"Fii cea de care lumea să aibă nevoie..."



Tatăl meu mi-a repetat obsesiv că trebuie să trăiesc astfel încât să nu depind de nimeni. Să am casa mea, banii mei, să nu am nevoie de lucruri şi de favoruri de la alţi oameni.
Îmi dădea adesea ca exemplu femei cunoscute care erau nevoite să suporte soţi violenţi, care nu le meritau, doar pentru că depindeau financiar de ei. Aveam o vecină care şi-a irosit viaţa lângă un bărbat leneş, beţiv şi agresiv. Într-o seară, biata femeie s-a refugiat la noi în curte ca să se ascundă de furia soţului ei. Avea faţa tumefiată, plângea şi tremura. Am întrebat-o atunci de ce nu fuge din casa lui şi mi-a spus că nu are unde să se ducă. Nu avea bani, nu avea un loc de muncă, nu avea școală, nu avea nimic. Se măritase foarte tânără, înainte să îşi construiască un viitor, iar la vârsta pe care o avea era mai greau să o ia de la capăt. Era ca o umbră, fără pic de viaţă şi de bucurie în ea. Muncea de dimineaţă până seara şi era prizonieră în casa ei, depinzând financiar de acel bărbat. Vecina mea nu a avut un tată ca al meu care să o înveţe că e necesar să se întreţină singură şi să nu depindă de nimeni.
Atunci eram doar un copil şi nu am ştiut cum să o ajut: am privit ca simplu spectator – implicat emoţional, e adevărat – la nefericirea și irosirea acelei femei. Dacă povestea aceea s-ar fi întâmplat acum, aş fi învăţat-o cum să înceapă o viaţă de la zero, cum să se reinventeze. Pentru că ştiu că este posibil. Întotdeauna este posibil să o iei de la capăt. Povestea ei mi se pare una dintre cele mai triste, dar văd povești triste și azi – femei cu stima de sine atât de scăzută încât refuză să-și ofere ceea ce merită și aleg încontinuu să fie dependente de cineva – părinţi, soţi, copii – să decidă alții în locul lor ceea ce merită și ce nu.

Cu ceva timp în urmă, o prietenă îmi spunea că iubitul ei, un tânăr foarte bogat, o înşală şi că relaţia lor este pe moarte. Când am întrebat-o de ce nu pleacă în lumea largă, mi-a răspuns că nu are unde să se ducă şi că, chiar dacă ar avea unde să plece, nu e dispusă să muncească, să plătească chirie, să se încoloneze în rândul femeilor de carieră.
 Dar plătea pentru confortul ei material un preţ mult prea mare: demnitatea și nefericirea. Să munceşti pe un salariu de nimic şi să stai cu chirie este mai onorant decât să fii întreţinută de un bărbat care nu te iubeşte şi care nu te respectă. Poate că este comod să nu faci nimic, dar mi se pare atât de trist să nu faci un efort să îţi oferi ceea ce meriţi. Aparent primim gratis anumite lucruri, dar în realitate plătim foarte scump pentru ele: cu preţul demnităţii, al libertăţii şi al stimei de sine scăzute. Alegând să depindem de unii şi de alţii, la final nu vom mai putea să ne privim cu respect în oglindă.

Cândva mi se părea învechită mentalitatea lui tata. Mă supăram pe el când mă certa pentru că luam cu împrumut câte ceva de la vecini sau prieteni. Mi se părea că este obtuz şi neadaptat. Dar azi îi sunt recunoscătoare pentru că m-a învăţat o lecţie nepreţuită: să nu depind de nimeni și să nu fiu nevoită să cer.
„Să faci tot posibilul să baţi la uşile oamenilor ca să le dai, nu ca să le ceri” mi-a spus tata. „Fii cea de care lumea să aibă nevoie, nu cea care să aibă nevoie de lume.”
Tati, îţi mulţumesc. Astăzi sunt o femeie puternică şi independentă datorită ţie.


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. AI AVUT DE LA CINE PRIMI O EDUCATIE ALEASA.TATAL TAU MERITA RESPEC DEOSEBIT PENTRU FELUL IN CARE TE_A CRESCUT. ESTI UN OM MINUNAT CA IMPARTI CU NOI DIN EXPERIENTELE VIETII TALE

    RăspundețiȘtergere
  2. e greu sa depinzi financiar de cineva, dar si mai greu e cand depinzi emoțional de respectiva persoana. Te admir pentru puterea pe care ai avut-o sa iei anumite decizii!

    RăspundețiȘtergere
  3. Un mare înțelept tatal tau! O binecuvântare pentru tine, daca pot spune ca esti minunata realizez ca si tatal tau a fost un om excepțional. Faptul ca ai crescut cu un asemenea om, si am primit educația asta a fost un lucru foarte important pentru formarea personalității tale. Un lucru de admirat la el e felul in care te-a iubit si te-a prețuit, te-a invatat sa nu te limitezi, fiindca tu meriti totul! Un înger de părinte, pentru ca ti-a redat in fiecare zi Învățăturile sale! Faptul ca ai crescut intr-un mediu in care ai fost mereu iubita, te-a ajutat sa realizezi care este valorea ta. Pentru orice copil, sunt importante momentele in care se formează personalitatea. Esti de admirat pentru încrederea pe care o ai in tine, pentru altruismul de care dai dovada... Ma înclin in fata oamenilor care ii seamana tatălui tau si care au capacitatea de a forma in asa fel un suflet minunat! Felicitari amândurora!

    RăspundețiȘtergere
  4. In multe privinte,am o mentalitate ca a tatalui tau! Am fost foarte saraca,dar niciodata nu am cerut si nu am depins de nimeni! Chiar si in ziua de azi,nu sunt bogata,dar am tot ce imi trebuie,lucrez doar eu si cu toate astea,nu cer nimic de la nimeni.In viata e bine,daca ai 5 lei,unul sa il pastrezi pentru zile negre.Mié mi-á funcţionat aceasta tehnica!Exact cum ai mentionat,o favoare o platesti scump,iar de cele mai multe ori (cel Putin la mine) ce vine gratis,îl platesc înzecit!Multumesc ca me mai amintesti,sa nu uitam ca suntem oameni!Te pup :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai perfecta dreptate, Irina! Tatal tau , intelept si iubitor , a stiut sa -ti insufle valori morale iar acum ar fi tare mandru de Omul frumos, independent si altruist care ai devenit.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu am avut o mamă puternică care a suportat un bărbat violent și căra m-a încurajat să am o altfel de viață ,iar eu la rândul meu o s-o sfătuiesc pe fiica mea să nu depindă de cineva,să-și urmeze propriul vis și îi voi fii alaturi necondiționat

    RăspundețiȘtergere
  7. Tatal d-stra a avut mare dreptate, a fost un om extraordinar. Nu am primit o educatie aleasa, insa am avut sansa si am interactionat cu oameni de la care am avut ce invata. M-am autoeducat, am citit foarte mult si, din fericire, am adoptat principia de viata sanatoase. Sunt o persoana libera si nu depind de nimeni. Cred ca se poate, daca iti doresti si lupti pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  8. Te invidiez pentru parintii tai

    RăspundețiȘtergere
  9. Exact asa trebuie sa fie o femeie din punctul meu de vedere. Am invatat foarte bine, am tras sa am un servici bun, sa-mi pot permite ce-mi doresc. E important sa ai independenta financiara si emotionala si sa fii o persoana puternica. ASi sa ai langa tine un partener care sa te respecte si sa fie mandru de tine.

    O zi frumoasa Irina!
    ps: iti urmaresc cu drag blogul

    Laura

    RăspundețiȘtergere
  10. D-zeu să-l odihnească... a fost un om înțelept îmi dau seama din povestioarele tale. Te pup! Și te îmbrățișez! Cerasela.....

    RăspundețiȘtergere
  11. Si eu am avut un tata deosebit.Nu avea el asa cuvinte alese ca tatal tau dar era un om extraordinar.Pacat ca unele dintre noi alegem o cale asa de grea...

    RăspundețiȘtergere
  12. Multumesc pentru acest articol Irina. L-ai scris exact la momentul potrivit, cind am o dilema referitoare la tema de mai sus. Fii fericita, esti bravo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu este niciodata tarziu sa te desprinzi, s-o iei de la capat, sa-ti completezi studiile, sa te recalifici! Doar un handicapat poate spune ca nu are de ales, dar si acela gaseste o cale, pana la final. Curaj, atat iti trebuie!

      Ștergere
  13. Nenea Vili a fost un om minunat si asta pentru ca a facut din tine o fiinta deosebita..

    RăspundețiȘtergere
  14. Mare dreptate mai avea tata si tu la fel Irina!

    RăspundețiȘtergere
  15. :( ...ai dreptate Irina...ideea e ca cel putin in cazul meu...daca am vrut sa fiu independenta...a fost rau...daca am ramas..condusa de altcineva..a fost la fel de rau...nu mai am putere...:(((

    RăspundețiȘtergere
  16. Trist..dar cunosc si eu un caz..asemanator

    RăspundețiȘtergere
  17. Am citit volumele tale si miam dat seama ca ma regasesc foarte mult in ele asa cum se regaseste fiecare femeie cred...sa stii ca am trecut poate cam tot prin ceea ce ai trecut si tu e o poveste de viata prin care multi invata o lectie ,o lectie pretioasa pe care ar trebui so tina minte oricine...sunt fraze care te lasa coplesit de emotie povesti de viata asternute in niste rinduri mici dar care te marcheaza am meditat mult asupra la ceea ce am citit si am meditat si asupra la viata mea am observat ca erau atitea momente care au trecut pe linga mine fara ca eu macar sa le observ miam data seama ca defapt noi suntem vinoveti ca lasam sa treaca totul pe linga noi fara ca sa ne dam seama ca unul din acele momente ne poate schimba viata.Acum am o alta viziune si ma mindresc cu faptul ca sunt femeie ca pot sa fii independenta si ca pot sa realizez ce vreau asa cum vreau...nui usor sa depinzi de cineva defapt ar fi bine sa depindem de parinti pina la o anumita virsta iar dupa sa facem totul singurei de ce se intimpla uneori ca o buna parte de femei se lasa injosite maltratate badjocorite doar din simplu fapt ca ele nu au unde peca ca nu au nimic dar mai bine sa ei de la zero totul decit sa fii distrusa de cineva ca vorba aeea cine te are nu te pretuieste iar cid tea pierdut te cauta...Noi femeile suntem o fire puternica si putem face fata la orice de ce ne lasa injosate uneori celor care au trecut prin astfel de situatii de ce o faceti?de ce nu o luati de la zero va fi greu un timp dar dupa totul va reveni la normal ginditiva la fericirea voastra mai intii ca restu se vor gindi pentru ei.Draga Irina iti doresc succes pe viitor bravo astept cu nerabdare volumul trei.sau daca este cum pot face rost de el.

    RăspundețiȘtergere
  18. In viata trebuie sa existe un echilibru intre "a da" si a 'primi'. Nu poti doar sa dai fara sa traiesti si "a cere'. Cand nu ceri, viata te obliga sa traiesti si asta. Viata este echilibru. Nimeni nu este intr-o situatie doar pentru ca decide constient! Sunt multe lucruri in subtil pe care nu ti le amintesti sau pe care nu le stii si care te tin legat in acea situatie. Fara vindecarea acelor lucruri(prin sapare si constientizare) sau fara implinirea lor nu poti face nimic.
    Poti sa traiesti o viata fara sa depinzi de altii, doar oferind celorlalti fara sa ceri nimic si la 65 de ani sa faci un atac cerebral si 9 ani sa te hraneasca si sa te ingrijeasca altii. Orice traim are sens pentru Sinele Divin. Doar ca nu suntem in contact cu el de cele mai multe ori.

    RăspundețiȘtergere