Judecăți...




Ce simplu este să condamni o femeie care îndrăzneşte să îşi cunoască drepturile, care nu se abandonează nefericirii, care îşi recunoaşte înfrângerile atunci când eşuează în relaţia ei de iubire şi care pleacă… 
E simplu să participi ca un simplu spectator la drama ei, să comentezi de pe margine viaţa ei, despre care nu ştii nimic, dar crezi că ştii, bazându-te pe clişee insipide şi pe reguli universale create de dragul aparenţelor... 
Suntem contaminaţi de spirite poliţieneşti şi vorbim fără nicio lipsa de pudoare despre alegerile altora, judecând că sunt greşite, ţesând poveşti imaginare despre ce ar fi putut face acea persoană…
Nu tu ai trăit cu “băiatul bun” pe care îl compătimeşti că l-am părăsit. Nu tu ai cunoscut gustul singurătăţii şi al separării de ideal, nu tu te-ai trezit prizonieră într-o lume în care te simţeai străină, într-o viaţă atât de diferită de ceea ce ţi-ai propus, de ceea ce ţi s-a promis, de ceea ce meritai… 
Da, unele dintre noi au limite de visare şi amăgire... şi cunosc valoarea unui compromis. Unele dintre noi ştiu că viaţa lor le aparţine, că nu datorează niciunui om o viaţă netrăită, că merită mai mult decât să tânjească după poveşti frumoase care nu vor exista niciodată alături de omul căruia s-au grăbit să i se dăruiască, în care s-au grăbit să creadă… 
Unele dintre noi au o noțiune logică despre familie și știu că aceasta este doar o iluzie frumoasă atunci când trăiești jumătăți de măsură.
Şi nu, nu e uşor să te desprinzi de tot ceea ce ai clădit, de tot ceea ce ai visat, de tot ceea ce iubeşti, fiindcă ruptura de un om nu destramă şi sentimentele. Îţi trebuie multă forţă şi mult curaj… şi timp… 
Şi nu e uşor să înfrunţi judecăţile lumii, privirile iscoditoare şi consolările prefăcute... 






  1. Trebuie sa facem mereu ceea ce simtim ca e mai bine pt noi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este, Irina. Este foarte usor sa jognim, sa ne gandim ca am fi actionat mai bine in locul acelei persoane. Insa nu ne dam seama cat rau facem, fara ca macar sa stim prin ceea ce a trecut acea persoana, pentru a face ceea ce a facut.

    RăspundețiȘtergere
  3. O, ce subiect drag mie ai ales ! Ma doare sa traiesc in tara asta in care respectul este inlocuit de frica si dragostea de interes !

    RăspundețiȘtergere
  4. Intotdeauna ne legam de "tara asta" si o spunem cu o trista detasare, de parca noi nu suntem parte din ea. Noi, cu totii, suntem "tara asta". Dar in acest caz, cel putin, nu este vorba de tara asta ci de lumea asta, adica de toti oamenii, in general. Peste tot, invidia si rautatea au devenit apropape virtuti. Bucuria de a vedea pe cineva suferind a luat locul bucuriei pentru bucuria altcuiva. Asa ca despre "sa suferi impreuna cu cel care sufera" sa nu mai vorbim.
    Multumesc Irina pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume si pentru ca ne primesti cu ospitalitate in casa sufletului tau.
    Pace tie! (numele Irina provine din grecescul ειρήνη - pace)
    Un sincer respect,
    Daniel Adrian

    RăspundețiȘtergere
  5. Niste cuvinte care m-au emotionat pana la lacrimi, dat fiind faptul ca ma aflu in situatia descrisa mai sus :(
    Intr-adevar e greu sa traiesti intre oameni care gandesc diferit de tine, sau mai bine zis, tu gandesti diferit de ei..... Ma bucur insa ca mai exista oameni care au aceleasi viziuni ca si mine, pentru ca incepusem sa cred ca eu sunt aia ciudata si asa se da in tine o batalie pe care numai tu stii cum o duci.....
    Multumesc Irina!! ai toata stima si respectul meu!!

    Numai bine,
    Lacra

    RăspundețiȘtergere
  6. Atata dreptate poti avea... Acum toata lumea il vede ca pe "baiatul bun". Forta. Curaj. Timp. Ai dreptate. Timpul iti ofera forta si curajul de care ai nevoie pentru a-i infrunta pe toti la un moment dat. Felicitari pentru post, este superb scris!

    RăspundețiȘtergere
  7. Am invatat de mult sa nu judec pe nimeni...am stat 20 de ani linga un om ,care de fapt nu era om....doar pentru ca imi era frica de judecata lumii...si acum aud cuvintele mamei mele....nu se poate sa te desparti pentru ca ride lumea de noi...si mai aveam si 3 copii...dar am avut curajul si mi-am luat copii si am plecat...a fost foarte greu...dar astazi sunt fericita....am linga mine un om bun....am 2 nepoti...si 3 baieti de nadejde care nu seamana deloc cu tatal lor...

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna seara Irina , aceste cuvinte m au intors cumva in mine am fost mereu grabita sa accept fara a verifica ...sunt de doua ori curajoasa si am plecat in lume cu doi copii .....dra in seara aceasta sunt pusa fazta in fatza cu o durere pe care nu o pot intelege nu o pot accepta asa usor....am aflat in aceasta dimineata ca sora mea este grav bolnava, nici nu vad tastele cand iti scriu, stii ea este dintre foarte putini oameni din cati am cunoscut , blanda buna, ingrijita , feminina darrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr a lasat sa treaca viata pe linga ea , are un copil de zece ani si nu a avut curajul sa se intalneasca cu adevarul din ea , nu am incercat niciodata sa o incurajez sa plece,darrrrr din pacate acum mi se confirma ce am simtit mereu ca daca nu reusesti sa te exprimi ca individ si inchizi durerea in tine este un pacat mare de la Dumnezeu ar trebui sa fim mereu deschisi in fata adevarului atunci nu ar mai fi atatea boli si alte nenorociri....intai ar trebui sa ne intalnim iubirea apoi sa o daruim,,,si nu sa o confundam cu blandetea sau cu bunatatea...

    RăspundețiȘtergere