Nefericirea ca mod de viață

Se pare că trăim într-o epocă a conflictelor. Este îngrijorător şi trist. Trist că există atât de multă adversitate, atâta preocupare pentru ceartă, și îngrijorător fiindcă dorința de răzbunare şi intrigă tinde să guverneze chiar și mințile pe care le considerăm luminate.

Este trist că există atât de mulţi oameni toxici, care-i contaminează şi pe alţii cu negativismul şi cu răutatea lor.

În ceea ce mă privește, am încercat să-i înţeleg pe cei nevrotici, dominaţi de emotivitate şi instincte barbare, blocaţi în obsesii nesănătoase şi în lamentări inutile și necâștigătoare. Nu am reuşit. Le pot înţelege anumite momente de furie, anumite abateri de la normalitate, dar în niciun caz stăruința şi preocuparea obsesiv-compulsivă pentru oamenii pe care nu-i plac. Nimic nu mi se pare mai trist decât să-ţi faci un mod de viaţă din a te certa, din a demola, din a bifa în fiecare zi câte o răzbunare şi câte o faptă rea.

Cei veşnic şi febril preocupaţi de persoanele pe care le urăsc, sunt cei mai nefericiţi oameni. Ei nu-şi găsesc pacea niciodată. Nu au bucurii normale, ci doar plăcerea maladivă de a produce suferinţă şi disconfort, de a face rău altora de parcă asta le-ar aduce lor un mare bine.

Din nefericire, aceştia nu conştientizează că au probleme grave și că se supraevaluează fals și ridicol. Au o părere despre ei total disproporționată față de valoarea lor reală, se cred superiori din punct de vedere moral, invulnerabili, sunt autosuficienţi şi sfidători. În realitate sunt slabi, temători, complexaţi. Știm cu toții că sentimentul insecurităţii îi face pe oameni răi.

Cu toate acestea, n-am să înţeleg niciodată de ce unii sunt mai dispuşi să fie răi decât buni, pentru că o doză de insecuritate avem cu toții până la urmă, nimeni nu este ferit de o astfel de încercare. Dar de ce unii sunt mai dispuşi să se certe şi să dispreţuiască, să urască și să provoace rău altora decât să trăiască în pace şi iubire?

Există ambiţii mai frumoase decât să fii veninos și să otrăveşti lumea cu urâtul din tine. Există şi altceva de făcut decât să-ți urmăreşti obsesiv "rivalii", decât să instigi, să bagi intrigă, să insulţi şi să blestemi. Există și alte sentimente în afară de mânie, invidie, ură, răutate. Există și fericire și bucurie și încredere și frumusețe. Dar nu poţi fi fericit cât timp te hrăneşti cu amărăciune, recriminare şi trivialitate. Nu poţi fi fericit cât timp scopurile tale sunt mărunte şi mizerabile. Nu poţi fi fericit cât timp ești resentimentar și incapabil să scapi pașnic de balastul de ură adunat în tine. 

Dar poate că așa cum unii aspiră la fericire, unii aspiră la nefericire. Până la urmă este și ăsta un mod de viață. E dreptul lor să aleagă.