E pace și totuși război...

Am observat că se montează sirene pe clădiri, iar reprezentanții de la primărie inspectează buncărele, gonind locatarii care le-au transformat în beciuri personale pline cu murături și dulcețuri, depozite de lucruri vechi și tot felul. Nu știu ce să cred despre asta, dar vă întreb: sunteți pregătiți de un eventual război? Pentru că nu m-aș mira să ne pască unul... Poate ar trebui să ne pregătim fizic și sufletește, să facem o gentuță cu strictul necesar (acte, poate ceva medicamente și provizii) pe care să o putem înfășca rapid în caz de ceva. Sunt sigură că nu suntem pregătiți să trăim fără confortul cu care ne-am obișnuit, să abandonăm tot ce avem și să fugim în lume cu ceea ce avem pe noi și ceea ce putem băga într-o geantă...

Oricum, pace nu e. Lumea e într-o continuă luptă. Mulți duc războaie, Dumnezeu știe pentru ce, dar atâta ură și atâta agresivitate nu am văzut în toată viața mea. Pe toate "fronturile" lumea se luptă. În familii, între colegi, pe străzi, pe facebook, peste tot. Desigur, armele folosite sunt cuvintele și, probabil că unii ar recurge și la agresiune fizică... și chiar ar ucide.

N-am crezut că-mi va fi dat să văd atâta ceartă, atâta dezbinare, atâta minciună, atâta decădere umană și morală. Este tristă și îngrijorătoare toată preocuparea asta pentru răutăți și urât. Este de neînțeles intoleranța față de oricine și de orice.

Cei care nu se mai pot opri din huiduit, din insultat și din intrigat, suferă cu certitudine de o ură patologică. Sunt bolnavi și capabili de orice nebunie, numai să-și descarce furia.  

Din păcate, aceștia nu vor înțelege niciodată că lupta o duc cu ei înșiși, nu cu cei pe care-i detestă și pe care se zbat să-i distrugă, pe oameni pe care nici măcar nu-i cunosc, care nu le datorează nimic, care nu le-au adus niciun prejudiciu, care au dreptul să-și trăiască viețile așa cum vor, să facă alegeri după bunul plac.

Este de ajuns să nu-ți placă o persoană, să nu-i împărtășești o opinie și se trece direct la ură, iar de la ură la un război furibund împotriva acelei persoane. Am văzut oameni care se poartă de parcă și-au pierdut mințile efectiv, care nu mai au niciun Dumnezeu, care spun enormități și care recurg la acte  grosolane, fără a realiza cât de mult decad și cât de mult se irosesc. Unii nu mai au simțul ridicolului, nu mai au nimic sacru, nu mai au nici măcar o urmă de demnitate. 

Cred că ăsta e războiul adevărat, un război urât în care, aparent luptăm unii contra altora, dar în realitate luptăm împotriva noastră. Cei porniți să distrugă se autodistrug. Ei se detestă atât de mult, încât renunță și la ultima fărâmă de frumos și de bine din ei.

Poate vă par pesimistă. Nu sunt. Sunt foarte realistă. Și îmi pare rău pentru cei care se luptă continuu și nu pot face pace cu ei înșiși. Îmi pare rău pentru cei incapabili să fie buni, să fie demni, care se irosesc și decad pentru scopuri mărunte. Îmi pare rău că unii urâțesc lumea asta, că strică armonia, că tulbură suflete și ucid visuri. 

Găsiți un buncăr imaginar și protejați-vă de războaiele acestora. Luați în gentuța de urgență bunătate și iubire și așteptați cuminți pacea.