Cine sunt?

Probabil că fiecărui om i-ar plăcea să poată spune despre sine că a fost mereu bun, că s-a purtat de fiecare dată corect, că a luptat întotdeauna pentru adevăr și lumină, că nu a rănit și nu a dezamăgit niciodată pe nimeni, că nu există nimic în trecutul său care să-l facă să aibă regrete sau să se rușineze cu faptele și cu alegerile sale. Dar eu nu mă aflu printre cei norocoși, să pot spune toate acestea despre mine. Nu sunt fără de păcat, așadar nu pot pot ridica piatra.

Iar dacă m-ar întreba cineva cine sunt, nu aș avea nimic extraordinar de spus despre mine și poate că nu aș ști să mă descriu suficient de coerent și de obiectiv încât să sper că m-aș putea face cunoscută de către interlocutor. Aș putea să-i răspund zicându-i că sunt doar un om ca toţi oamenii, un om care are şi calităţi dar şi defecte, un om care s-ar putea mândri cu câteva fapte, nu știu dacă neapărat măreţe dar cu siguranță speciale, deosebite și foarte frumoase. Un om care, totodată, ar trebui să se simtă ruşinat de anumite fapte care nu-i fac cinste. Sunt un om care are de purtat cu sine destule greşeli omeneşti, un om cu experienţe de viaţă frumoase dar şi cu încercări de viață urâte și triste, un om cu frământări spirituale înălțătoare, dar uneori dominat de frici și dependențe de care nu poate scăpa, un om care a fost foarte fericit, dar şi cumplit de nefericit de multe ori, un om care s-a prăbuşit şi s-a ridicat de tot atâtea ori, un om care s-a abandonat pe sine de câteva ori, dar care s-a regăsit de fiecare dată. Un om care a crezut orbeşte în semenii lui, în fericire şi în iubire şi care a cunoscut gustul amar al eşecurilor şi al dezamăgirilor.

Sunt un om care a avut parte şi de căderi, nu doar de urcușuri binefăcătoare, care a minţit, care a trădat, care a vorbit de rău, care a judecat fără să aibă acest drept, dar care, într-un final, conştient şi dezgustat de toate defectele și greșelile sale, le-a regretat şi s-a străduit să devină mai bun.

Sunt un om care a înţeles, într-un târziu, că viaţa nu trebuie să fie perfectă pentru a fi fericit – şi că fericirea nu este condiţionată de a avea cât mai mult -, când să ai totul nu se poate, ci de a te avea pe tine, de a fi liber, de a putea iubi și de a fi iubit și de a-ți găsi menirea, acea parte bună și frumoasă din tine pe care să o pui în slujba binelui și a celorlalți. Sunt un om care s-a trezit adeseori în rutină, amorţit, care a rătăcit pe drumuri incerte şi care a făcut și alegeri extrem de neinspirate. Sunt un om care a înţeles că iubirea nu oferă garanţii, că ea se poate preschimba uneori în amărăciune și suferință, că fiecare fluture din stomac îşi ia zborul şi că, oricât de mult am iubi şi oricât de mult ne-am dărui, oamenii ne pot abandona ca şi cum nu am însemnat vreodată ceva pentru ei. Sunt un om care a cunoscut binele şi răul, care a ales raţional dar şi iraţional, un om care atunci când priveşte în urmă descoperă că are multe regrete, un om care a lăsat multe lucruri nespuse, destule promisiuni neonorate şi câteva visuri importante neîmplinite...

Sunt un om simplu, un visător, un om cald căruia nu-i este ruşine să îşi strige iubirea în gura mare, un om sincer care îşi recunoaşte greşelile şi înfrângerile cu demnitate şi curaj, un om care nu se mai teme de judecata lumii, conștient că nu datorează nimănui ceva, orice și că nu are nimic de dovedit.

Sunt un om care iubeşte oamenii, care le înţelege rătăcirile şi care nu uită că a avut propriile rătăciri, care nu se crede mai bun sau mai important decât ceilalți. Un om care a învățat să respecte alegerile celorlalţi oricâtă durere i-ar aduce asta, un om care poate iubi chiar și atunci când nu i se răspunde cu aceeași iubire.

Sunt doar un om care a uitat, de multe ori, cine este şi cine vrea să devină, dar pe care iubirea l-a făcut să regăsească de fiecare dată drumul către sine. Un om pe care iubirea l-a salvat.

Sunt un om care râde cu lacrimi uneori și care plânge printre hohote de râs alteori, un om care e în stare să iasă ziua în lume zâmbind, chiar dacă a plâns toată noaptea în singurătate, un om care, deși e plin de răni, uită de propria durere atunci când cineva drag suferă. Un om lipsit de egoism care acceptă că, uneori, trebuie să se pună pe locul doi atunci când cineva duce lupte mai grele decât ale sale.

Sunt un om care iartă fără a aştepta să i se ceară iertare, care acordă încă o şansă şi încă una, crezând în reabilitare, un om capabil să uite orice rău dacă i se oferă puţină iubire.

Sunt un om care s-a îndrăgostit nebuneşte şi fulgerător, dar care nu-i uită, nu-i desconsideră și nu-i urăşte pe cei pe care i-a iubit cândva. Sunt un om imprevizibil uneori, indecis alteori, un om care a spus „Pleacă!“, atunci când ar fi vrut să spună „Rămâi!“, un om care a plecat atunci când ar fi vrut să rămână, un om care ar fi vrut să plece atunci când a rămas...

Sunt un om dependent de iubire și de frumos, pe care îl bucură soarele, ploaia, zăpada, râsul copiilor, copacii, marea, florile, crestele munților, îndrăgostiții care se privesc cu iubire, bătrânii care se țin de mână, cățeii care cerșesc mângâieri cu privirile lor nevinovate... Un om pe care orice atenție mică și neînsemnată îl face fericit, un om căruia o îmbrățișare îi poate alunga toate temerile, un om care se trezește noaptea și îi mulțumește divinității pentru tot, un om recunoscător pentru tot ceea ce are, un om care vrea să dăruiască tot ceea ce este mai bun, care suferă odată cu ceilalți, care își dorește să aline singurătăți și să le ofere mângâiere celor îndurerați. Un om capabil să muncească neobosit ca să-i facă o bucurie cuiva.

Sunt un om care a învăţat să asculte şi să înţeleagă dincolo de cuvinte, să vadă mai mult decât un chip, să privească în profunzime, în spatele măştilor pe care unii oameni le poartă atunci când se tem să fie ei înșiși.

Sunt un om care nu se mai teme de singurătate, dar care nu se bucură de nimic dacă nu împarte cu alţii, un om care nu vrea să trăiască numai cu el și doar pentru el.

Sunt un om cu stări sufletești extreme, un om plin de pasiune, un om care trece în câteva clipe de la agonie la extaz, un om fragil și vulnerabil – dar, totodată, o forță de nestăpânit.

Sunt un om care se agață cu disperare de orice fărâmă de fericire și căruia i se năruie întregul univers atunci când este părăsit, rănit și respins.

Sunt un om sincer, lipsit de ipocrizie, un om care a învățat că adevărul spus cu voce tare îi îndepărtează doar pe cei cărora le place să trăiască mințind și lăsându-se mințiți.

Sunt un om care va avea întotdeauna timp pentru ceilalți, o vorbă bună, o mângâiere, un zâmbet, o lacrimă și o inimă primitoare.

Sunt doar un om. Iubit, urât, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, înţeles, neînţeles, admirat, judecat... sunt doar un simplu om, care are nevoie de pace interioară, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer și de visuri. Sunt un om care, până la urmă, nu vrea altceva decât să iubească şi să fie iubit.

Mă numesc Irina, iar aceasta este povestea mea...

Volumele Fluturi se pot comanda aici:  Cartea Fluturi