Nu m-a ferit de glume adulte şi şi-a dorit să mă
obişnuiesc cu oameni, cu musafiri, cu viaţa socială.
Într-o seară, când am avut musafiri, cineva a întrebat
aşa: "Dacă v-ar lua foc casa, ce aţi salva în puţinul timp, înainte să
fugiţi?"
Şi, fiecare a început să spună ce şi-ar salva. Cineva a
spus că şi-ar salva cărţile, pe care şi le iubeşte şi care sunt foarte rare.
Altcineva a spus că şi-ar salva banii şi bijuteriile, argumentând că acestea îi
vor da posibilitatea să îşi cumpere alte lucruri noi. O altă persoană a spus că
şi-ar salva hainele şi actele...
- Tu ce ai salva? – m-a întrebat cineva la sfârşit.
- Pe tata şi câinele. – am spus imediat.
Îmi amintesc că s-a lăsat tăcerea pentru câteva clipe,
iar tata a zâmbit aprobator.
- Acesta e copilul meu! – a spus el mândru.
După câţiva ani, tata mi-a reamintit acea discuţie, care
l-a încântat aşa de mult.
Uneori îmi amintesc discuţia din seara aceea şi cum şi-a
argumentat fiecare persoană ceea ce ar fi salvat dintr-un incendiu, în funcţie
de ceea ce preţuia mai mult, sau în funcţie de lucrurile fără de care credea că
nu va putea trăi.
Poate că fiecare ar salva mai întâi de toate oamenii, dar
tindem să credem că aceștia se pot salva singuri. Nu toți se pot salva singuri,
de aceea trebuie să-i ajutăm...
În viaţa mea au existat mai multe “incendii”, chiar dacă
nu mi-a luat foc casa. Au fost incendii în care am pierdut tot ce aveam. Uneori
am putut salva din lucruri, alte ori, nu am reuşit să salvez nimic. Dar mereu
am încercat să salvez mai întâi de toate oamenii din viaţa mea şi iubirea.
Pentru că oamenii sunt valorile cele mai preţioase şi nu pot fi înlocuiţi. Nu
am pus niciodată lucrurile sau banii înaintea oamenilor... și de aceea am
detestat mereu certurile pentru bani și pentru lucruri.
Atunci când am pierdut oameni dragi, aș fi dat toate
lucrurile mele, numai să îmi fie dați înapoi...
Am învăţat de la viaţă să nu regret după bunurile materiale
pe care le-am pierdut… pentru că adevăratele pierderi, sunt oamenii. Fără
oameni cu care să îţi împarţi viaţa, niciun lucru nu are valoare.
Am învăţat că atunci când pierd lucruri nu sunt mai
săracă, dar atunci când pierd oameni pierd câte o parte din mine. Am învăţat că
atunci când pierd acte, nu îmi pierd şi identitatea. Am învăţat că adevăratele
comori ale unui om nu sunt cele din casa lui, ci acelea din sufletul lui.
Hmm...cand e ceva, eu infig mana numai in fiul meu. Cred ca este instinctul!
RăspundețiȘtergereCu siguranta oamenii sufletului meu si cele doua pisici ce mi-au infrumusetat viata. As prefera sa mi se intample orice...doar sa-i vad pe ei in regula. E firesc sa risti totul pentru fiintele dragi tie.
RăspundețiȘtergereFocul purifica, nu doar cel fizic ci mai ales cel profund, din launtrul sufletului...
RăspundețiȘtergereCand "iei foc", sau daca un "piroman" iti parjoleste zilele, visele, totul adunat cu truda, lasand pentru fiecare simtamant o zi, o clipa, ani..., cand simti ca esti pe cale sa pieri intr-un injust "incendiu" ia-te pe tine daca doar pe tine te ai...Tu esti toata lumea. Toti care simt ...sunt toata lumea. Suflete, asa cum spui.
Sufletul.... sufletul este cel pe care l-as salva intotdeauna...
RăspundețiȘtergereIar el mi-ar indruma pasii si gesturile urmatoare... si in barca lui ar incapea o lume intreaga...
Excelsior!
Din pacate ,daca ar izbucni un incendiu,nu mai am copiii lanaga mine ca sa-i salvez!Ei au fost si raman bunul meu cel mai de pret!Dar cu siguranta mi-as salva in afara de propria pers.cateva goblenuri!Altceva in afara de ele nu am nimic de pret!Datorita lor,am scapat de crizele de panica,de care nu m-au scapat nici medicii nici medicamentele!
RăspundețiȘtergereAs salva pe oricine-mi cere ajutorul...
RăspundețiȘtergeremi-as salva pasarile si cainele.
RăspundețiȘtergereDa, SUFLETE !....
RăspundețiȘtergereMai întâi, să mai iau o dată aminte că nu e bine să mă joc cu focul. Dar dacă totusi "arde", pe cineva sau ceva drag aflat lângă mine. Poate pe mine însumi, dacă cineva mai are nevoie de mine. Mă intreb insă: aş fi oare altfel decât Petru, care s-a lepădat de Iisus ?
RăspundețiȘtergerepe primul plan ar fi copii si tot ce are suflet in acea casa{caine, pisica, papagal, etc} . si apoi restul. o spun cu cea mai mare sinceritate!!!!
RăspundețiȘtergereasta tot am facut e cazul sa ma bucur , am inteles in ultimul timp ca nu e treaba mea sa fiu salvamontist ..acum incerc sa vad altceva
RăspundețiȘtergereAsa e, pierderea tatalui meu m-a afectat mai mult decat orice pierdere as fi avut in viata... dar a fost si cea mai buna ocazie sa ma maturizez :)
RăspundețiȘtergere