Tu ce ai salva?


În copilărie, când aveam acasă musafiri, tata nu mă trimitea la joacă, ci mă lăsa să particip la distracţiile lor.
Nu m-a ferit de glume adulte şi şi-a dorit să mă obişnuiesc cu oameni, cu musafiri, cu viaţa socială.
Într-o seară, când am avut musafiri, cineva a întrebat aşa: "Dacă v-ar lua foc casa, ce aţi salva în puţinul timp, înainte să fugiţi?"
Şi, fiecare a început să spună ce şi-ar salva. Cineva a spus că şi-ar salva cărţile, pe care şi le iubeşte şi care sunt foarte rare. Altcineva a spus că şi-ar salva banii şi bijuteriile, argumentând că acestea îi vor da posibilitatea să îşi cumpere alte lucruri noi. O altă persoană a spus că şi-ar salva hainele şi actele...
- Tu ce ai salva? – m-a întrebat cineva la sfârşit.
- Pe tata şi câinele. – am spus imediat.
Îmi amintesc că s-a lăsat tăcerea pentru câteva clipe, iar tata a zâmbit aprobator.
- Acesta e copilul meu! – a spus el mândru.
După câţiva ani, tata mi-a reamintit acea discuţie, care l-a încântat aşa de mult.
Uneori îmi amintesc discuţia din seara aceea şi cum şi-a argumentat fiecare persoană ceea ce ar fi salvat dintr-un incendiu, în funcţie de ceea ce preţuia mai mult, sau în funcţie de lucrurile fără de care credea că nu va putea trăi.
Poate că fiecare ar salva mai întâi de toate oamenii, dar tindem să credem că aceștia se pot salva singuri. Nu toți se pot salva singuri, de aceea trebuie să-i ajutăm...
În viaţa mea au existat mai multe “incendii”, chiar dacă nu mi-a luat foc casa. Au fost incendii în care am pierdut tot ce aveam. Uneori am putut salva din lucruri, alte ori, nu am reuşit să salvez nimic. Dar mereu am încercat să salvez mai întâi de toate oamenii din viaţa mea şi iubirea. Pentru că oamenii sunt valorile cele mai preţioase şi nu pot fi înlocuiţi. Nu am pus niciodată lucrurile sau banii înaintea oamenilor... și de aceea am detestat mereu certurile pentru bani și pentru lucruri.
Atunci când am pierdut oameni dragi, aș fi dat toate lucrurile mele, numai să îmi fie dați înapoi...
Am învăţat de la viaţă să nu regret după bunurile materiale pe care le-am pierdut… pentru că adevăratele pierderi, sunt oamenii. Fără oameni cu care să îţi împarţi viaţa, niciun lucru nu are valoare.
Am învăţat că atunci când pierd lucruri nu sunt mai săracă, dar atunci când pierd oameni pierd câte o parte din mine. Am învăţat că atunci când pierd acte, nu îmi pierd şi identitatea. Am învăţat că adevăratele comori ale unui om nu sunt cele din casa lui, ci acelea din sufletul lui.



  1. Hmm...cand e ceva, eu infig mana numai in fiul meu. Cred ca este instinctul!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu siguranta oamenii sufletului meu si cele doua pisici ce mi-au infrumusetat viata. As prefera sa mi se intample orice...doar sa-i vad pe ei in regula. E firesc sa risti totul pentru fiintele dragi tie.


    RăspundețiȘtergere
  3. Focul purifica, nu doar cel fizic ci mai ales cel profund, din launtrul sufletului...
    Cand "iei foc", sau daca un "piroman" iti parjoleste zilele, visele, totul adunat cu truda, lasand pentru fiecare simtamant o zi, o clipa, ani..., cand simti ca esti pe cale sa pieri intr-un injust "incendiu" ia-te pe tine daca doar pe tine te ai...Tu esti toata lumea. Toti care simt ...sunt toata lumea. Suflete, asa cum spui.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sufletul.... sufletul este cel pe care l-as salva intotdeauna...
    Iar el mi-ar indruma pasii si gesturile urmatoare... si in barca lui ar incapea o lume intreaga...
    Excelsior!

    RăspundețiȘtergere
  5. Din pacate ,daca ar izbucni un incendiu,nu mai am copiii lanaga mine ca sa-i salvez!Ei au fost si raman bunul meu cel mai de pret!Dar cu siguranta mi-as salva in afara de propria pers.cateva goblenuri!Altceva in afara de ele nu am nimic de pret!Datorita lor,am scapat de crizele de panica,de care nu m-au scapat nici medicii nici medicamentele!

    RăspundețiȘtergere
  6. As salva pe oricine-mi cere ajutorul...

    RăspundețiȘtergere
  7. mi-as salva pasarile si cainele.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mai întâi, să mai iau o dată aminte că nu e bine să mă joc cu focul. Dar dacă totusi "arde", pe cineva sau ceva drag aflat lângă mine. Poate pe mine însumi, dacă cineva mai are nevoie de mine. Mă intreb insă: aş fi oare altfel decât Petru, care s-a lepădat de Iisus ?

    RăspundețiȘtergere
  9. pe primul plan ar fi copii si tot ce are suflet in acea casa{caine, pisica, papagal, etc} . si apoi restul. o spun cu cea mai mare sinceritate!!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. asta tot am facut e cazul sa ma bucur , am inteles in ultimul timp ca nu e treaba mea sa fiu salvamontist ..acum incerc sa vad altceva

    RăspundețiȘtergere
  11. Asa e, pierderea tatalui meu m-a afectat mai mult decat orice pierdere as fi avut in viata... dar a fost si cea mai buna ocazie sa ma maturizez :)

    RăspundețiȘtergere