Vine o zi... în care te ierți



Vine o zi în care te ierţi. Pentru că a venit clipa în care te-ai înțeles și te-ai acceptat așa cum ești. Te ierţi pentru tot ce nu ai reuşit să fii, dar şi pentru ceea ce ai fost deşi nu ar fi trebuit să fii. Te ierţi pentru că, inconştient şi fără să vrei, ţi-ai fost cel mai mare inamic.
Te ierţi pentru că nu te-ai iubit aşa cum ai fi meritat, că i-ai iubit mai mult pe alţii, că ai iubit mai mult altceva decât pe tine însuţi.
Te ierţi pentru că ai avut alte așteptări de la oamenii care te-au rănit, pentru că nu ai avut puterea să-i ierţi, pentru că i-ai alungat sau i-ai părăsit în loc să îi fi ajutat să fie mai buni.
Te ierţi pentru că n-ai fost destul de puternic încât să renunţi la orgoliu şi ai preferat să te răzbuni.
Te ierţi pentru toţi cei care nu te-au iubit aşa cum ai fi avut nevoie, pentru cei care nu au reuşit să te primească alături de ei.
Te ierți pentru că teama de singurătate și nevoia de a iubi și de a fi iubit te-au ținut prizonier în relații otrăvitoare și alături de oameni nepotriviți.
Te ierţi pentru tot ceea ce ţi-ai refuzat, crezând că aşa le va fi altora mai bine.
Te ierţi pentru amânări şi aşteptări, pentru tot ce nu ai spus la timp şi pentru tot ce te-ai grăbit să spui deși ar fi trebuit să taci.
Te ierţi pentru că ai iubit vinovat sau pentru că, de frică, nu ai iubit.
Te ierţi pentru că n-ai avut curaj să fii tu însuți, să trăieşti liber și asumat, să-ţi recunoşti slăbiciunile şi înfrângerile.
Şi atunci te priveşti cu duioşie, te înţelegi şi îţi devii, în sfârșit, cel mai bun prieten. Şi te ierţi.




Text publicat în cartea  Iubitelor mele prietene