Uşi...

Viața ne aduce din când în când în fața unor uși. Şi fiecare dintre ele duce către un anumit drum. Jocul vieţii ne îndeamnă să deschidem fiecare ușă pentru a vedea ce se află dincolo de ea şi unde duce respectivul drum, însă din lipsă de curaj sau din neîncredere în propriile forţe, ne  temem să le deschidem pe unele, crezând că nu vom face față provocărilor ce ne așteaptă dincolo de ele. Și-atunci alegem alte uși, convinși că în spatele lor ne așteaptă drumuri mai line, mai lipsite de neprevăzut și de încercări.

Sunt uși pe care suntem obligați să le deschidem în viaţă; pe altele le deschidem opţional, pentru că ni se dă dreptul să alegem.

Unele uși duc spre drumuri anevoioase, pline de încercări și piedici.

Altele nu duc nicăieri.

Mai sunt uși care duc spre oameni pe care trebuie neapărat să îi întâlnim.

Unele uși duc spre uitare...

Uneori suntem tentați să deschidem uși frumoase, care promit strălucire, dar descoperim că poleiala lor a fost înșelătoare pentru că în spatele lor ascund numai deșertăciune și dezamăgiri.

Însă mai există și uși vechi, mai puțin strălucitoare, care aparent nu promit nimic, dar care duc spre cele mai frumoase drumuri.

Există și uși pe care ne dorim foarte mult să le deschidem, convinși că dincolo de ele vom găsi fericirea, însă, din păcate, de îndată ce le trecem pragul, vedem în față doar un zid.

Mai sunt uși pe care ne dorim să le deschidem căutând iubirea din spatele lor, dar care ne rămân de-a pururi închise.

Unele dintre ele ni se deschid pentru puțin timp, ca mai apoi să ne fie trântite în față, prinzându-ne în ele degetul, piciorul, orgoliul sau cine ştie ce speranţă.

Anumite uşi ne fac să credem că am ajuns la capătul drumului şi că nu mai există cale de întoarcere, dar avem surpriza să descoperim lângă ele o nouă uşă care ne oferă o nouă şansă.

Unele uşi sunt protejate cu grilaje din fier sau sunt aşezate mult prea sus, de aceea ne este imposibil să le deschidem; doar îi privim pe alţii cum le deschid şi ne întrebăm cum o fi dincolo de ele.

Există uşi care ne permit să le trecem pragul însoţiţi de cei dragi, dar prin altele trebuie să trecem singuri, obligaţi să-i lăsăm în urma noastră pe cei în care avem încredere.

Mai există uşi pe care ne dorim să le redeschidem după ce cândva, în trecut, am ales să le închidem în urma noastră, dar care rămân închise pentru totdeauna.

Iar în faţa anumitor uşi aşteptam neobosiţi, sperând că se vor deschide cândva, visând la fericirea care stă în spatele lor, fără a avea însă vreo certitudine că le vom trece vreodată pragul.

Nu vom şti niciodată câte uşi vom întâlni în viaţa noastră şi dacă dincolo de ele ne aşteaptă calea mai scurtă şi mai lină sau drumul mai lung şi neprietenos. Trebuie să avem curaj să le deschidem pe toate chiar dacă ni se pare că drumul din spatele lor nu duce nicăieri. Şi chiar şi atunci când credem că drumul nostru s-a sfârşit, întotdeauna ni se mai iveşte în cale o uşă nouă, pe care trebuie să avem curiozitatea de a o deschide. Şi cine ştie? Ne poate duce pe un drum neaşteptat de frumos...iveşte în cale o uşa nouă, care ne poate duce pe un drum neaşteptat de frumos...

Fragment din Cartea Insomnii