O zi numai pentru mine



Avem cu toţii nevoie de o astfel de zi. O zi în care să ne dedicăm nouă și doar nouă, 100%. O zi fără alergătură, fără nervi, fără calcule, fără tensiuni, fără gânduri rele și fără nimic din ceea ce nu ne face plăcere. O zi în care să nu ascultăm niciun reproş şi în care să nu ne învinovăţim pentru nimic. O zi fără întrebări și fără justificări, o zi în care să ne fim suficienți nouă înșine. O zi în care să facem totul pentru ca fiecare clipă să fie frumoasă și senină, fără să ne gândim la nimic în afară de bucuria noastră de a trăi. O zi în care să facem numai ce ne place şi nimic din ceea ce "ar trebui". O zi în care "neapărat" să fie pus doar lângă "trebuie să mă bucur". Da, o zi a bucuriei. O zi de răsfăţ absolut, o zi în care să fim regii și reginele propriei noastre vieți. Stăpânii absoluți ai fiecărei clipe, pe care obligatoriu să ne-o dorim și să ne-o facem fericită.
Recunosc, nu de multă vreme îmi ofer astfel de zile. Cu ceva timp în urmă, până să realizez cât de importantă sunt eu pentru mine, mă simţeam vinovată când îmi acordam o zi întreagă, trăind-o doar pentru mine. Nu mă puteam bucura pe deplin de pacea şi de relaxarea atât de necesare fiecăruia dintre noi, binemeritate de fiecare dintre noi, fiindcă mă copleşeau sentimente de vinovăţie faţă de lucrurile nefăcute, de cele pe care le pusesem pe butonul de pauză şi de oamenii care aveau aşteptări de la mine.
Fiindcă da, multă vreme i-am pus pe ceilalți pe primul loc. Eram mereu dispusă să alerg pentru ei, să mă implic în numele lor, să fiu la dispoziția tuturor, să-mi dăruiesc timpul şi energia oricui avea nevoie. Mă neglijam pe mine în favoarea altora, de cele mai multe ori cu bunăștiință, nicidecum din inerție ci întotdeauna dintr-un spirit de solidaritate, identificându-mă cu problemele tuturor. Cum se întâmplă adesea, cu toate acestea nu numai o dată mi s-a reproşat că nu am făcut destul sau chiar că nu am făcut nimic, iar când nu am mai putut din motive obiective să fiu alături de cineva, când am fost nevoită să refuz pe careva, am văzut cum este dată uitării toată dăruirea mea din trecut. Fiindcă este de ajuns să spui "Nu" doar o singură dată ca oamenii să uite că odinioară ai spus "Da" mereu. 
Dar toate astea s-au întâmplat până la un moment dat, pentru că într-o zi mi-am dat seama că nu am nicio datorie să-i mulţumesc pe ceilalţi şi că îmi fac mie o mare defavoare, una continuă și cea mai mare nedreptate dacă-i mulţumesc pe alţii, neglijându-mă sau uitând de mine. Şi am învăţat, încetul cu încetul, să spun "Nu", să-mi gestionez altfel relaţiile şi timpul, să cântăresc bine lucrurile înainte de a mă arunca și în foc pentru alții.
Azi nu mi se mai pare o impertinenţă din partea mea – ar fi chiar culmea! - sau o extravaganţă – e așa de trist că grija pentru noi înșine a devenit ceva ieșit din comun! - să îmi acord o zi numai pentru mine, chiar dacă am atât de multe responsabilități și îndatoriri. La început poate era doar o zi la câteva luni, dar cu timpul am învățat să-mi chibzuiesc timpul și problemele de așa manieră, încât acea zi să se întâmple măcar o dată pe lună, dacă nu o dată pe săptămână – da, asta ar fi ideal. 
Ştiu că merit cu prisosinţă o zi în care să mă bucur de ceea ce îmi place, de relaxare, de o plimbare în aer liber de o cafea aromată şi de o prăjitură delicioasă, de o carte bună, de o baie parfumată, de un film frumos, de un dialog plăcut cu oamenii dragi, de brațele primitoare, confortabile și mângâietoare ale omului care mă iubește. 
Am nevoie să respir, să gândesc în linişte, neinfluenţată de nimeni şi nedistrasă de problemele altora. Sufletul meu are nevoie de un răgaz pe care nu i-l voi mai refuza niciodată. Am nevoie să-mi realcătuiesc inima din bucățelele împrăștiate peste tot, la oamenii pe care-i iubesc și uneori, din păcate, la cei care nu vor aprecia niciodată nici eforturile și nici măcar sentimentele mele... 
Dacă aş putea să vă învăţ ceva pe fiecare în parte, atunci aş vrea din toate puterile mele să vă arăt cum să vă faceţi timp pentru voi, dar şi să faceţi alegeri bune. Încă mai cunosc femei care se irosesc, care trăiesc prea puțin, care au uitat că viața nu presupune doar să muncești la serviciu și acasă, că da, e important să ai o carieră, o casă curată, o familie îngrijită și armonioasă, însă fără a-ți neglija propria persoană.
Este foarte important să vă oferiți timp și bucurie pentru voi, pentru a vă răsfăța într-un salon de înfrumusețare, pentru a vă plimba în aer curat, pentru a petrece timp de calitate cu oamenii dragi vouă, pentru a citi, pentru a viziona un film pe gustul vostru, pentru a merge la un concert și sper că și voi vă oferiți, măcar din când în când, câte o zi doar pentru voi. 




  1. Ma bucur ca ai in sfârșit un week-end pentru tine.Rasfata-te,bucura-ti sufletul ala frumos cu tot ce te face fericita.

    RăspundețiȘtergere
  2. Rasfata-te si ...respira fara stres!

    RăspundețiȘtergere
  3. Irina esti minunata , am invatat multe de la tine dar cel mai important lucru pe care l-am invatat este sa am grija si de mine nu numai de ceilalti :) , te admir mult :*

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe cand o noua carte la modul "Fluturi"? O astept de 2 ani!!! Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sa ne iubim, zic !
    Sa ne rasfatam si sa ne apreciem cum sigur nu o fac altii pentru noi.
    Sa fim egoiste, macar din cand in cand ! Avem dreptul asta si e de obligatia noastra sa o facem !
    Amin !

    RăspundețiȘtergere