Propuneri pentru DEX

Dacă tot ne adaptăm noului, modernului și unei societăți din ce în ce mai pestrițe, am câteva propuneri de cuvinte noi pentru DEX:

preocupac = persoană preocupată obsesiv de viaţa şi de persoana oricui înafară de propria viaţă şi propria persoană. Aceste persoane trăiesc mai mai mult poveştile altora decât propriile poveşti. Preocupacii suferă de obicei de boli precum: curiozitate morbidă, invidie, mania persecuţiei şi ipocrizie.

comentac = persoană care debitează enormităţi; care simte nevoia să îşi dea cu părerea oricând, despre orice şi despre oricine, convinsă că deţine adevărul absolut şi o inteligenţă unică, superioară care să-i permită să dezbată subiecte despre care habar nu are

pândac = persoană care, neavând şansa să vadă lucrurile din interiorul vieţii tale, pândeşte totul din afară, prin crăpăturile ferestrelor sau pe gaura cheii

răspândac = persoană cu o plăcere maladivă pentru bârfă, avidă după informaţii (de obicei negative) pe care le răspândeşte tuturor, denaturând realitatea şi dând o altă amploare faptelor. În lipsă de informaţii concrete aceasta îşi completează deficitul cu scorneli. Scopul şi intenţiile răspândacilor sunt, de obicei, defăimarea persoanelor pe care nu le agreează.

Alte propuneri?  J

Ești doar un spectator.

„A deveni spectator al vieţii unui om înseamnă sa scapi de suferinţa vieţii.”

- Oscar Wilde

Privind de pe margine drama sau eşecul unei persoane este foarte uşor să îţi dai cu părerea. Începi să judeci alegerile celuilalt, convins că tu ai fi ales altfel – mult mai bine, desigur –, că nu ai fi greşit, că fi acţionat mai eficient, că nu ai fi irosit şanse. Pentru că de pe margine totul pare simplu...

E la fel ca atunci când priveşti un sportiv. Ai impresia că ai alerga mai repede decât el, că ai face o performanţă mai bună. Sau ca atunci când priveşti un dansator. Ţi se pare atât de simplu să dansezi aşa ca el, să pluteşti... Asta pentru că nu eşti în locul lui, pentru că de pe margine nu poţi să empatizezi real cu el. Nu simţi ce simte el, nu faci efortul pe care îl face el. Nu-i simţi emoţiile, nici durerile, nici temerile... Nu simţi durerea învingerii, a eşecului, urmate de privirile dezaprobatoare ale celor care aveau aşteptări de la el şi pe care i-a dezamăgit...

La fel este şi cu poveştile de viaţă. Văzând drama cuiva, eşecul sau neputinţa sa, îţi spui că în locul acelei persoane tu ai fi făcut altfel... Dar tu nu eşti în locul acelei persoane. Eşti doar un spectator care priveşte totul de pe margine şi care nu simte nimic. Un spectator care se amăgeşte cu iluzia că e mai puternic, mai bun, că ar face totul mai bine, că nu ar greşi, că nu ar eşua... Ești doar un spectator, adică prin definiţie o persoană neimplicată emoţional şi, ca atare, incapabil să simtă și să înțeleagă...

Dar asta se întâmplă până într-o zi, când vei trece de partea celui privit de pe margine – actorul – şi vei avea propriii spectatori care să te judece şi care să nu te înţeleagă, convinşi că, dacă ar fi în locul tău, ar face lucrurile mai bine...

Până atunci, bucură-te de spectacol, comentând şi judecând dramele, rătăcirile şi slăbiciunile celorlalţi, căci în curând vei fi şi tu în vizorul celor cu care cânţi în cor acum.

Fragment din Cartea Insomnii

Într-o zi te saturi!

Într-o zi oboseşti şi te saturi. Te saturi să convingi oameni încăpăţânaţi şi să lupţi cu ei pentru binele lor.

Te saturi să te explici mereu, să îți justifici fiecare cuvânt, fiecare acțiune și fiecare neputință.

Te saturi să le dovedești mereu ce sentimente ai celor care au impresia că nu sunt destul de apreciați și de iubiți. 

Te saturi să le gâdili orgoliile, să-i menajezi şi să le spui doar ceea ce le place să audă unor oameni care nu suportă adevărul, care au pretenţia să fii ipocrit de dragul unei relaţii armonioase. Te saturi să-i tratezi de parcă ar fi mai presus decât tine şi de parcă le-ai datora toată atenţia şi dăruirea ta.

Te saturi să te rogi de oameni mofturoşi, care se cred centrul universului şi care trăiesc cu impresia greşită că toţi ceilalţi sunt datori să le stea la dispoziţie şi să le facă pe plac.

Te saturi să îi tot asculţi pe cei care se văicăresc din orice motiv banal şi nesemnificativ, care au mereu câte un motiv de nemulţumire, care nu văd nimic bun şi frumos în nimic şi în nimeni. Te saturi de tendinţa obsesivă de victimizare a unora.

Te saturi să fii folosit, irosit, istovit, enervat. Te saturi de vampiri energetici, de oameni egoişti, indiferenţi la sentimentele tale, care te încarcă negativ și care îți fură pacea sufletului. 

Te saturi să faci mereu eforturi disperate să-i mulţumeşti şi, devii deodată indiferent. Imun. Pentru că realizezi că nimeni nu este nici mai presus și nici mai important decât tine. Și pentru că realizezi că meriți altceva.

E doar o etapă...

Nu poţi trece la un capitol din viaţa ta dacă tot continui să-l reciteşti pe cel de dinainte.”

- Anonim

Ştiu, cuvintele mele nu te vor ajuta acum. Poate că le scriu, de fapt, pentru mine, deşi mi-aş dori foarte mult să îţi ofer o mângâiere.

Cândva am fost în situaţia ta. Deplorabilă. Sufeream atât de mult, încât mă detestam. Mă uram pentru alegeri şi pentru eşecuri. Mă învinovăţeam pentru tot ce nu mi-a reuşit, pentru visurile curmate brusc şi pentru oamenii care nu mă mai iubeau.

Sufeream atât de mult, încât fiecare bătaie a inimii mele mă durea. Fiecare respiraţie mi se părea un efort de nedescris. Eram ca un mort viu. Ziua îmi purtam cu greu masca după care încercam să îmi ascund tristeţea, iar noaptea, în singurătatea dintre cei patru pereţi, plângeam până la epuizare. Nici măcar puţinele ore de somn nu treceau fără suferinţă.

Mă durea totul. Mă dureau amintirile şi mă durea neputinţa de a redobândi tot ceea ce pierdusem.

Nu-mi mai doream nimic, în afară de viaţa mea din trecut. Eram blocată în acel trecut, prizoniera unor iluzii frumoase şi a unor sentimente pentru nişte oameni pentru care nu mai însemnam de mult nimic. Trecutul era doar o poveste în care numai eu mai eram prezentă, într-o singurătate cumplită, pentru că ceilalţi îşi trăiau deja prezentul sau alergau cu paşi grăbiţi spre viitor.

Eram atât de disperată, încât nu mă mai puteam bucura de nimic – iubeam numai ceea ce pierdusem. Şi eram sigură că nu voi mai putea iubi nimic şi pe nimeni, că nu voi mai avea niciun vis, niciodată, că nimic nu va putea compensa ceea ce, fără să vreau, pierdusem.

Nici nu mai ştiu câte zile am agonizat... şi nici cum mi-am revenit. Ştiu doar că am pierdut clipe, ore şi zile în şir netrăindu-mi viaţa... de fapt, murind puţin câte puţin.

Privind în urmă, văd toată acea experienţă grea ca pe o etapă. O etapă prin care trebuia să trec. O poveste pe care trebuia să o trăiesc, cu oameni pe care trebuia să îi întâlnesc, să-i iubesc şi să-i pierd. Dacă mi-ar fi spus atunci cineva că după acea etapă mă va aştepta o poveste mai frumoasă şi oameni mai buni, alte şanse şi o viaţă trăită frumos, nu aş fi crezut. Dar azi am dovada. Am dovada că nimic nu este de netrecut, că sufletul are puteri nebănuite de a se reclădi, că toate etapele dificile ale vieţii ne fac mai puternici. Că ieri trebuie uitat şi că doar azi și mâine contează, pentru că doar azi și mâine înseamnă efectiv locul unde putem să schimbăm ceva. Doar azi şi mâine înseamnă noi șanse...

Şterge-ţi lacrimile, adună-ţi forţele şi ieşi dintre cei patru pereţi. Iartă-i pe cei care te-au rănit cândva, desprinde-te de trecut şi nu mai irosi timp din viaţa ta. Ai un drum înainte și îţi datorezi zâmbete, nu lacrimi, fericire, nu tristeţe, visuri împlinite, nu inacţiune, o viață trăită frumos, nu irosită. Scapă de tot ceea ce îţi îngreunează mersul şi mergi fără a mai privi înapoi. Îţi promit că într-o zi, mai curând decât îţi imaginezi, vei reuşi din nou să zbori!

Fragment din Cartea Insomnii

Azi m-a bucurat...

... muzica bună, oameni frumoși și acest CD cu cântecele Magdei Pușkaș. La festvalul de Folk Vlahia (de la Bran) am avut şansa să o întâlnesc, în sfârşit, pe Magda Pușkaș, pe care o admir de mult timp. Este o artistă desăvârşită, are o voce extraordinară şi transmite iubire pentru muzică şi pentru oameni prin toţi porii. Este un om cald, plin de energie, de o naturaleţe şi o bunătate fermecătoare. 

Este un om pe care, dacă l-ai cunoscut, îţi va locui sufletul pentru totdeauna. 

Mulţumesc, dragă Magda!

Pentru cei care nu o cunosc (încă) pe Magda, un cântec superb:

Atât.

Azi la Libris cartea Fluturi cu autograf!

Dragii mei, 

mi-ați scris de multe ori că v-ar plăcea să aveți cartea Fluturi cu autograful meu. 

Cei de la Libris  vă îndeplinesc această dorință. Toate cărțile comandate azi la Libris vor avea semnătura mea. Mai mult de atât, transportul este gratuit, prin curier, până la voi acasă.

Am semnat cu mult drag acele cărți, știind că vor ajunge la cititorii mei minunați.
Cărțile se pot comanda aici: http://bit.ly/FLUTURI

Pe blogul celor de la Libris am acordat un interviu pentru cititorii mei, pe care îl puteți citi aci: http://bit.ly/Interviu-Irina-Binder

Totodată, am recomandat și câteva cărți preferate de mine, pe care le găsiți aici: http://www.libris.ro/nlmrc

Vă recomand cu drag să vă abonați la newsletterul Libris pentru a primi mereu știri despre noutățile editoriale, interviuri, informații despre promoții și evenimente! Găsiți opțiunea de abonare de îndată ce intrați pe site-ul lor: Libris  

Vă trimit gânduri bune și vă mulțumesc pentru că sunteți minunați! 

Irina