Prietenie sau... ?


Cea mai apropiată prietenă pe care am avut-o în copilărie era vecina mea, o fetiţă care avea aceeaşi vârstă cu mine. Eram nedespărţite, dar totodată ne certam foarte des. Ea era o fire mai greu de mulţumit şi adesea trebuia să mă supun dorinţelor ei, pentru a-i face pe plac. Ori de câte ori refuzam să îi fac pe plac, aceasta se supăra şi nu vorbea cu mine zile întregi. Era orgolioasă şi nu venea niciodată să caute împăcarea… iar asta mă durea. Îmi lipsea compania ei şi făceam tot posibilul să mă împac cu ea.
Într-o zi, când ea s-a supărat pe mine, tata m-a surprins în faţa porţii cum îmi ceream iertare de la ea. Dar ea mi-a întors spatele şi a plecat, lăsându-mă plângând.
- De ce ţi-ai cerut iertare? – m-a întrebat tata.
- Nu ştiu… - am spus.
- Cum nu ştii? Ai greşit cu ceva?
I-am povestit tatălui meu de ce se supărase prietena mea, iar el a înţeles că eu nu îi greşisem cu nimic.
- Nu trebuia să îţi ceri iertare. – mi-a spus tata.
- Dar nu ai spus tu că cine e mai bun, lasă de la el?
- Da, dar asta nu înseamnă că trebuie să te umileşti şi să cerşeşti prietenie şi iubire. Ştiu că ţii la ea, dar dacă şi ea ar ţine la tine nu te-ar obliga să te umileşti în faţa ei şi să ceri iertare pentru greşeli care nu există. Am văzut că ori de câte ori sunteţi certate, tu te duci la ea. De ce faci asta?
- Pentru că e prietena mea şi ţin la ea….
- Dar ea nu e prietena ta? Ea nu ţine la tine? Te-ai gândit vreodată de ce este ea prietena ta şi ce vede în tine? Eşti cu adevărat o prietenă sau doar un copil cu care să îşi piardă timpul?
Atunci am revăzut multe episoade dintre mine şi prietena mea, momente în care ea m-a făcut să plâng nemeritat şi în care m-a supus umilinţei de a-mi cere iertare pentru greşeli închipuite. În disperarea mea de a nu o pierde eram în stare de orice…
Şi am realizat atunci un adevăr dureros: că ea nu mă preţuia la fel cum o preţuiam eu. Am înţeles că purtarea prietenei mele nu era datorată firii ei capricioase, ci lipsei iubirii.
Chiar și acum, ca adult, mi se mai întâmplă să mă străduiesc să țin cu disperare alături de mine oameni pe care-i iubesc. Mă trezesc justificându-mă pentru neputințele mele și făcând eforturi să fiu cât mai atentă, cât mai prezentă, cât mai bună pentru ei… Cu toate acestea realizez că niciun efort nu este de ajuns, că nu mi se recunoaște niciun merit și că nu sunt iubită, ci doar folosită...  
Sufletul omului este dependent de apropiere, de prietenie şi de iubire. Dar nu toţi oamenii pe care-i avem aproape ne pot fi prieteni… Pe unii dintre ei ni-i aduce viaţa în preajmă, ca vecini, colegi, sau cunoştinţe din anturaj… Am văzut prietenii care s-au terminat de îndată ce "geografia" nu a mai fost favorabilă, adică de îndată ce una dintre persoane a trebuit să plece în alt oraş, în altă firmă şi poate chiar şi doar cu două birouri mai departe… Şi astfel, vechii prieteni au fost înlocuiţi cu alţii noi, aproape din punct de vedere geografic şi la îndemână.
Cred cu tărie că nu poate exista prietenie fără iubire. Dar nu poţi forţa pe cineva să te iubească.
Uneori ne amăgim cu prietenii imaginare, crezând că sentimentele ne sunt împărtăşite. Şi ne trezim la un moment dat că în loc să avem un prieten alături, avem de fapt un străin…
Cert este că un om care iubeşte şi preţuieşte pe cineva, nu îl răneşte, nu îl oboseşte cu capricii și frustrări personale, nu revendică mereu drepturi şi nu pretinde tot timpul să i se ofere… Prietenia înseamnă libertate și iubire, înțelegere, devotament, răbdare, armonie și nicidecum teamă, justificări inutile și eforturi pentru a ține omul lângă tine...




  1. Ai dreptate! si eu am trecut prin acest fel de "prietenii", doar pentru ca imi doream sa fiu "populara", sa am cat mai multi prieteni.
    Cu timpul, am realizat ca aceste "prietenii" nu imi fac nici un bine si am invatat sa acord prietenia adevarata doar celor catorva persoane care chiar o meritau.

    RăspundețiȘtergere
  2. These are truly wonderful ideas in on the topic of blogging.
    You have touched some fastidious points here. Any way keep up wrinting.


    Feel free to surf to my homepage ... dieta disociata

    RăspundețiȘtergere
  3. I'm impressed, I have to admit. Seldom do I encounter a blog that's both equally educative and engaging, and let me tell you, you
    have hit the nail on the head. The problem is something too few folks are speaking intelligently about.
    I am very happy that I came across this in my search for something concerning this.


    Look at my web blog; dieta daneza originala

    RăspundețiȘtergere
  4. mare dreptate si eu am trecut acum de curand prin asta si doar acum in momentu cand am citit asta mi-am dat seama ca e gresit ce fac

    RăspundețiȘtergere
  5. Prietenia este intotdeauna un sentiment reciproc. Dragostea, nu. Eu nu pot fi prietenul tau, daca tu nu esti prietenul meu. In schimb, te pot iubi, chiar daca nu ma iubesti, si ma poti iubi, chiar daca nu te iubesc.
    Prietenia este un schimb, nu in intelesul pragmatic materialist al lucrurilor. Este o daruire sufleteasca spre o alta fiinta, care se daruieste si ea sufleteste. Prietenul la nevoie se cunoaste, spune un proverb romanesc. Nu stiu daca la nevoie, dar clar ca "prieteni de circumstanta" sunt cu tonele. Adevarati prieteni, care sa planga cu tine si sa rada cu tine, care sa aiba emotiile tale, care sa iti fie pur si simplu alaturi, chiar daca nu esti in toane bune, chiar daca nu esti vesel, chiar daca ai probleme, sunt putini. Iar acela este un sentiment cu dublu sens. Nu poate fi cu sens unic. Pentru ca unei persoane care iti deschide sufletul in felul acela, care te primeste inauntrul fiintei sale si te adaposteste de rele, nu ai cum sa nu-i deschizi sufletul la randul tau.
    Intre prieteni nu exista nici datorie, nici orgoliu. Nu exista datorie in prietenie, exista numai altruism, ajutam doar pentru fericirea celuilalt, pentru a-i vedea zambetul si ochii luminosi.
    Pentru ca prietenii sunt facuti ca sa ingaduie. Pentru ca prietenii sunt facuti sa inteleaga. Pentru ca prietenii sunt cei cu care ne putem permite sa fim adevarati, sa fim noi, sa nu mai tinem cont de o intreaga spoiala sociala. Pentru ca langa prieteni putem plange, putem injura, putem izbi cu pumnul in masa, putem aparea fara farduri. Pentru ca putem ridica ochii spre prieteni fara a avea nevoie sa ne transformam privirea, pentru ca le putem vorbi fara sa ne calculam cuvintele. Nu avem nevoie sa ne prefacem, sa respectam conventiile sociale, sa fim politicosi. Pe prieteni ii putem privi in ochi fara sa avem nevoie de disimulari. Pentru ca prietenii ne iubesc asa cum suntem, fara machiaj, fara tertipuri, pentru ca prietenii ne suporta si le suntem dragi asa cum suntem, naturali. Si tocmai de asta le suntem dragi, pentru cum suntem cu adevarat. Si ei noua, de asemenea.
    De altfel, adesea, tocmai cu cei dragi suntem mai tiranici. Stiti de ce? Acumulam tensiuni, enervari in exterior, de care mediul profesional sau social in care evoluam nu ne permit sa ne eliberam, pentru ca trebuie sa ramanem calmi, sa pastram aparentele, sa pastram conventiile, sa zambim si sa ne stapanim. Si nu le eliberam decat fata de cei dragi, pentru ca stim ca putem sa facem asta. Pentru ca cei dragi (si carora le suntem dragi), ne inteleg si nu ne condamna, nu se supara. Pentru ca ne inteleg.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact! Asta e definitia prieteniei! In viata, un prieten adevarat e la fel de important ca relatia pe care o avem cu "jumatatea". Ne intregeste, ne face mai puternici. Sper ca nu te superi, dar voi posta acest comentariu minunat pe o pagina personala, ca tema de casa pentru... prieteni. Iti multumesc! Cris

      Ștergere
  6. FELICITARI!
    Blogul dumneavoastra a primit o nominalizare pentru “A Bouquet Of Three Awards”. Pentru mai multe detalii, vizitati http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.ro/

    Felicitari si succes!

    RăspundețiȘtergere
  7. Irina, poate că noi purtăm cea mai mare parte din vină... din dorinţă, din speranţă, din neştiinţă... poate că definiţiile, conceptele româneşti cu care am crescut şi pe care ni le-am internalizat au un aer uşor ipocrit, imediat observabil dacă ridicăm timid capul şi dăm cu nasul de realitatea societăţii româneşti de-acum şi de-aiurea...
    Elbert Hubbard spunea că “A friend is someone who knows all about you and still loves you.” , adică un Prieten este cineva care (te ştie) cunoaşte totul despre tine şi (în condiţiile astea) încă te mai iubeşte, te mai place... pare mai aproape de realitate, indiferent de epocă sau de societate, cu tendinţă spre universalitate...

    RăspundețiȘtergere
  8. Dragă Irina,

    Te-am nominalizat pentru premiul A Bouquet of Three Awards, un premiu simbolic :) Aici găsești detalii - http://www.zgomotulgandului.com/2013/07/nominalizare-bouquet-of-three-awards.html

    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  9. Tu mi-ai spus povestea vietii si am sa tin cont de sfaturile tale. Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Asa e,dar uneori ne dorim anuite persoane prietene ,ele desi nu vor acelasi lucru , au vazut ca putem fi "folosite".Asa profita o buna bucata de timp ,dupa care te poate face chiar sa te simti vinovata de anumite greutati care apar pe parcursul"prieteniei".Mie mi se intampla ,acum, acelasi lucru.Prietenii ar trebui sa te inteleaga fara sa vorbesti ,sa stie ce vrei fara sa spui....Din fericire am si prieteni aevarati din copilarie ,din liceu,si din facultate -pot sa-i numar pe degetele d la maini...Am "adunat" insa si prieteni ca ai tai ,pe care nu ii indpartez brusc(stiu multe despre noi si nu e bine ),ci, pur si simplu ma prefac ocupata si mai putin disponibila -cu siguranta isi vor da seama.Daca sunt potentiali prieteni advarati si au fost prinsi in tumultul vietii cotidiene isi vor da seama ca au gresit si poate...,daca nu se intampla asta nu merita sa te sacrifici la infinit.Sotul meu are insa o teorie "cin'ti-e frate\buzunarul de la spate",si" recunostinta cu bunatatea nu s-au intalnit pe pamant "si se pare ca asa e.Uneori ne oferim prea usor sa ajutam ,desi invers nu e valabil.

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Irina, esti fantastica!
    Nu imi vine sa cred ca exista cineva atat de asemanator cu mine !!! Sunt dese momentele in viata cand te intrebi retoric "O mai exista Doamne cineva asa ca mine pe lumea asta?" Le-am recomandat blogul tau unor prietene si uite ce mi-au scris: "fata m-ai lasat fara cuv,chiar zici k tu esti,si mai ales ca scrie despre tatal ei,nu despre mama,eu cred ca a fost mai apropiata de el ca si tine, uite ca tu ti-ai gasit sufletul geaman" SAU "poti da copy paste pe propriul blog" .
    M-am regasit astazi in pasajul tau despre prietenie pentru ca sufar :(!

    Ma bucur enorm ca te-am descoperit si voi incerca sa cumpar si cartile tale :)!

    Multumesc, Doamne!

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Stiam pagina de facebook "Insomnii", dar abia in seara asta am gasit blogul tau si desi nu am citit tot pot sa iti spun ca ma regasesc foarte mult in ceea ce scrii...ai un mod extraordinar de a te exprima si imi place foarte mult originalitatea ta. Eu sunt o persoana mai rece de felul meu si nu prea imi spun parerea chiar daca e buna sau rea, dar cand cineva ma impresioneaza pana la lacrimi merita sa ii spun ce cred despre el/ea, iar despre tine cred ca esti o persoana extraordinara, felicitari pentru ceea ce faci!
    Abia astept sa citesc cartea scrisa de tine!

    RăspundețiȘtergere
  14. Chiar acum trec ca asta. Si cu lacrimile in barba imi dau seama ca nu poti tine un om cu forta. Un lucru e sigur ,nu poti tine un om cu forta langa tine,daca nu te mai vrea in preajma lui.

    RăspundețiȘtergere
  15. Irina scriu acest com. printre lacrimi pentruca stiu ce inseamna sa sufeti , plangi si multe ....din cauza celor pe care ii consideram prieteni si demulte ori noaptea cand asa vrea sa vorbesc cu cineva sa mi descarc sufletul prefer sa plang, lacrimile nu ma tradeaza.....cu respect pentru tine Irina Calina V.D

    RăspundețiȘtergere
  16. Dupa ce pierzi un lucru realizezi adevarata valoare. Prin urmare:este intelept respectful!....

    RăspundețiȘtergere
  17. Prietena mea din copilarie e acum la mii de km distanta de mine... si din pacate, tot la aceeasi distanta sufleteasca, si nu din vina mea, ci pentru ca ea nu isi mai face timp sa tina legatura cu mine. Si tot timpul ea s-a pretins a fi prietena mea cea mai buna, si de fapt eu i-am fost in mod practic cea mai buna prietena, fara prea multa vorbarie. Ma intristeaza gandul ca unii oameni nu stiu decat sa profite de bunatatea altora, dar in acelasi timp ma gandesc cat de pustiu poate fi sufletul lor, de nu au nimic de daruit, chiar daca primesc atata :(

    RăspundețiȘtergere
  18. Aaaa, am gasit o asemenea penatla in adancul sufletului la mine!

    Cred totusi suntem Prieteni!

    Te Iubesc!

    RăspundețiȘtergere
  19. Draga Irina,multumesc pentru postare! Nu stiam cum sa-i explic ficei mele ce se intampla cu prieteniile si cu colegele, dar i-am recomandat sa citeasca cele scrise de tine si se pare ca randurile scrise i-au ajuns la suflet mai ales ca au fost scrise de ziua ei 17 iunie.Sa ai parte de ce e mai bun in lume, ca meriti! Te imbratisez cu tot dragul.

    RăspundețiȘtergere