De ce vorbim despre...

Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu considerată habotnică doar pentru că am vorbit sau am scris despre Dumnezeu. Unii m-au şi condamnat pentru asta, aducând tot felul de argumente conform cărora credinţa se poartă în suflet, şi nu la vedere, aşa că se cade să nu vorbesc public despre ea. Alţii au fost suspicioşi, comentând că oamenii care vorbesc despre Dumnezeu vor doar să defileze cu credința în El, în semn de laudă, când ei de fapt sunt numai nişte fiinţe demne de milă, care doresc să mai strângă nişte like-uri prin mijloace demne de dispreţ, iar Dumnezeu e numai bun pentru a-mi mai aduce nişte simpatii virtuale.

Şi unora, şi altora le spun că greşesc: oamenii vorbesc despre lucruri în care cred şi pe care le iubesc.

Atunci când iubeşti pe cineva, când eşti îndrăgostit de cineva, îţi vine să îţi strigi iubirea în gura mare, să le povesteşti tuturor despre omul minunat pe care îl ai în viaţa ta şi despre fericirea pe care ţi-o oferă.

De ce simţim nevoia să-i vorbim lumii despre omul iubit, despre copiii noştri şi despre alte persoane dragi? Fiindcă le iubim. Din IUBIRE.

La fel se întâmplă şi cu Dumnezeu. Cei care vorbesc despre El nu sunt habotnici, nu îşi doresc să convingă lumea de ceva sau să o manipuleze, nu vor să se laude – pur şi simplu Îl iubesc şi simt nevoia să povestească lumii despre dragostea pentru El, despre frumuseţea Lui, despre miracolele pe care El le înfăptuieşte, despre felul în care dragostea pentru El le schimbă clipă de clipă viaţa.

Nu ştiu de ce unii Îl consideră pe Dumnezeu un subiect tabu. Poate din cauză că nu Îl cunosc îndeajuns de bine, Îl consideră pe Dumnezeu un fel de fiinţă punitivă, răzbunătoare, de care se tem. Însă Dumnezeu nu e  răzbunător. Dacă ar fi fost aşa, am fi fost cu toţii osândiţi veşnic.

Nu. Dumnezeu iubeşte şi iartă neobosit.

Dumnezeu aşteaptă de la noi să iubim şi să iertăm neobosit.

Oamenii ar trebui să respecte ceea ce iubesc ceilalţi, fie că este vorba despre iubirea pentru omul cu care îşi împart viaţa, despre iubirea faţă de propriul copil, despre iubirea pentru Dumnezeu.

Iubirea este cel mai frumos sentiment. Datorită iubirii se întâmplă miracole, datorită iubirii suntem frumoşi şi buni, datorită iubirii devenim familii, prieteni, părinţi, copii...

Iar Dumnezeu este IUBIRE!

Fragment din Cartea Insomnii