Interviu

O studentă la jurnalism m-a provocat la un interviu aparte, simpatic. Mi-a plăcut că nu este clișeic, cu întrebări de genul: "Ce muzică îţi place" sau "Care e mâncarea ta preferată", adică lucruri care nu sunt relevante pentru a-ți face o părere despre cineva. 
I-am promis că dacă îmi place interviul, îl voi publica pe blog, deci, voila! 

R: Cum ai descrie omul Irina în câteva cuvinte?

Irina: Un om imperfect, dar cu intenţii bune, care iubeşte oamenii, pacea şi viaţa.

R: Ce te inspiră?

Irina: Mă inspiră oamenii buni şi tot ceea ce este frumos. 

R: Ce te face fericită?

Irina: Fericirea celorlalţi, pacea lor, râsetele, îmbrăţişările, iubirea.

R: Ce te enervează?

Irina: Haosul, agitaţia, gălăgia și oamenii nervoși.

R: Zi-mi ceva ciudat despre tine.  Lucruri care nu îți plac, de exemplu. 

Irina: Ciudat ar fi că nu mănânc şi nu beau după nimeni, dar mă pup cu toţi câinii pe care-i întâlnesc. 
Ce nu îmi place? Nu-mi plac vasele şi tacâmurile din plastic. Și nici sacoșele. Și nu suport vase ciobite. Consider că dacă ceva s-a spart, trebuie înlocuit, mai ales că veselă se găsește și foarte ieftină. 

R: Ai ceva dependenţe?

Irina: Da. Sunt dependentă de iubire. 

R: Ce nu îţi lipseşte niciodată din casă?

Irina: Veselia, lumina şi florile. Iar dacă te referi la lucruri, nu-mi lipseşte nimic, pentru că sunt foarte organizată.

R: Spune-mi 3 lucruri care nu-ţi lipsesc niciodată din geantă şi argumentează de ce?

Irina: Banii – pentru că mi se pare sub demnitatea unei femei să nu aibă bani când iese din casă. Actele – pentru că este obligatoriu să le ai mereu asupra ta. Telefonul – pentru că ştiţi deja cât suntem de dependenţi de comunicare.

R: Care este cea mai mare realizarea a ta?

Irina: Nu ştiu dacă am o realizare mare, dar am multe realizări mici. Cred că una dintre cele mai mari realizări pe care le poate avea un om ar fi să poată schimba ceva în bine în lumea asta sau în viața cuiva, iar eu am reușit și nu mă voi opri aici.

R: Care este cel mai mare regret al tău?

Irina: Că am amânat să iau anumite decizii şi că m-am încăpăţânat să stau alături de oameni care m-au irosit.

R: Când te gândeşti la copilăria ta, ce îţi aminteşti?

Irina: Fericire. Arome de fructe, flori, chec şi budincă de vanilie. Raze de soare, ţipetele fericite ale copiilor cu care mă jucam, câinele meu care mă iubea nespus și calul meu care se numea Amurg. Zâmbetul cald al tatălui meu și mirosul frumos al mamei mele.

R: Cum ai descrie prietenul ideal?

Irina: Un om în care să poţi crede cu tot sufletul, în prezenţa căruia să te simţi confortabil şi să nu trebuiască să te controlezi de teamă că i-ai putea leza orgoliul; în sufletul căruia să te simţi în siguranţă, care să se bucure de realizările tale şi care să te ajute să evoluezi. Un om pe care să-l revezi mereu cu bucurie nespusă şi după care să plângi când vă despărţiţi.

R: Dar partenerul de viaţă ideal?

Irina: Omul cu care să-ţi împarţi viaţa cu bune şi rele, alături de care să poţi construi, omul dispus să facă acele mici compromisuri și sacrificii care ajută o relaţie să fie armonioasă.

R: Cum ai vrea să fie copilul tău?

Irina: Să fie un om bun și demn. Să nu facă nimic din ceea ce văd atât de urât şi degradant la unii oameni. N-aș vrea un geniu, ci un copil fericit. 

R: Succesul te-a schimbat?

Irina: Nu. Sunt același om și voi fi același om. Succesul doar m-a responsabilizat. Am o mare datorie față de oamenii care cred în mine și care mă admiră: să nu-i dezamăgesc. 

R: Ca persoană publică eşti expusă şi la bârfe şi răutăţi. Ce părere ai despre asta?

Irina: Nu numai ca persoană publică eşti expusă la bârfe şi răutăţi. Fiecare suntem ţinta bârfelor, a intrigilor şi a răutăţilor, fiindcă lumea în care trăim este pestriţă. Pe mine nu mă mai preocupă de mult timp ceea ce spun gurile rele despre mine, fiindcă ştiu că vorbitul aiurea e preocuparea principală a oamenilor plictisiţi, cu o educaţie şi cu o cultură precară.

R: Crezi că există oameni care te urăsc? Dacă da, de ce şi ce le-ai transmite?

Irina: Da, sunt şi oameni care mă urăsc. De ce? De obicei urăsc cei care nu ştiu să treacă peste despărţiri, care nu ştiu să ierte eventuale greşeli, invidioşii şi cei care nu pot accepta ceva diferit de concepţiile lor.

Ce le-aş trasmite? Că le doresc să-şi recapete demnitatea şi pacea interioară, fiindcă un om care urăşte, recurge adesea la fapte care nu-i fac cinste şi care-l consumă inutil.

R: De ce crezi că unii oameni sunt răi?

Irina: Pentru că sunt nefericiţi, complexaţi, neîmpliniţi şi slabi. Ei se iluzionează că tulburând pacea altor suflete se vor simţi mai bine şi, în loc să facă ceva pentru bunăstarea lor, caută să distrugă fericirea altora. Păcat că aceştia nu realizează că toţi oamenii răi sunt nefericiţi, dar că nu toţi oamenii nefericiţi ar trebui să fie răi.

R: Dacă ai avea şansa să dai timpul înapoi, ce ai schimba la viaţa ta?

Irina: Aş iubi mai mult. Aş iubi cu toată inima, fără să îmi fie teamă de dezamăgiri, fără să îmi impun interdicţii. Aş iubi pe oricine ar merita, indiferent cum s-ar încheia acea relaţie (de iubire sau de prietenie), pentru că azi ştiu că viaţa este compusă din etape, că este un cumul de experienţe de care trebuie să ne bucurăm la intensitate maximă, fără planuri şi aşteptări care să ne aducă deziluzii.

R: Ţi-e teamă de moarte? Dacă ai afla că mai ai o lună de trăit, ce ai face?

Irina: Nu mi-e teamă de moarte, dar ştiu că nu voi fi niciodată pregătită să mor, pentru că mereu trăim cu senzaţia că mai avem atâtea de făcut şi de învăţat, că mai avem mult de iubit. Dacă aş afla că mai am doar o lună de trăit, cred că aş face cumva să fiu cât mai mult cu oamenii mei dragi, să-i fac fericiţi și să le las amintiri frumoase cu mine.

R: Ce părere ai despre minciună?

Irina: Atât minciuna cât şi adevărul sunt bune doar dacă sunt folosite în scopul binelui. Unii se bat cu pumnii în piept că nu mint niciodată, că iubesc adevărul, dar adevărul lor n-are nicio valoare şi nu reprezintă o virtute atâta timp cât îl folosesc ca armă împotriva altora. Adevărul care răneşte şi care distruge este mai urât decât minciuna. Din păcate, unii folosesc adevărul ca pe o virtute, fără a se gândi ce consecinţe are acesta asupra vieţilor celorlalţi, în timp ce alţii folosesc minciuna cu scopul de a face bine şi de a ajuta.

R: Urăşti pe cineva?

Irina: Nu. Sunt prea ocupată să iubesc pentru a avea timp şi energie să urăsc pe cineva. N-am loc pentru ură în sufletul meu. La un moment dat înveți valoarea unei clipe și nu ai irosi-o pentru nimic în lume cu prostii și cu oameni care nu merită.

R: Ce înseamnă pentru tine Dumnezeu?

Irina: Viaţa, iubirea, speranţa, alinarea, totul. Tatăl, mama şi prietenul care mi-au lipsit în cele mai grele momente ale vieţii mele.

R: Ce înseamnă pentru tine iubirea?

Irina: Cred că este elementul care face ca totul să funcţioneze perfect în univers. Este ceva de care depinde tot ce este viu pe acest pământ. Şi este sacră. 

R: Ce nu ai vrea să afle lumea despre tine?

Irina: Lucrurile care ar da un exemplu prost lumii, dar nu pentru că aş vrea ca lumea să creadă că sunt perfectă, fiindcă nu sunt, ci doar pentru că nu aş vrea ca cineva să înveţe ceva greşit de la mine.

R: Ştiu că te implici în diferite cazuri sociale. Cum ai început să ajuţi oameni?

Irina: Dumnezeu a trimis în calea mea oameni care aveau nevoie de ajutor, iar eu nu am trecut nepăsătoare. Satisfacţia de a fi util altora este de neegalat. Nu îmi place să vorbesc despre asta, cu atât mai mult cu cât unii vor crede că încerc să mă laud. Sunt sigură că fiecare om ajută într-un fel sau altul, chiar şi cei mai săraci oameni. Faptul că ei nu au bani şi lucruri pe care să le poată dărui nu înseamnă că nu pot ajuta cu o vorbă bună, cu o mângâiere, cu un exemplu bun, cu timp şi muncă dăruite.

R: Ce nu îţi place la oameni?

Irina: Răutatea, ipocrizia, egoismul, tendința de victimizare, prefăcătoria.

R: Ce părere ai despre adolescenţii din ziua de azi? Şi ce mesaj le-ai transmite?

Irina: Părerea mea despre adolescenţi este că sunt frumoşi, energici şi deştepţi. Mă enervează la culme generalizarea şi compararea lor cu generaţiile trecute. Fiecare generaţie este diferită şi adaptată la posibilităţile vremurilor respective. Adulții ar trebui să fie mai indulgenți, să le acorde încredere și respect și să aibă răbdare ca adolescenții să treacă prin etapele prin care am trecut și noi. Haideți să-i iubim, nu să-i huiduim și să-i dezaprobăm la fiecare pas.

Le-aş transmite adolescenţilor să fie autentici. Să nu se copieze unul pe celălalt, să nu aibă ca etalon modele fără valoare. Să se înconjoare de anturaj sănătos, de oameni care să-i inspire la frumos, de la care să înveţe, cu care să se distreze.  

Să nu se lase descurajați de nimeni și de nimic, să aibă ambiții frumoase și să facă tot posibilul să devină cea mai bună variantă a lor. Nu există om care să nu fie înzestrat cu calități, așa cum nu există om fără defecte. Important este ce lup hrănim - ca în pilda în care sufletul nostru este comparat cu un câmp de luptă pentru doi lupi, unul bun și unul rău și în care se spune că va câștiga cel pe care îl hrănim cel mai des. 

R: Accepţi câteva provocări cu poze care să ne ajute să te cunoaştem mai bine, cu toate că îți vom invada puțin intimitatea? Cititorii își doresc să afle cât mai multe despre tine.

Irina: Da. 

R: Arată-ne ultimul selfie pe care ți l-ai făcut într-un moment special și descrie-ne momentul.
Irina: Eram la lacul Beliș și priveam cu drag un grup de oameni pe care îi iubesc mult și care au venit de prin toată țara, chiar și din Germania și din Austria să ne întâlnim.

R: Pozează tot conţinutul din geanta ta.

Irina: Noroc că azi nu m-aţi prins cu vreun borcan de zacuscă după mine. :)

R: Pozează-ți dulapul cu haine.

Irina: Aici nu m-aţi prins, fiindcă sunt ordonată. :) Am haine prin mai multe dulapuri, dar pozez unul dintre ele. 

R: Pozează primul sertar din stânga pe care îl vezi acum. 

Irina: Aoleu… bine că nu e cel din dreapta! :)

R: Pozează al 2-lea dulăpior de la dreapta la stânga din bucătăria ta.
Irina: Sunt ordonată, v-am spus.  :) 

R: Pozează locul preferat din casă.

Irina: 

R: Pozează patul pe care dormi, dar fără să îl aranjezi.

Irina: Îl aranjez mereu după ce mă trezesc. 

R: Dedică-le o poză cititorilor tăi. 

Irina: Cu toată dragostea, este o poză cu flori culese de mine duminică, în 28 iunie și postez poza chiar la începutul interviului, ca întâmpinare pentru cititorii mei dragi. 

R: Ce le transmiți cititorilor tăi?

Irina: Că sunt minunați, că sunt mândră de ei, că-i prețuiesc și îi iubesc. Le mulțumesc pentru că sunt mereu buni cu mine și-i rog să ia de la mine doar ceea ce este bun. Am o mare responsabilitate față de ei, dar sunt om și, prin urmare, sunt supusă greșelilor. 
Cititorii mei au un loc numai al lor în sufletul meu, un loc în care sunt în siguranță. Le doresc cu toată inima să aibă tot ceea ce-i face fericiți! 

R: Ți-a plăcut interviul acesta? Ce notă i-ai da de la 1 la 10?
Irina: Da. Nota 10!