Nu toți știu cum să se despartă


irina binder

Calitatea unui om se poate vedea și după felul în care vorbeşte despre oamenii din trecutul lui. 
Poate de aceea n-am ascultat cu plăcere bârfe despre foste/foşti prietene/prieteni, iubite/iubiţi.
Ştiu deja că se exagerează întotdeauna cu detaliile menite să-i strice imaginea celuilalt şi să-l plaseze pe plângăcios în postura de victimă. 
În situații de criză, cum ar fi o despărțire, oamenii slabi devin răi și decad. Și nu-și pot stăpâni dorința de răzbunare...

Îmi amintesc de o discuţie în care un tip vorbea foarte urât despre fosta lui iubită. I se plângea unei prietene că fosta era o nenorocită, înșirându-i toate defectele posibile pe care le poate avea un om.
“Mai băiete, tu acum vrei să mă convingi că ai fost chior sau prost?”, l-a întrebat prietena mea.
Tipul respectiv a amuţit. Nu-i venea să creadă că nu era compătimit. Văzând stupoarea de pe faţa omului, prietena mea a adăugat:
“Dacă după atâţia ani ai numai lucruri urâte de spus despre femeia cu care ai stat, înseamnă că ai fost ori chior de n-ai văzut cum e ea cu adevărat, ori prost că ai acceptat-o. Şi să ştii că nu e o mândrie să fii prost. Şi nici să vorbeşti de rău pe cineva de care te-ai despărţit. Până la urmă ai mâncat cu ea la masă și ați dormit în același pat, ce naiba!”
Şi i-a închis gura. Probabil că omul s-a dus la altă uşă să se plângă de femeia oribilă care merita dispreţul tuturor. Dar mai târziu s-a însurat cu ea.
Desigur, am văzut și prieteni care s-au bălăcărit și care după un timp s-au împăcat... :) 

Cert este că unii oameni nu ştiu să se despartă. De fapt, majoritatea oamenilor nu ştiu să se despartă. Şi nu-şi pot continua vieţile dacă nu-l discută vehement pe celălalt. Orgoliile rănite nasc fel și fel de povești. Iar naivii ascultă cu gura căscată şi-l compătimesc pe cel care se plânge cât de bun şi de perfect a fost el, cât de mult s-a dedicat şi s-a dăruit, ca până la urmă să-i fie înşelate aşteptările. 
Ai fost bun? Fii bun până la capăt. Oamenii buni știu să piardă cu demnitate și fără să decadă la acte grosolane.

Ați văzut cât sunt de dezagreabili cei care merg pe la TV și povestesc despre relațiile lor, încercând să denigreze persoanele de care s-au despărțit? La fel de urâți sunt și cei care povestesc prietenilor și cunoscuților... 

Mă opreşte într-o zi o cunoştinţă şi-mi spune:
- Am auzit că te-ai certat cu Cutăreasca.
- Eu nu m-am certat. Pur şi simplu am ales să nu mai fim prietene., i-am spus.
- Dacă ai şti ce spune despre tine...
- Nu mă interesează ce spune. Eu ştiu sigur că nu are ce spune rău despre mine. Dacă ea vorbeşte aiurea, vorbeşte despre ea, nu despre mine.
- Eu ştiam că minte... Știu câte ai făcut pentru ea și ce fel de om ești...

Da, dar ţi-a plăcut totuşi un zvon negativ. Să recunoaştem, suntem mai receptivi la zvonuri negative decât la cele frumoase. Şi nu ai fost asertivă să-i dai peste nas celei care mă bârfea şi s-o întrebi dacă din toată perioada în care am fost prietene n-are nimic bun de spus despre mine.

Oamenii care încearcă să strice reputaţia cuiva o fac ori pentru că aşa îşi descarcă ei furia, ori pentru că au ca scop să îl facă pe acel om să nu mai fie credibil în fața lumii... Pentru că se simt în pericol ştiind că le pot fi date în vileag caracterele îndoielnice și lucrurile compromiţătoare pe care le-au făcut şi care, dacă s-ar afla, le-ar strica  imaginea imaculată pe care se străduiesc să o mențină. Şi, cu mintea lor micuţă dar diabolică, se apucă şi-l denigrează pe cel care ştie adevărurile compromiţătoare despre el. Scornesc fel şi fel de minciuni menite să îl facă pe omul acela să nu mai fie deloc credibil în faţa lumii. E măsura lor disperată de siguranţă… Patetic, nu? Demn de oameni primitivi…

Pe mine mă amuză cei care ascultă toate bârfele şi nu trec prin filtrul raţiunii informaţiile. Mai mult de atât, le transmit şi mai departe. E ca şi cum au călcat în ceva mizerabil şi duc mizeria pe covoarele tuturor… Ei, pe covorul meu, nu! Eu nu ascult bârfe despre foste şi foşti, indiferent dacă vorbim despre simple prietenii sau despre relaţii de iubire.
Ştiu deja că adevărul fiecăruia este diferit şi că se exagerează foarte mult din dorinţa de a da o altă amploare lucrurilor.
Văicărelile astea sunt atributul oamenilor slabi, care suferă de mania persecuţiei și care au nevoie de cineva sa le valideze calitățile și să le confirme că sunt victime.

Te-ai despărţit de cineva? Continuă-ţi viaţa şi taci. Nu te ajută deloc să denigrezi omul cu care ai încheiat o relaţie. Din contră. Decazi. Pentru că nu e o mândrie să vorbeşti de rău un om cu care ai împărţit o parte din viaţă, indiferent cum v-aţi despărţit. Iar bârfitorii nu pot lăsa o impresie bună decât persoanelor de calitate îndoielnică.
Dacă ești un om de calitate îți duci durerile în tăcere și te respecți într-atât încât să nu devii mai mizerabil decât cel pe care încerci să-l ponegrești. 






  1. OPSI...Barfele sunt tare urate si ne sunt specifice noua. Oricat de serios ai fii, mai apleci urechea din cand in cand. Poate si pentru a-ti confrunta parerea proprie, subiectiva, cu parerile celorlalti cautand sa gasesti argumente sau contraargumente. Sau poate sunt unele lucruri pe care trebuie sa le observi mai atent. Dar niciodata nu trebuie sa dai crezare barfelor pentru ca intotdeauna sunt rautati. Iar cand sunt de joasa speta nici nu trebuie ascultate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numai vezi sa nu faci rau, in timp ce vrei sa fii de folos.

      Ștergere
  2. Cred ca conteaza foarte mult modul in care sunt spuse durerile.
    De exemplu:tu nu ti-ai dus durerea in tacere,ai impartasit-o cu noi ,cititorii.
    Scrii frumos,continua sa scrii.
    Cu mult drag Maria.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că cel mai mult contează scopul. Dacă nu ai un scop mârșav, e ok să îți plângi durerea, Dar dacă scopul este ca să faci rău...
      Apoi, un om decent știe ce, cât și cui spune. :)

      Ștergere
  3. Draga mea Irina ! Sunt o tanara cititoare si o admiratoare a blogului tau ! Iti multumesc pentru sfaturile minunate si pentru faptul ca ma regasesc in ''povestile'' deosebite pe care le scrii ! Pentru mine esti si vei ramane mereu un model in viata !
    Te salut cu respect , ELENA

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna Irina, duminica la 3 dimineata am terminat cele doua carti ale tale. Ma bucur ca am citit, ma bucur ca ai scris. Am si eu jurnalul de la 16 ani..
    Am trait si eu o mare iubire de pe la 16 ani care a continuat cu o casnicie pe la 20 si finalizat pe la 23 cu o sinucidere.
    Dupa am aflat si eu ca prietenul lui fusese indragostit de mine tot de atunci, insa s-a sacrificat sentimentele in favoarea prietenului lui.Timpul a aratat ca nu fusesese cea mai buna decizie a lui. Esti mai mica decat mine, insa trairile tale le regasesc. Iubirile nu au timp se pare. Daca ce ai scris este ceea ce ai trait cu adevarat, atunci draga suflet da-mi voie sa te imbratisez si sa te respect.

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi pare atat de rau.MI-as fi dorit din tot sufletul ca totul sa se termine asa...frumos cum a inceput.Sa se termine cu o vorba buna si un ramas bun frumos,cu o discutie amicala ca intre doi oameni maturi.Oricum am simtit si am inteles de mai mult timp ca a venit momentul finalului.Ar fi putut sa nu fie atat de...brutal,fara o vorba,cu atatea semne de intrebare in urma.Imi pare rau ca nu a inteles ca as fi putu face asta,orice.Pacat,am fi ramas doar cu amintirile frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna Irina!!am citit cu sufletul la gura ambele volume...mai socat..cit de cruda este viata ...si totusi cita putere ai avut sa te imparti cu noi.Am plins la final si ma intrebam oare l-ai iertat?totusi dragostea invinge mereu....bafta in continuare!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Fiecare trecem prin fel și fel de experiențe zi de zi pe tot parcursul vieții ... și pot să adaug un lucru, am realizat că suferința este singura care îmbogățește gândirea și sufletul, ciudat fapt ca un lucru negativ să aducă mai multe părți bune decât invers

    RăspundețiȘtergere
  8. Am trăit aceasta experienta, știu ce înseamnă, am fost bârfita de fostul sot care și-a atras aliați printre cunoștințele mele. Am făcut un pas im spate și am privit acest circ mârșav. Este dureros sa vezi calitatea oamenilor care pretind ca te cunosc. Din dorința de a-ți găsi defecte, de a te denigra, de a te judeca, devii ușor subiect de barfa. Când privești detașat fără sa intri în cercul lor ai resurse sa faci fata situației. Nu este ușor.Eu am reușit sa am încredere ca totul va trece și singurul prieten îmi este adevărul, cel pe care îl știu eu. Restul nu contează. Acum, ce credeți, acei "prieteni" ai fostului ma privesc cu admirație. De ce?...pentru ca am reușit sa le arat ca nu-mi pasa, ca adevărul este la mijloc, ca nu vor putea ști niciodată dacă cineva minte sau spune adevărul în totalitate. Eu am reușit. Iert slăbiciunile oamenilor dar nu uit, am primit o lecție..sunt mai puternica!

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu acum sunt intr-o situație în care nu mai vreau sa traiesc serios deja nustiu ce sa fac ...cum incep o relatie niste fete spun tot felul de porcarii despre mine si partenerii mereu ma părăsesc nustiu cine sunt ele dar nu le inteleg de ce fac asta.
    Nu pot sa ma întîlnesc normal cu cineva ca ele si apar si imi distrug viața...Nu mai pot rezista...😢😢😢😔😔😔

    RăspundețiȘtergere