Evadare




Mă aflam într-un taxi. Trebuia să ajung undeva şi mă grăbeam. Între timp eram cu ambele telefoane în mână şi citeam mesajele şi e-mail-urile. Aveam nu ştiu câte apeluri pierdute. Multă lume mă căutase, mulţi voiau ceva de la mine. Telefonul meu îmi arăta că viaţa mea e arhiplină de “trebuie”. Mai aveam puţin până la adresa la care mergeam şi m-am trezit spunându-i taximetristului că vreau să mă ducă pe drumul spre Poiana Braşov.
- Mai exact unde?, m-a întrebat mirat.
- La Belvedere. Şi rămân acolo.
Cu siguranţă omului i se părea ciudată cererea mea, dar eu aveam nevoie de o gură de aer.
De îndată ce am ajuns, am respirat de parcă voiam să trag tot aerul acela în plămânii mei. Peisajul care îmi încânta retina mi-a alungat toţi “trebuie” din minte. Deodată nu mai aveam nimic de făcut. Eram doar eu cu mine acolo, în liniştea aceea tulburată din când în când doar de câte o maşină care urca spre Poiana Braşov sau care cobora spre oraş.
 
Ce mică sunt! Şi neînsemnată! Şi totuşi, atâţia oameni au nevoie de mine. Oare câţi dintre aceştia mă şi iubesc? Oare de câţi dintre aceştia am şi eu nevoie, la rândul meu? Da, eu am nevoie de toţi, fiindcă eu depind de a mă dărui... Nici nu îmi pot imagina viaţa mea fără atâta alergătură, fără a mă implica în vieţile unora care sunt prea comozi să lupte pentru ei, să evolueze, să se descurce singuri, să înveţe să se bucure de viaţă…
Şi totuşi, trăiesc senzaţia ciudată şi înfricoşătoare că sunt o inutilă. Dacă de mâine aş dispărea, toţi ceilalţi ar putea foarte bine să îşi continue vieţile fără mine. Poate doar aşa ar realiza şi ei că puteau oricum şi fără mine.

Mi-am amintit de discuţiile pe care le avusesem cu o zi înainte. Am ascultat persoane care mi s-au plâns şi s-au lamentat din diverse motive. Sincer? Probleme închipuite. Nimic serios. Ei nu ştiu că eu vorbesc şi cu oameni cărora le-au murit copii, cu adulţi care mai au puţin de trăit… şi de aceea faptul că prietena X a spus nu ştiu ce, li se pare o adevărată tragedie. O tragedie prea mică, dar care le fură toată bucuria.
Am obosit. Chiar am obosit să trag de unii care se complac în situaţii deplorabile. Am obosit să lupt în locul altora, care nu vor să priceapă că cei mai mari duşmani ai lor sunt ei înşişi. Am obosit să alin singurătăţile unor oameni care nu ştiu că pentru a avea pe cineva alături, trebuie să facă şi compromisuri, să coboare de pe piedestalul de unde privesc lumea de sus şi observă toate defectele care îi împiedică să iubească.
Am obosit să ascult atâta flecăreală inutilă, irositoare de timp preţios, în care aş putea să mă bucur de o carte sau de un film… sau, pur şi simplu, de linişte. De gândurile mele. De visurile mele pe care le ajustez mereu în funcţie de nevoile altora.
Am obosit să bifez în fiecare zi lucruri care trebuie făcute.
Şi mă mai oboseşte maxim graba cu care mă privesc unii şi uşurinţa cu care mă judecă. Mă judecă atât pentru ce fac, cât şi pentru ce nu fac. Nimic nu e bine. Iar eu continui să mă amăgesc că sunt iubită, preţuită, necesară, de neînlocuit. De fapt, sunt o inutilă. Şi nu, nu cerşesc declaraţii prin care lumea să îmi spună că are nevoie de mine. EU sunt cea care are cea mai mare nevoie de mine şi pe mine m-am neglijat cel mai mult.

Acum sunt aici, pe drumul poienii. Oraşul pare mic şi destul de departe de mine, încât să îmi poată tulbura liniştea interioară cu freamătul lui, cu nervozitatea şi agitaţia oamenilor care aleargă care încotro şi au uitat să mai și respire. Aud telefoanele sunând în geantă şi îmi imaginez oamenii care se scandalizează inutil că nu le răspund. Deocamdată nu îmi pasă de nimic. Ce poate fi mai important decât mine în acest moment?




  1. Și totuși tind să cred că e mult mai plăcut când evadam împreună, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Cîtă dreptate poți avea.
    Finalul e genial: „Deocamdată nu îmi pasă de nimic. Ce poate fi mai important decît mine în acest moment?”

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Irina! Faci foarte bine ca mai "evadezi" din cand in cand din tumultul grijilor si responsabilitatilor de zi cu zi. Nu trebuie sa te ingrijoreze faptul ca si tu mai obosesti cateodata...doar esti om. Din ce am citit din blogul tau imi dau seama ca esti un om care a ajutat si doreste sa ajute alti oameni. Tu ai un talent pe care trebuie sa-l folosesti si anume scrisul. Si mai ai si alte daruri care stii ca ti le-a dat Dumnezeu si trebuie sa le folosesti (chiar daca nu te poate obliga nimeni). Chiar daca mai obosesti stii foarte bine ca doar asa ai sa fii fericita, stiind ca ti-ai pus la dispozitie darurile spre folosul altora. Dumnezeu se va ingriji El de tot ce ai nevoie.
    Nu sunt in masura sa-ti dau eu sfaturi, dar cred cu tarie ca mai important decat tine in acest moment nu este nimeni. Daca nu te iubesti pe tine nu ai cum sa iubesti si aproapele! Asadar, iti recomand cat mai multe "evadari" cu tine insati, ca mai apoi sa revii cu forte proaspete printre oameni...fiindca au nevoie de tine! Domnul sa te binecuvanteze!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai gindeste te si la tine ,pt toti esti buna cit esti sanatoasa cind nu mai poti doar familia si f putini prieteni iti sunt aproape

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu poti salva lumea intreaga, draga Irina! Chiar daca unii dintre noi sunt dependenti de dorinta de a fi ingeri pazitori, e bine sa stim si cand sa mai spunem STOP! Mi-a ajuns, am nevoie de timp si pentru mine. Nu e bine sa dai sfaturi, dar tu stii prea bine, ca orice ai face pentru cei din jur, nu e bine sa-i faci dependenti de tine pentru ca povara lor se aseaza pe umerii tai si e mult prea greu de suportat, mai ales cand sunt prea multe persoane de acest fel. Ajuta-i cat poti, dar cu conditia sa se ajute ei mai departe. Cristina-Felicia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu, dar mă încăpățânez... și mai uit.

      Ștergere
  6. Draga Irina, esti un inger pe pamant, trimis de D-zeu sa aline suflete,dar chiar si ingerii au nevoie de o evadare din cand in cand ca sa isi adune puterile. Te pup cu drag, om frumos. Monalisa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te pup cu drag, Monalisa și îți doresc să ai parte numai de bine!

      Ștergere
  7. "trebuie"... recent am constatat ca atata timp cat poti, întotdeauna se va găsi cineva care să îți "ceară ceva". Dar totusi, acest "trebuie"...chiar trebuie să aibe o limită, oricât ai fi de dependentă, la un moment dat ai nevoie de o gura de aer, un moment în care sa evadezi.
    Ai grijă de tine, Irina!
    Si cum spunea o prietena pe care o apreciez mult "cea mai importanta persoana din viata ta, esti tu":)

    RăspundețiȘtergere
  8. esti minunata!!! te-am descoperit acum cateva zile, ti-am citit cartile intr-o singura noapte si abia astept sa vad ce urmeaza. multumesc pentru tot!!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina, fata frumoasa..Uiti de tine si nu e bine..stii si tu! La Belvedere, in Plaiul Foii , la Pietrele lui Solomon, oriunde poti fii cu tine..singura sau insotita..ia pe cineva cu tine, sau nu lua pe nimeni, dar ia- ti timp pentru tine! Cineva mult mai aproape, cineva tangibil, are nevoie de tine si te iubeste! Iubeste- te si tu! Asa ne - nveti pe noi si noi te ascultam! Ai grija de tine! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Imi place tot ce scrii, am citit romanul Fluturi, m-ai cucerit cu puterea de a te darui celor care au nevoie de tine. Te admir pentru curajul de a infrunta tot ce este urat in jurul nostru, iti citesc postarile. Recunosc ca te-am descoperit in toamna anului 2013 si de atunci citesc tot ce postezi. Am lasat comentarii la multe dintre postarile tale si iti doresc din tot sufletul sa ai parte da tot ce iti doresti in viata. Iti multumesc ca existi, ai grija de tine si atunci cand simti nevoia Relaxeaza-te...... inca odata ai grija de tine....te pup suflet nobil ..... Mirela...

    RăspundețiȘtergere
  11. Doamna Irina chiar este un loc minunat pentru a evada de aglomeratie si de toate mi-e dor de acele locuri in care am foarte multe amintiri placute, sper sa reusesc sa mai ajung .Calina V.D

    RăspundețiȘtergere
  12. Petruta Zernic5 martie 2014, 23:53

    OOOOOOO , nu citisem ca ai ,, evadat " in Poiana . Ti-am trimis un mesaj pana sa citesc ce ai scris tu aici si chiar iti sugerasem acest lucru , adica sa pleci undeva , sa fii cu tine insati , sa-ti incarci bateriile , sa te odihnesti , sa dormi ,etc. etc. Citeste te rog ce ti-am scis in mesajul meu , sper sa-ti fie de folos . Poate imi si raspunzi , cand poti tu . Noapte buna , linistita si odihnitoare printesa !

    RăspundețiȘtergere
  13. Şi totuşi, bunătatea cu care Dumnezeu te-a înzestrat este mult prea mare pentu a mai lăsa loc de nepăsare în sufletul tău, dovadă fiind faptul că eşti aici şi nu poţi sta deoparte. Şi totuşi, nu eşti nicidecum inutilă, ci dimpotrivă, gândurile tale sunt o bună povaţă, care ne îndeamnă pe fiecare să evadăm din când în când din vâltoarea cotidianului pentru a ne regăsi pe noi înşine şi a putea merge mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  14. Asa e, Irina, fiecare avem nevoie de pauza sa ne reinnoim fortele... Si eu am simtit de multe ori ca toata lumea trage de mine si nimanui nu-i pasa de fapt de durerea mea. Dar e nevoie de cateva de momente de liniste ca sa ne dam seama cine sunt oamenii de valoare care merita sa faca parte din viata noasra si cine sunt cei care ne fac sa ne pierdem timpul si sa "bagam apa in fantana", cum se zice :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Daca astazi e o zi grea pentru tine, sau treci printr-o perioada grea, si speranta aproape ca te-a parasit, daca nimeni nu e langa tine si ti-e greu, te rog, drag prieten, sa alergi la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
    La El gasesti iertare, speranta, bucuria de a trai si fericire adevarata...
    El e singurul care ramane cand toate celelalte se duc. Si El iti va fi un prieten adevarat, cum niciun om nu iti poate fi. http://www.caleamantuirii.blogspot.ro

    RăspundețiȘtergere
  16. Irinaaaaa! ... cum pot să-ţi dau eu dreptate când spui că te amăgeşti că eşti de neînlocuit? Nu pot face asta, nu îţi pot da dreptate mai ales - sau fiindcă - am cel puţin un argument imbatabil: fără tine nu se putea, dovadă că eşti! - argumentul ăsta suportă o dezvoltare... te invit să te ocupi tu de asta! ;-)
    Ce poate fi mai important decât tine în acest moment? Yo cre' că, dacă nu mai important, e cel puţin la fel de important ce faci tu pentru tine, în tine, de tine...ca mai apoi să răzbata un pic şi către noi... ;-)

    RăspundețiȘtergere
  17. Irina, e parte din inima Brasovului! Protejati-o !

    RăspundețiȘtergere
  18. Oamenii sunt tentati sa considere tragic ceea ce li se intampla lor. Au uitat demult sa se uite in jur, sa compare , sa incerce sa inteleaga. Nu exista zi sa nu treci pe strada si sa nu vezi oameni mult mai nefericiti ca tine. De ce nu mai putem fi recunoscatori pentru ceea ce avem? De ce nu ii mai vedem si nu ii mai intelegem pe cei mai nefericiti decat noi? In '98-'99 (cealalta criza-cei care au prins-o ...stiu) treceam pe langa piata centrala a orasului si vedeam batranii care-si vindeau pe marginea trotuarului lucruri dragi, si amintiri, si multe nimicuri pastrate ani de zile langa sufletul lor ca sa poata supravietui, ca sa-si poata plati darile la stat (ca asa sunt obisnuiti) si ma intrebam de ce ma consider eu nefericita cand aveam "ordonanta de urgenta" , iar oamenii aia- dupa o viata de munca , sacrificii si umilinta- isi vand amintirile pe bordura?! Si atunci am invatat sa fiu recunoscatoare vietii, sansei, norocului, varstei din buletin, parintilor... Si cumparam de la ei orice mi se parea ca ...nu i-ar afecta prea tare. Unii dintre ei aveau lacrimi in ochi cand se desparteau de o jucarie de plus- de exemplu... Eu o vroiam pentru catel dar poate ca era jucaria nepotului preferat ... Am ajuns jalnici, insensibili, abrutizati? Inclin sa cred ca da. Trebuie sa ne regasim OMENIA.

    RăspundețiȘtergere
  19. Da, cunosc sentimentul care te face uneori, sa uiti din tine pe unde treci...si asa, ajungi intr-o zi oarecare sleita de putere, cu gandul inutilitatii. Romanii se intrebau inaintea unei lupte: ,,Cui bono?,, Cui foloseste? Fa-o si tu...si ai sa vezi cati oameni iti vor arata ca darurile tale nu sunt in zadar! Cu drag, o ,,cuculeana,, ...

    RăspundețiȘtergere
  20. De multe ori uitam de noi insine si e pacat. Cand am sa vin la bv am sa te caut in locul tau de relaxare poate am noroc sa te intalnesc. Te admir ca si persoana :*

    RăspundețiȘtergere
  21. Da! in acesta descriere a ta Irina, exista un cuvant voarte important, pe care sincer imi este greu sa cred ca ar putea fi adevarat. Totusi mult timp nu am dorit sa accept acesta ordine de idei al posibilitatilor umane posibile.
    Si totusi exista unele presimtiri ca ar putea fi adevarat. In aceasta privinta nu pot inca sa ma afirm si nici nu stiu inca unde. Poate as sti cum, dar cu cine si in ce loc? afirmatia ar fi atat de penibila , pe cat destul de grava daca s-ar adeveri. Dar astfel de afirmatii nu se pot face pe o gazeta.

    O seara Minunata!

    RăspundețiȘtergere
  22. "Eu sunt cea care are cea mai mare nevoie de mine şi pe mine m-am neglijat cel mai mult. "

    Stii aceasta... Este bine! Acum... continua ceea ce stii sa faci mai bine!
    Excelsior.

    RăspundețiȘtergere
  23. Multumesc pentru ca existi ,daca nu.,....am nevoie ,avem nevoie de astfel de oameni ca tine ,da ai dreptate de multe ori noi suntem cei mai mari dusmani ai nostri ,nu recunoastem decat tarziu,dar ma bucur nesous de mult ca te-am cunoscut

    RăspundețiȘtergere
  24. tu ai mare dreptate Irina,dar trebuie sa si poti...eu cred ca atunci cand ai copii este mai greu....te rog sa ma ierti pentru ca nu vreau sa te contrazic dar pentru mine e greu...citesc ce scrii si imi incarc sufletul de bucurie....esti o minune pentru mine si iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  25. Incredibil cum ma regasesc in tot ce scrii,draga Irina.......citesc si ma minunez iar in suflet mi se rascolesc sentimente peste sentimente......ma bucur ca te-am gasit,si multumesc ca existi,esti o floare rara in aceasta lume virtuala,incat nu-mi vine sa cred ca am putut sa te descopar.

    RăspundețiȘtergere
  26. Totdeauna avem tendinta de a ne maximiza problemele noastre. La un moment dat am auzit un citat(nu stiu daca mi-l amintesc cu exactitate) care m-a facut sa inteleg viata mai bine: "Daca am putea sa ne punem pe o masa fiecare, in gramajoare toate problemele/grijile/necazurile si le-am putea vedea si pe ale celorlalti, ni le-am lua pe ale noastre inapoi, si poate am fi mai fericiti."

    RăspundețiȘtergere
  27. Sarut mana doamna! Nu ma cunoasteti. Eu Incerc sa va cunosc si sa va descopar zi de zi o data cu citirea cate unui Inscris pe care l-ati postat pe acest blog pe care mai deunazi , din fericire, l-am descoperit. Dar sa ma prezint: sunt ,,muncitorul" caruia nu-i aprobati comentariile, doar pentru faptul ca va crezut o burgheza cu apucaturi aristocrate. Vis a vis de cele scrise mai sus , la noi la tara este o vorba: ,,Lasa lumea dupa ea/ N-o face din buna rea/ Caci pe toti ne-a mangaia". A face bine semenilor tai, a-i ajuta este omeneste. Dar de cele mai multe ori realizezi ca cei pe care ieri i-ai ajutat azi Iti Intorc spatele, sau mai grav, Iti fac sau cauta sa-ti faca rau. (Eu sunt un fel de Stan Patitu'). Daca cineva ti-ar spune vreodata ca fiul lui, propriul lui fiu, a chemat politia pentru o iesire nervoasa pe care a avut-o; daca cineva ti-ar spune ca sotia lui dupa 28 de ani de casnicie, ani In care i-a fost fidel si si-a vazut de familie fara sa aiba vreun viciu, l-a bagat la Inchisoare chiar In noaptea de Craciun, tot pentru o iesire nervoasa, l-ati crede? Ca si acum doua mii de ani , oamenii sunt la fel de schimbatori si de nemernici. O incredere oarba In oameni , chiar si In cei mai apropiati, este cea mai mare gafa pe care poate sa o faca un om. Nu as dori sa cad In desuetudine prin faptul ca am sa scriu despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos, dar nu pot, In Imprejurarile de fata, sa nu fac referiri la Invataturile Lui. In Evanghelia dupa Matei la capitolul 10 verstele 37 si 38 Domnul Iisus Hristos spune: ,,Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine".
    Stiu, stiu ca nu veti lasa spre vizualizare acest comentariu,asa cum a-ti facut si cu un alt comentariu de-al meu, In schimb stiu ca o sa-l cititi. Pace si iubire!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimate domn,
      vă asigur că aprob toate comentariile (excepție fac doar cele cu insulte și trivialități), dar nu e cazul dumneavoastră. Dacă ați lăsat comentariul la pagina Fluturi, acolo sunt foarte multe și trebuie să treceți câteva pagini să găsiți și comentariul dumneavoastră.
      Vă mulțumesc pentru cele împărtășite și pentru că mă citiți!
      Gânduri bune cu drag!

      Ștergere