E doar o etapă...



Ştiu, cuvintele mele nu te vor ajuta acum. Poate că le scriu, de fapt, pentru mine, deşi mi-aş dori foarte mult să îţi ofer o mângâiere.
Cândva am fost în situaţia ta. Deplorabilă. Sufeream atât de mult încât mă detestam. Mă uram pentru alegeri şi pentru eşecuri. Mă învinovăţeam pentru tot ce nu mi-a reuşit, pentru visurile fără de care am rămas brusc şi pentru oamenii care nu mă mai iubeau.
Sufeream atât de mult, încât fiecare bătaie a inimii mele însemna o durere. Fiecare respiraţie mi se părea un efort de nedescris. Eram ca un mort viu. Ziua îmi purtam cu greu masca după care încercam să îmi ascund tristeţea, iar noaptea, în singurătatea dintre cei patru pereţi, plângeam până la epuizare. Nici măcar puţinele ore de somn nu treceau fără suferinţă.
Mă durea totul. Mă dureau amintirile şi mă durea neputinţa de a redobândi tot ceea ce pierdusem.
Nu-mi mai doream nimic, înafară de viaţa mea din trecut. Eram blocată în acel trecut, prizoniera unor iluzii frumoase şi a unor sentimente pentru nişte oameni care m-au uitat și pentru care nu mai însemnam nimic. Trecutul era doar o poveste în care doar eu mai eram prezentă, într-o singurătate cumplită, pentru că ceilalţi îşi trăiau deja prezentul.
Eram atât de disperată încât nu mai iubeam nimic înafară de tot ceea ce pierdusem. Şi eram sigură că nu voi mai putea iubi nimic şi pe nimeni, că nu voi mai avea niciun vis, niciodată, că nimic nu va putea compensa ceea ce, fără să vreau, pierdusem.
Nici nu mai ştiu câte zile am agonizat... şi nici cum mi-am revenit. Ştiu doar că am pierdut clipe, ore şi zile în şir netrăind... de fapt, murind puţin câte puţin.
Privind în urmă, văd toată acea experienţă grea ca pe o etapă. O etapă prin care trebuia să trec. O poveste cu oameni pe care trebuia să îi întâlnesc, să-i iubesc şi să-i pierd. Dacă mi-ar fi spus atunci cineva că după acea etapă mă va aştepta o poveste mai frumoasă şi oameni mai buni, alte şanse şi o viaţă trăită frumos, nu aş fi crezut. Dar azi am dovada. Am dovada că nimic nu este de netrecut şi de neîndurat, că sufletul are puteri nebănuite de a se reclădi, că toate etapele grele ne fac mai puternici. Că IERI trebuie uitat şi că doar AZI și MÂINE contează, pentru că doar azi și mâine înseamnă noi șanse...

Şterge-ţi lacrimile, adună-ţi forţele şi ieşi dintre cei patru pereţi. Iartă-i pe cei care te-au rănit cândva, desprinde-te de trecut şi nu mai irosi timp din viaţa ta. Ai un drum înainte și îţi datorezi zâmbete - nu lacrimi, fericire - nu tristeţe, visuri împlinite - nu eşecuri, o viață trăită frumos – nu irosită. Scapă de tot ce îţi îngreunează mersul şi mergi fără a mai privi înapoi. Îţi promit că într-o zi, mai curând decât îţi imaginezi, vei reuşi din nou să zbori!





  1. Irina, ca un pansament au venit aceste randuri!Iti multumesc din suflet!Te iubesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mult adevăr și frumos spus, draga Irina! Ești un înger trimis sa alini suferințele, tristețile multor suflete.Multumesc :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu inteleg de ce ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine ce scrie aici? Da ai dreptate ma simt lafel cum teai simtit tu nam somn noaptea sunt plecat in strainatate si desi stiind ca totul sa schimbat acasa ma mint singur ca daca ma intorc totul va fi cum era odata .... Si cat asi vrea sa mai fiu cum eram.... Dar nu pot da timpu inapoi din pacate ...:(((

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Schimbarile intodeauna aduc suferintza alaturi de rataciri si regrete

      Ștergere
  4. Doar AZI conteaza! Daca nu ar fi AZI, nu ar mai exista MAINE! AZI avem o noua sansa.
    Orice zi de maine este de fapt ziua de azi ~PREZENTUL~. Azi construim ziua de maine.
    Multumumesc pt inca un articol de suflet!
    Adrian

    RăspundețiȘtergere
  5. Scumpa mea Irina. Am citit intamplator aceste randuri ( desi numele tau nu imi este strain). Vreau sa iti spun ca ai descris exact ceea ce simt. Din pacate sunt plecata din tara si nu am nici un suflet drag alaturi de mine... Nu pot sa vorbesc cu nimeni.... Randurile tale insa sunt o mare mare alinare!!! Iti multumesc din suflet draga mea si ma bucur din toata inima ca mai sunt Oameni pe acest pamant!

    RăspundețiȘtergere
  6. doare cand vezi cati oameni sufera....pentru ce?ce a ajuns lumea asta?am trecut si nu o data prin aceasta etapa,dar maritandu-ma destul de tarziu am crezut ca nu voi mai avea parte de asa ceva,mai ales ca sotul meu a mai fost insurat si m-am gandit ca stie ce vrea a doua oara.....dar se pare ca am fost dezamagita din nou si doare si mai rau,ca descoperi ca jumatatea ta e putreda ,ma simt ca si cum as respira cu un plaman,as manca cu o mana,as pasi cu un picior...de ce?pt ca cealalata jumatate e putreda,e un om banal si slab si tot el se poarta urat,fara bun simt si respect,tot el e furios si mofturos,de ce?pt ca are o nevasta care stie si tace......iar el habar n-are ca ea stie...

    RăspundețiȘtergere
  7. cum sa scap de trecut csnd el ma urmareste mereu...exista remediu?

    RăspundețiȘtergere
  8. Bună, Irina. Îţi mulţumesc că mi-ai scris. Eu aşa simt, că aceste randuri sunt special pentru mine. Mă regăsesc în aceea situaţie descrisă de tine. Şi nu ştiu cum să trec peste. Nu ştiu ce să-i spun sufletului acesta din mine care crapă de dor. Nu ştiu cum să fac să-mi anesteziez simţurile şi să pun iubirea pentru el într-un sertar. Nu ştiu ce să fac cu toată iubirea pe care i-o port, cu amintirile, cu sărutările şi îmbrăţisările pe care încă-mi doresc să i le dăruiesc. Nu ştiu ce să fac, unde să merg, pe unde să o iau... singură.
    Dar sper că acolo, undeva, există cineva şi pentru mine. Mă rog ca Dumnezeu să se milostivească de mine şi să mă ajute să merg mai departe. Unde? Nu ştiu. Să-mi arate el calea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mergi la biserica,intr-o zi cand nu este slujba si vorbeste cu Dumnezeu,spune-i tot ce te preocupa,spune-i toate problemele pe care le ai,si daca simti ca vrei sa plangi,plangi acolo,in genunchi,la picioarele lui Hristos; vei vedea ca te vei simti mai bine,ca te vei elibera de raul din tine; lasa-L pe EL sa decida ce va trebui sa faci.

      Ștergere
  9. Din nou ma regasesc in ceea ce ai scris.Parca imi citesti in suflet si asterni pe o pagina.Imi doresc sa pot zbura din nou.Dar cum?Trecutul imi atarna inca ca un bolovan greu legat de picior de care simt ca nu pot scapa.Am pierdut o casnicie dupa 30 de ani si ceea ce se numea familie.La un moment dat am crezut ca Dumnezeu mi-a scos in sfarsit fericire in cale si am intalnit iubirea vietii mele dar...am reusit sa o pierd si asta a durut si doare mult mai tare.Acum am senzatia ca viata mea a devenit un cosmar,ca am pierdut tot...vise,dorinte sperante.Incerc in fiecare zi sa-mi ascund durerea si lacrimile in spatele unui zambet.Exista ceva mai presus de mine,ceva ce mintea si ratiunea nu poate controla.Vreau sa renunt si nu pot.Incet,incet simt ca pierd si acel putin care a mai ramas...prietenia.Iti multumesc ca datorita tie pot sa transmit ceea ce simt si nu indraznesc chiar daca poate nu va citi niciodata aceste randuri.Voi lipsi o perioada de timp asa ca voi indrazni sa las un mesaj:
    "te voi iubi pana la sfarsit si...mai departe"!
    Pentru ca iubirea nu are varsta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. CORECT! Na are varsta ...dar are limite FLUTURAS

      Ștergere
    2. Adevarat,asa cum adevarat va ramane si ceea ce am afirmat.Dar ce faci atunci cand simti ca sufletul si inima nu pot sa asculte de ceea ce dicteaza ratiunea?Cum vei afla unde e limita?

      Ștergere
    3. Timpul...o notiune greu de inteles si definit atunci cand lucreaza in defavoarea ta.Unele lucruri sau mai ales rani au nevoie de foarte mult timp sa se inchida mai ales cand este vorba de...suflet si inima.

      Ștergere
    4. Timpul...poate intr-o zi va reusi sa vindece ranile dar niciodata cicatricile.Ele vor ramane pentru toata viata.

      Ștergere
    5. Nu existe durere pe care timpul sa n.o micsoreze...(.""Cand cineva te.a ranit, plangi un rau, construiesti un pod si treci peste el." GARDO) {chiar si tipul ne ajuta chiar daca nu realizam in ce mod }

      Ștergere
    6. Totul se vindeca in viata...nimic nu e de netrecut o spun din proprie experienta...

      Ștergere
    7. Probabil.Depinde de cat timp e nevoie.Din nou timpul.Diferenta consta in faptul ca unii au nevoie de foarte putin iar altii...de putin mai mult.Dar...viata merge inainte si pentru asta trebuie sa ai mare rabdare.

      Ștergere
    8. Cand ajungi in viata sa accepti durerea ca facand parte din tn depasesti totul mult mai usor...asta face diferenta ... ranile nu vor disparea niciodata ... ""ce nu ne doboara ne face mai puternici""

      Ștergere
    9. Rabdarea e o virtute .....

      Iepuras:))

      Ștergere
    10. Si una mare.Am avut "profesor"bun de la care am avut de invatat multe lucruri bune,inclusiv DEZAMAGIREA.Dar acum nu stiu in ce masura mai conteaza si ea face parte din viata.
      Oricum...multumesc...

      Ștergere
    11. Cica..."""iubirea invinge tot""" .
      Uneori punem prea multe virgule cand ar trebui sa punem punct .

      Ștergere
    12. Cata dreptate!
      Mai pui o virgula in plus crezand ca speranta moare ultima.O virgula si inca una si uite asa iti continui agonia.Ce pacat ca uneori crezi prea mult in cuvantul "speranta moare ultima"si iti dai seama prea tarziu cat de mult inseamna un...micut punct.Iubirea nu poate invinge atunci cand nu este de ambele parti.Pacat ca nu vezi decat entuziasmul inceputului fara sa gandesti daca celalat simte sau isi doreste la fel ca tine.Incerci sa oferi totul fara sa iti pui intrebarea:isi doreste sau nu acelasi lucru,poate sau nu sa il ofere si atunci continui sa pui virgule crezand mai departe in...SPERANTA!

      Ștergere
    13. Mare adevar asa suntem noi femeile mai sensibile..

      Ștergere
    14. Pentru ca asa suntem noi femeile.Daca nu am avea aceasta sensibilitate si delicatete a sufletului ne-am numi...barbati!Pacat ca uneori nu inteleg de ce ii ma iubim cand ne-au facut un rau si in loc sa punem punct mai incercam cu inca o virgula.

      Ștergere
  10. din pacate, nu e doar o etapa. e o etapa in fata unei alte etape. care va fi si mai grea. tot ce face aceasta etapa e sa ne obisnuiasca cu ce e mai greu. ma bucur ca pt tine au venit oameni frumosi si buni, care ti-au facut viata mai buna. insa asta e sansa ta, bucura-te de ea. nu e la fel pt toti.

    RăspundețiȘtergere
  11. In momentul asta trec printr-o situatie cumplita..asemanatoare cu ceea ce ai descris mai sus..sunt singura si nu sunt deloc puternica..il vreau pe el si tot ce mi-a promis..familia,fericirea,dragoste...nu vreau nimic si pe nimeni decat pe el..iar el ma vrea im viata lui si ma tine doar paba gaseste altceva mai bun..ma tine sa nu fie singur..sa aiba cu cine sa se joace..dar iubirea lui a disparut si ma face sa simt asta zi de zi..si cu toate astea stau..si ma complac..si sper sa ma vrea din nou doar pe mine! E o agonie infernala, insa nu ma pot desprinde. Sa stau sa sufar dar sa il stiu "al meu" orice ar fi. Asa de tare imi calc orgoliul si mandria in picioare..doar de dragul lui..de dragul barbatului care m-a iubit candva cum nu se poate iubii...care ma diviniza si care imi jura iubire...astazi am devenit 0 pentru el..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se poate sa ajungi sa fii zero pt un om care te diviniza!!? Doamne , mi e greu sa cred asta !!Nu vreau sa cred. Ma sperie gândul asta.

      Ștergere
    2. Nenorocul ne arată pe cei care nu ne sunt adevăraţi prieteni.

      Ștergere
  12. Vai Irina , ce frumos. <3 Tot timpul, ai ceva frumos de a spune , si ceva care sa te faca sa mergi inainte !!

    RăspundețiȘtergere
  13. Nimic nu este intamplator,nu primim nimic de la Dzeu fara sa existe un scop...sa speram ca nu este doar pt a primii o lectie,ci pt a putea savura ce va urma :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Esti minunata Irina! Exact de cuvintele astea aveam nevoie acum!

    RăspundețiȘtergere
  15. Deosebit.Ma regasec in cuvintele tale...

    RăspundețiȘtergere
  16. De ce ma regasesc in povestea asta ? :'(

    RăspundețiȘtergere
  17. Postarile tale sunt minunate ! Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  18. Irina eşti incredibilă ! Faci minuni cu toate vorbele ce le spui. Îmi mîngîi sufletul.. Te iubesc ! Oh..cît aş da sā te întîlnesc !

    RăspundețiȘtergere
  19. Si eu sunt captiva intr-un trecut in care oamenii nu mai exista din pacate. Sunt captiva in casa bunicilor de la tara, casa in care am deschis ochii, in care am crescut. Sunt 9 ani de cand oamenii nu mai exista, odata cu moartea bunicii mele. Sunt 9 ani de chin, de astepare. Nu pot sa ies din trecut, ma tine acolo captiva, in lumea aceea trista. Trista din perspectiva prezentului si a viitorului. Este ca o bucla suspendata in timp care ma consuma in fiecare secunda a existentei mele. Nu pot sa traiesc in prezent din cauza ei. Este un chin permanent. Nu ma regasesc in prezent, pentru ca sunt inca dincolo. Numai ca acolo inseamna gol, rece, durere. O lume impietrita pentru vecie. Ma intreb daca voi reusi sa traiesc in prezent si sa astept viitorul.

    RăspundețiȘtergere
  20. În această etapă mă aflu eu. Am reușit să depășeasc doar pe jumătate. Lucrez la jumătatea cealaltă. Îmi doresc să depășesc cât de repede posibil

    RăspundețiȘtergere