Să ai cu cine să taci



Mă scuzați, dar nu mai pot cu "Ce ți-a adus?" și cu "Unde te-a scos?" de Valentine's Day, Dragobete, 1 martie, 8 martie, ziua sărutului, ziua iubirii, ziua îmbrățișărilor, ziua lui "Te iubesc!"...
Am impresia că unele dintre noi căutăm să ne facem în ciudă una alteia, să evidențiem că bărbatul uneia e mai bun și mai atent decât al alteia, că suntem mai iubite, mai apreciate, mai răsfățate... 
Nu ne maturizăm odată?
Eu mă bucur pentru toate cele care primesc flori, ursuleți din pluș, praline și tot felul de daruri sub formă de inimă, nu le-am luat niciodată în derizoriu, mă bucur de fericirea și iubirea tuturor, mă bucură orice manifestare a iubirii, dar asta nu înseamnă că îmi doresc aceleași lucruri, că am aceleași așteptări și nevoi ca alte femei.
Nu mă simt mai puțin iubită dacă iubitul meu nu-mi aduce flori și daruri în zilele în care se celebrează dragostea. Și nu simt nevoia să-l scuz și să aduc argumente atunci când spun că nu am primit nimic și că nu am ieșit nicăieri împreună într-o zi specială. 
Mie nu mi-a cumpărat cadouri de Valentine's Day, însă știe perfect ce cremă de mâini îmi place și are grijă să nu-mi lipsească niciodată din casă și din mașină această cremă. 
Știe că îmi place teatrul și are grijă să mă informeze ce piese se joacă, dar și să procure bilete pentru mine și pentru prietenele mele. 
Știe care sunt artiștii mei preferați și îmi caută bilete la concerte, îmi cumpără CD-uri și DVD-uri cu concertele lor.
Știe când sunt evenimente importante și îmi amintește de ele. Știe când trebuie să fac controale medicale și îmi face programări. Și ne certăm adesea pe tema asta.
Noi nu ieșim de Valentine's Day. Este aglomerat, comercial, personalul din restaurante este obosit și stresat, iar nouă ne place să vorbim și cu angajații, ieșim la restaurant și de dragul lor, nu doar să mâncăm.
Pe mine m-a dus de 8 martie la Plaiul Foii, în pădure. A luat 2 scaune pliante, 2 pături groase, un termos cu cafea și două cești, o caserolă cu prăjituri și am stat să privim muntele și să ascultăm liniștea. E atât de bine să ai cu cine să taci!
Anul trecut, de Valentine's Day, ne-am uitat la filme și am mâncat pufuleți. Iar de Dragobete m-a dus să culegem ghiocei. Să facem mișcare în aer curat, cică. Iar eu, ca să mă răzbun, am luat cu mine un pachet de saci mari de gunoi și i-am zis că dacă tot suntem puși pe adunat și pe făcut mișcare, să adunăm gunoaiele lăsate de alții prin pădure. 
Există falsa impresie că majoritatea femeilor sunt greu de mulțumit, că avem așteptări și pretenții nerealiste, că bărbații trebuie să facă eforturi supranaturale pentru a ne convinge că suntem iubite. Nu este așa. Ne dorim doar atenția cuvenită, ne dorim să nu ne simțim invizibile, nedorite, folosite... Ne dorim să fim ascultate și înțelese atunci când avem momente de slăbiciune și de nesiguranță. Și ne dorim să ne simțim protejate. Dar nu pe modelul Gigi Duru sau Desfigurel Mutrea. Nu ne dorim să fim puse în situații jenante.
Fiecare femeie are nevoile ei și așteptările ei. Unora le poți duce luna de pe cer și să le fie inutilă. Unele sunt fericite dacă primesc flori și daruri de Valentine's Day. Altele primesc toată dragostea posibilă, dar visează la lucruri pe care le-au primit alte femei: bijuterii, cine romantice, vacanțe etc.
Pentru mine este suficient că, atunci când poate, îmi spală el mașina. Și că uneori găsesc în mașină câte ceva lăsat de el: un bilețel, câteva bomboane, apă, cremă de mâini. Anul trecut a căutat în disperare un dezinfectant cu miros frumos. Am apreciat mult asta. 
Eu apreciez când spală el vasele sau când vine și spune: "Dă-mi o lavetă să șterg praful sus pe dulapuri, că parcă văd că te apucă să te întinzi pe sus taman când nu sunt eu aici". 
Eu mă simt iubită și prețuită tot timpul și nu poate niciun cadou material să mă bucure mai mult decât prezența lui, atenția, respectul față de mine și de tot ceea ce iubesc eu, încrederea și forța pe care mi le dă, libertatea pe care mi-o oferă, umărul pe care-mi pot plânge toate durerile și pe care îmi pot odihni gândurile, faptul că îmi este exact ceea ce am nevoie, nu mai mult, nici mai puțin. 
Suntem diferite, dragile mele. Avem nevoi diferite. Haideți să vedem ce ne face cu adevărat fericite și să vedem adevăratele dovezi de iubire.
Cât despre a sărbători dragostea... eu cred că ea este sărbătorită cu fiecare privire care ne face să ne simțim frumoase și în siguranță, cu fiecare îmbrățișare, cred că dragostea este sărbătorită și atunci când ea îți pune supă în farfurie, și când el îți ia o sacoșă din mână ca să nu cari tu, dar mai ales când, printr-un gest mărunt, îți arată că este lângă tine și că tu ești cea mai importantă ființă de pe pământ.



Părerea mea?



Mă întrebați adesea ce părere am despre una, despre alta, despre anumite persoane care ies în evidență cu acțiunile lor... Am primit multe mesaje și comentarii pe facebook în care îmi expuneți diferite persoane și situații și îmi cereți părerea.
Dragii mei, eu când simt nevoia să-mi spun părerea despre un anumit lucru, o fac. Însă nu simt nevoia să îmi spun părerea despre lucruri neimportante pentru mine sau despre frivolități.
Înainte să îmi dau cu părerea despre ceva sau despre cineva, mă întreb următoarele: 
- chiar este necesară părerea mea? 
- am calități și competențe care să-mi permită să-mi dau cu părerea în mod obiectiv și constructiv? 
- ajută părerea mea pe cineva? 
- merită să-mi dedic timp pentru a-mi exprima opinia? 
- părerea mea ajută pe cineva, schimbă ceva în bine?
Referitor la tot felul de persoane publice despre care mă întrebați: eu nu-mi pot exprima părerea despre oameni pe care nu îi cunosc. Faptul că purtarea lor nu este neapărat pe placul meu sau contravine educației mele nu mă face să le pun etichete, să mă consider mai bună sau mai morală decât acei oameni. 
Dacă nu-mi place ceva sau de cineva, trec mai departe și-mi văd de treaba mea, nu simt nevoia să îi spun omului de care nu-mi place sau altora că nu îl plac. 
Îmi displac profund denigrarea și instigarea la ură și la comportament antisocial. Și îmi repugnă obiceiul unor femei de a ataca alte femei, mai ales când asta se face gratuit, cu intenția de a minimaliza și de a defăima. 
Poate sunt eu de pe altă planetă, dar nu pot înțelege plăcerea de a-i face rău unei alte persoane și nu pot asocia batjocura cu amuzamentul... Nu pot înțelege nevoia unora de a bârfi, de a se certa, de a fi mereu în competiție cu cei pe care nu-i suportă, de a-i intimida și de a le tulbura pacea. 
Dar fiecare atrage atenția asupra sa așa cum poate și așa cum consideră de cuviință. Ceea ce pentru mine pare penibil și reprobabil, pentru altul poate părea amuzant și corect. 
Eu nu sunt în măsură să aprob sau să dezaprob pe cineva și cred că fiecare om are și calități și defecte, că avem cu toții anumite etape în evoluția noastră și lucruri pe care le facem greșit...
Eu nu vreau să influențez părerea nimănui despre alții, cred că fiecare om are discernământ și că educația și bunul simț ajută pe oricine să facă diferența dintre bine și rău. 😊