ignorant inima și am ales rațional, că am abandonat drumuri pe care aș fi putut să alerg și am ales drumuri pe care m-am târât.

Mă voi ierta pentru că m-am trezit de multe ori în faţa unor uşi închise, dar m-am încăpățânat să aștept în fața lor, irosindu-mă.

Mă voi ierta pentru că nu am ştiut să preţuiesc anumiți oameni așa cum ar fi meritat şi că am alungat de lângă mine suflete care m-au iubit.

Mă voi ierta pentru toate visele abandonate, pentru toate renunțările, pentru teamă, pentru lașitate, pentru toate neputințele mele.

Mă voi ierta pentru că am fost superficială, pentru că m-am amăgit și m-am mulţumit să trăiesc jumătăţi de măsură…

Mă voi ierta pentru tot ce am fost și nu ar fi trebuit să fiu, pentru tot ce nu am fost, deși aș fi putut să fiu…  

Ești mai puternic decât crezi!

Fiecare om are o poveste a sa.

A iubit, a suferit, a greşit, a pierdut, a fost părăsit, minţit, înşelat, trădat...

Poate că eşti într-o perioadă grea a vieţii tale, poate ţi-ai pierdut încrederea şi echilibrul.

Poate că ai cunoscut trauma unei despărţiri, poate că suspini după o dragoste neîmpărtăşită, poate eşti singur între străini şi duci dorul celor dragi...

Poate că eşti împovărat de griji financiare, poate speri la un loc de muncă, de care depinde existenţa ta şi a familiei, poate suferi pentru copiii tăi...

Poate ai pe cineva bolnav, poate chiar tu ai probleme de sănătate...

Poate te simţi îmbătrânit, nedorit, neapreciat... singur.

Poate că oameni în care ai crezut te-au dezamăgit şi te-au abandonat...

Poate aştepţi o împăcare, o veste, un semn, o ieşire dintr-o situaţie critică...

Poate simţi nevoia să fii înţeles, ascultat, acceptat, mângâiat, iubit...

Om frumos, trebuie să crezi în tine!

Trebuie să te aduni, să lupţi şi să încerci.

Trebuie să te desprinzi de un trecut în care nu mai ai niciun rost şi să îţi vezi de drum... Schimbă-ţi direcţia de mers şi caută un drum frumos. Sunt vise care aşteaptă să se împlinească, sunt oameni care aşteaptă să te întâlnească, este o viaţă care aşteaptă să fie trăită!

Poate că numai tu ştii ce îndură sufletul tău, dar nu eşti singur pe lume. Ca și tine, mai suntem foarte mulţi...

Suntem foarte mulţi cei care am pierdut, care suferim, care regretăm, care aşteptam, care nu mai îndrăznim să credem, care ne zbatem între sentimente contrare.

Ai răbdare şi adună-ţi puterile. Totul se va rezolva. Viaţa nu ne dă mai mult decât putem suporta.

Dacă nu ar exista speranţă, nu ni s-ar fi dat visele.

Ceea ce azi ţi se pare imposibil, mâine se va împlini!

Tu eşti o forţă şi vei reuşi!

Să nu uiți că meriţi să fii fericit!