Adio, prietenii închipuite!



A sosit timpul să recunosc că mi-a plăcut să mă amăgesc cu prietenii închipuite. Fiindcă asocierea cu persoane pe care conjuncturile le-a obligat să fie în preajma mea, nu înseamnă neapărat o prietenie. Eu am încercat. Aşa este felul meu. Nu pot relaţiona fără să mă implic sufleteşte. Iubesc oamenii şi le arăt asta... Aşa cum ştiu. Este adevărat că din iubire nu devin ipocrită şi nu spun numai ce place auzului... şi uneori devin incomodă. 
M-am bazat mereu pe faptul că oamenii din jurul meu mă cunosc şi mă preţuiesc suficient, încât să nu mă judece şi să mă respingă cu prima ocazie în care nu le fac pe plac. Dar, m-am înşelat. Mi s-a dovedit că uneori, tot ceea ce ai făcut bun şi frumos este de îndată uitat, atunci când ai deranjat cu ceva… Culmea este că, de obicei deranjezi cu adevăruri, fiindcă nu toată lumea suportă adevărul spus în faţă. Unii se complac în relaţii ipocrite...
Şi te trezeşti într-o zi că eşti scuturat bine de cineva pe care îl credeai prieten, pe care îl credeai aproape… Da, era aproape fizic, fiindcă îl obliga conjunctura… Dar îţi va arăta că orgoliul lui este mai presus de tine, că tu nu erai altceva decât o persoană la îndemână... Şi îţi va arăta care îţi este locul şi însemnătatea în viaţa sa, cu o reacţie care poare fi asemănată cu o palmă peste obrazul pe care, altădată, te pupa.

Simt că am “tras” de anumiţi oameni ca să îmi fie prieteni… şi am greşit. Sufletul meu este atât de dependent de iubire, de prietenie şi de apropiere, încât m-a făcut să mă grăbesc să-i consider prieteni pe oameni care nu au fost mai mult decât nişte cunoscuţi...
Putem alege pe cine să iubim, dar nu putem alege cine să ne iubească. Am învăţat asta destul de târziu…
De azi, aleg să nu mă mai amăgesc cu prietenii închipuite.
E o decizie care îmi va proteja sufletul şi care mă va scuti de timp irosit. Ştiu, ei se vor simţi nedreptăţiţi şi abandonaţi. Se vor victimiza şi mă vor acuza că m-am schimbat, pentru că atunci când nu le mai faci pe plac și când nu mai ești așa cum vor ei, oamenii te acuză că te-ai schimbat. Nu vor căuta nicio clipă un motiv de dezbinare în purtarea lor, fiindcă, după părerea lor, ei sunt mereu buni şi corecţi şi consideră că li se cuvine totul, că toată lumea le datorează ceva, iar ei nu datorează nimic, nici măcar un comportament echitabil…

M-am încăpăţânat să mă cuibăresc în suflete neprimitoare şi reci, pe care le credeam palate frumoase şi m-am trezit captivă în nişte peşteri goale…

Atunci când eşti nevoit să te desparţi de un om şi știi că n-are rost să îi aduci argumente pentru decizia ta, fiindcă nu le va înţelege oricum, ar trebui să-i spui că nu pleci din cauză că nu este el suficient de bun pentru tine, ci pentru că nu eşti tu destul de bun pentru el. Aşa poate mai ai vreo şansă să nu transformi acel om într-un duşman...

Poate că totuși m-am schimbat... fiindcă am realizat ce merit.



  1. Teoria sună bine, să te văd la practică cum stai!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos. Un adevar dureros dar necesar !! Mai bine nu putea fi spus:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Realizezi acest lucru acum, dar in momentul in care intalnesti o alta persoana pe care ajungi sa o crezi prieten, uiti ceea ce ai scris aici sau speri ca nu va fi ca ceilalti. Nu poti decat sa speri si sa oferi fiecaruia sansa de a demonstra ca poate fi persoana aceea deosebita pe care o astepti. Ca reuseste sa faca acest lucru sau nu.. ramane de vazut.

    RăspundețiȘtergere
  4. trebuie sa renunti la atasamentul de dorinte, noi trebuie doar sa iubim fara sa asteptam iubirea. culmea ca ea va veni de la cine nu te astepti. iubind pe toti atunci va fi bine

    RăspundețiȘtergere
  5. Am trecut prin lucrurile astea de multe ori. Am încercat să las de la mine, însă niciodată nu era de ajuns. Am înţeles până la urmă că indiferent ce o să fac nu voi şti ce gândeşte cealaltă persoană şi ca să nu mai sufăr eu pentru nemulţumirile şi frustrările altora, am hotărât sa las "prieteniile" mai moale. Poate am început să fiu puţin mai egoistă, dar în timp am priceput că era cel mai bun lucru pentru a nu mai fi dezamăgită de oamenii care se schimbă de la o zi la alta.Am în cine să-mi pun toată încrederea şi atâta timp cât vor exista părinţii pe lumea asta chiar nu îmi fac niciun fel de griji!

    RăspundețiȘtergere
  6. '...dupa parerea lor, ei sunt mereu buni si corecti...', acest fragment de fraza, din punctul meu de vedere, ar merita atentia cea mai mare. Fiecare din noi a avut, cel putin, o experinta neplacuta in viata legata de relatiile de prietenie, sau ma rog amicitie.Dar, hai sa fim sinceri si sa terminam cu 'smiorcaielile' acestea: am foat tradata, dezamagita, mintita, neapreciata, bla bla bla ca riscati sa deveniti prietenii eroinei care 'dupa parerea lor,sunt mereu buni si corecti'....fiecare din noi insine a fost o 'pestera goala' pentru altcineva, am tradat, am dezamagit sau nu am pretuit la timp o persoana..Vreti o lume mai buna? Un anturaj mai placut si sa primiti emotii pozitive cit mai multe?Incepeti cu sine,schimbativa , daruti si nu asteptati nimic in schim. Ce sens ar mai avea daruirea daca astepti bas la bas?Nu mai aratati cu degetul si nu va mai jaluti atit, singurii dusmani si tradatori in viata voastra sunteti voi insiva, devenitiva prieteni si aliati, si poate atunci veti intelege si veti vedea cit e de frumoasa lumea ce ne inconjoara...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nikkitta esti pe campii.Ori n-ai inteles ce a vrut sa spuna Irina.....Fiecare om are propriile experiente si trairi.E usor sa vii sa faci pe puternica aici cand nu ai trait dezamagiri,nu?Si de ce crezi tu ca fiecare din noi am fost pesteri goale?Afla ca multi am fost doar niste naivi si niste fraieri care ne-am lasat folositi.Lumea mai buna dfe care zici o putem avea doar dupa ce scapam de gunoiul social.

      Ștergere
  7. Nu pot spune altceva decat ca iti dau dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt in asentimentul acelei persoane care a scris mai sus (anonim), ma regasesc in acele cuvinte.Atentie la asa zisii prieteni care de fapt au doua fete!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina te cunosc de o mie de ani asa cum iti place tie sa spui si de cate ori ti-am spus ca aduni pe langa tine numai profitori si ipocriti ai sarit in sus si i-ai aparat.Ma bucur sa vad ca te-ai invatat minte.Tare as vrea sa vad ca nu iti mai pierzi timpul cu toate fandositele si deprimatele,cu toate necioplitele pe care incerci sa le educi!Si din cauza astora ne neglijezi pe noi cei care te iubim!

    RăspundețiȘtergere
  10. Oamenii sunt de o mie si o suta de feluri .Cat timp struna lor este atinsa in treacat de vorbe care le convin ..esti cel mai minunat om de pe pamant,dar daca ai reusit sa rupi o coarda viata ta devine iad.Deschide bine ochii , copil bun si frumos , nu-ti lasa sufletul pe masa sa traga hienele de el in toate partile .,,,dar,tot eu vin insa si spun , de 1000 de ori te vei arde , si de o mie de ori vei spune " treaca de la mine" , ptr ca tu ai invatat sa ierti si sa luminezi frumos .Ai grija de tine si ... CONTINUA! pana cand izvorul vorbelor tale va ajunge in cel mai negru locsor ,luminandu-l .

    RăspundețiȘtergere
  11. Un lucru am invatat in viata, adevarul meu nu coincide mereu cu adevarul celuilalt si ca uneori a nu te arunca sa spui "adevaruri" este un lucru bun. E mai important sa intelegi de ce reactioneaza cineva intr-un fel decat sa vi cu etichete. E la fel de adevarat ca orgolilul este la mare importanta, toti ne credem niste "zane" si niste "printi", din nefericire nu suntem, toti gresim, daca n-am gresii am fii toti niste "Robocopi". Mergand pe aceeasi linie, niciunuia dintre noi nu-i place sa fie criticat si mai toti devenim obtuzi la critica, ne inchidem in noi si scoatem ghearele.

    Indiferent de situatia in care suntem, criticii celuilalt sau cel criticat, tatal meu are o vorba :"Nu trebuie sa ne pupam toti pe gura". Cred ca este edificatoare pentru postarea ta. Nu este obilgatoriu sa-i lasam pe altii in viata noastra, nu-i obilgatoriu sa-i iubim, astea sunte alegerile fiecaruia si trebuie sa ne asumam alegerile, la fel cum trebuie sa ne asumam si razgandirile.

    RăspundețiȘtergere
  12. Of, draga mea, cât de bine le mai aşezi pe ele, gândurile, sentimentele, trăirile împletindule prin cuvinte. Te citesc, şi asta pentru că sunt acolo printre rândurile, cuvintele tale... Le simt, le trăiesc, dar gândurile-mh se încăpăţânează să rămâna acolo, nu vor să ţâşnească să le pot cuvânta...dar nici sa fiu vehementa în deciziile facătoare de bine mie! Au talentul lor, să recunoaştem, de a-ţi induce compasiunea, şi de ce nu, iertarea! Şi iar...şi iar...şi asta pentru ca: Iubesc, Iubim Oamenii!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cel mai greu e cand propria ta sora, cu care ai crezut ca te asemeni si te intelegi perfect, se intoarce impotriva ta pentru ca nu e de acord cu o decizie pe care ai luat-o... De parca ea ar trebui sa ia decizii si pentru mine, si daca nu fac cum spune ea, nu fac bine. Eu nu am dreptul la propria opinie? Acum sunt curioasa cum se va termina cearta dintre noi, dar mi-e teama ca va trebui sa mearga fiecare pe drumul ei fara sa puteam cadea de acord.

    RăspundețiȘtergere
  14. Sa vizionezi un Film foarte interesant si tododata foarte deosebit , de la sfarsit la inceput , nu vei intelege mai nimic!...sa vizionezi in schimb acelasi Film de la inceput la sfarsit , dar in forma unui Roman tiparit, sau char in forma conventionala : TV , DVD sau la Cinema ..totul se schimba si devine chiar extrem de placut si interesant…Intr-un Film sau Roman citit in modul normal si firesc , de la inceput pana la sfarsit, mergi inpreuna cu Timpul real ,Timpul din fata ta Timpul din viitor…unde de multe ori poti sa presimti care va fi urmatorul pas ,care va fi urmatoarea surpriza , care va fi urmatoru esec , urmatoarea victima , sau care va fi urmatorul curier vestitor al unei bucurii sau surprize placute… totul avand un curs normal si firesc..Totul avand la baza constructia nostra genetica si psihologia logicii de gandire , de-a lungul anilor acumulata a Omenirii..
    In schimb daca pleci de la ideea ca nu cunosti nici filmul nici Romanul sub nici o forma , si incepi si citesti acest Roman de la sfarsit la inceput , adica invers Timpului ce ne sta in fata, citesti trecutul in prezent..ceva asmanator cu ceea ce am invatat la scoala in istorie, si istoria ea de regula vorbeste doar de trecut…totul pare inca normal si extrem de firesc…In schimb tu daca citesti un Roman , un film , o carte de istorie ., nu vei pleca niciodata de la ideea ca faci oarecum , sau poti oarecum sa faci parte din isorie , din acel Roman…atunci devine foarte ciudat si totodata mult mai interesant decat logica reala de gandire umana , referitor la cronologia evenimentelor…Lucruri pe care nu le-ai inteles in trecut , gasesti o explicatie plauzibila in prezent , dar actiunea avand totusi loc, tot in trecutul in care ai fost tu insesi prezent si nu ai stiut nimic..ceva semanator ca si cum ar trece istoria pe langa tine si tu calatoresti chiar printre Stele...putin ciudat prin logica umana de gandire care nu este antrenata sa preia viitorul din Timpul trecut….surpriza de moment este mult ma ciudata si total altfel , avand o alta nuanta de intensitate….Trebuie neaparat sa incerci si tu sa citesti un Roman din trecut , unde ai fost si tu prezenta..

    RăspundețiȘtergere
  15. Despre prieteni , se poate vorbi multe , se pot scrie inca 3 Romane din timpul trecut ,unde probabil ai fost de fata…adevarul e ca prieteni nu trebuie cautati, cine are nevoie de tine va veni singur la tine…un prieten adevarat vine intodeauna cand il chemi..dar un prieten si mai adevarat vine intodeauna cand ai nevoie de el , fara sa-l chemi…asta e cronologia reala si istorica a prieteniei..a fost si va ramane la fel deocamdata neschimbata…
    De prima data trebuie sa ne descoperim pe noi ca specie Umana care nu a fost conceputa sa barfesca , sa dusmaneasca , ci doar sa Iubeasca..cand vom gasi Iubirea , vom gasi si restul prietenilor pierduti pe strazile egoismului , din orasul Las- Orgolios’, capitala Invidiei…si cand te gandesti ca toate sunt aici pe Tera ,si totusi suna neplacut si rece…Uite mie mi-ar place sa vizitez orasul Las-Fericitos’…sau capitala Unitos States des Omeniros!..snuna putin mai bine…nu esti de aceasi parere?.dar Las- ca va veni fi si mai bine...
    Da!…ca nu putem alege pe cine sa ne Iubeasca , si sa ne doreasca asa cum iubim noi toti Bolta Cereasca , este la fel mai mult decat adevarat…si cand totusi alegem pe cineva e intodeauna alegerea noastra gresita sau falsa.. tot o cronologie a omenirii.. stiau char si bunicii ceva de genul ,” ce a-l tau e pus de-o parte!”..stiau ei ce-au stiut si fara Facebook…
    O scena a realitati in care trebuie sa primesti aplauzuri cu subinteles de la oamenii cu masti , este desigur neplacut char de te faci ca nu auzi si ai casti..
    Sa te ciubaresti in palate?...nici o pasare a Cerului nu se cuibareste intr-un palat , pentru ca daca e frumoasa va fi prinsa si pusa in colivie , iar altfel prinsa si examinata… si nici macar florile nu cresc intr-un palat , pentru ca palatele sunt inalte si reci ,lipsite de viata si harmonie..
    Florile palatelor traiesc doar afara , sub Cerul Liber ,incalzite de un Soare de la Dumnezeu natural si ingrijite de un om gradinar..
    Cunosc o Floare Frumoasa care a incercat sa supravietuiasca , dar nici ea nu a reusit si a murit.. Lady Diana!...dar tu esti o alta Lady…Lady Irina!...
    De schimbat ne schimbam cu totii mai devreme sau mai pe urma , alti in bine altii in mai putin rau…

    Dar sa ne schimbam, meritam cu totii spre bine !…char de face si-o minune!…

    RăspundețiȘtergere
  16. E interesant ca am ramas sensibili ca nu ne pierdem ratiunea si traim cu speranta ca iubrea niciodata nu moare.Chiar si atunci cand pierdem pe cineva drag si varsam lacrimi ne manifestam iubirea fata de cel care-l pierdem definitiv .Si totusi iubirea ne mentine sufletul tanar,Ma bucur ca exzisti orhidee care menti fluturii vii.

    RăspundețiȘtergere