Gânduri după o zi mai grea...


Nu toate zilele noastre sunt bune… iar seara, după ce am depăşit toate momentele dificile, privim în urmă la cele întâmplate peste zi şi realizăm că ne-am pierdut controlul, că poate ne-am grăbit să executăm fără a gândi,  că poate nu ne-am purtat corect cu oamenii din jur şi i-am nedreptăţit. 
Am şi eu zile din acestea... 
Uneori reuşesc să îmi duc durerile și nemulțumirile personale fără să mă citească nimeni, alteori nu reuşesc… 
Cred că e greşit să ţii în tine o durere… pentru că ea se reflectă în purtarea faţă de cei din jur şi ei pot înţelege greşit atitudinea ta. Dar uneori e foarte greu să spui: “Ştii, azi se împlinesc x ani de când a murit cineva drag şi retrăiesc nişte momente cumplite, şi îmi e greu, şi îmi e dor, şi am obosit să mă prefac că am uitat şi că sunt puternică…” Şi îţi justifici neputinţa de a te purta ireproşabil şi de a-ţi masca durerea, spunând doar că ai o zi proastă… Dar fiecare are zilele sale proaste. De unde ştiu eu că persoana care îmi suportă stările capricioase nu are o zi mai proastă decât a mea? Cine n-are dureri? Cine nu are nemulțumiri, temeri și cine nu are momente de singurătate chinuitoare? Cine n-are nevoie să plângă împreună cu cineva, să fie încurajat, mângâiat, iertat? 
Ştiţi ce ne face pe noi, oamenii, cu adevărat buni şi frumoşi? Lipsa egoismului. Iertarea. Toleranţa faţă de momentele proaste ale celor din jur… Faptul că nu reproşăm, că nu răspundem agresiv, că avem răbdare ca acele momente dificile să treacă… 
Şi îmbrăţişările. Au atâta putere! Sunt îmbrăţişări care mă fac să mă simt mică, dar protejată. Sunt îmbrățișări care mă fac să mă simt iubită și care îmi alină dorul de oameni pe care nu îi mai am decât în suflet... Şi sunt îmbrăţişări care îmi dau multă forţă. 
Nu ştiu ce am vrut să vă spun, cred că sunt incoerentă… Cert este că trebuie să apreciem oamenii din viaţa noastră. Şi să îi iubim. Să le iertăm rătăcirile şi momentele proaste, pentru că fiecăruia ne vine rândul să avem nevoie de înţelegere, de răbdare, de iertare, de o îmbrăţişare...
"...și ne iartă nouă greșelile noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri..."





  1. Ma regasesc atat de mult aici...de fapt ma regasesc in majoritatea postarilor tale! Reusesti sa pui in cuvinte ceea ce eu n-as reusi niciodata sa exprim.... Esti minunata! Pupici....

    RăspundețiȘtergere
  2. Cata dreptate ai, draga mea!
    Iti trimit o imbratisare calda si prietenoasa, din Israel.
    Cu drag, Daniela

    RăspundețiȘtergere
  3. asa este sant multe momente ca te simti singur si nu stii si nu poti mereu sa te plingi cueva sau sa -ti descarci sufletul ,dar cu credinta in bunul dumnezeu cu rugaciuni si cu multa incredere in fortele tale,poti merge inainte .

    RăspundețiȘtergere
  4. Cata dreptate are LaRa...la fel mi se intampla si mie.....ffff.frumos ceea ce scrii...complimente!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna ziua,
    In primul rand, doresc sa-mi exprim consideratia fata de persoana dumneavoastra!
    Sunteti o persoana deosebita, delicata, sensibila, intuitiva, altruista,feminina(in adevaratul sens) autentica. Referitor la "Ganduri dupa o zi mai grea..." ati atins cateva subiecte covarsitoare ale vietii. Da,intr-adevar nu toate zilele sunt bune…,totusi , daca-mi permiteti , as reformula altfel : deoarece nu zilele sunt rele sau bune, ci noi percepem ziua respectiva ca fiind buna sau rea.
    Noi suntem cei care punem amprenta zilei prin atitudinea fata de ceea ce ne este dat,prin felul nostru de a fi, prin calitatile si defectele noastre.
    Consideram ziua ca fiind buna, cand reusim sa ne satisfacem dorintele launtrice constiente sau inconstiente,cand ne simtim bine in largul nostru, mai exact cand totul curge conform vointei noastre.Reversul medaliei - consideram o zi rea, cand intalnim obstacole in calea vointei noastre sau cand suntemi obligati sa induram nedreptati sau lovituri ale sortii.
    Bineinteles ca toti ne dorim o viata frumoasa si fericita.Suntem bucurosi si fericiti cand totul merge struna, insa ,de ce nu reflectam atunci cand suntemi fericiti, cum de meritam noi aceasta fericire,care este cauza si de ce ne atinge pe noi? Dar nimic nu e intamplator!
    Prin urmare nici fericirea nu este intamplatoare,la fel nici suferinta. Ambele sunt atrase de noi, prin viata noastra interiora, prin intuitiile,gandurile,cuvintele si actiunile noastre! Din acest motiv fericirea sau suferinta, constituie un prilej bun de a progresa din punct de vedere spiritual.
    Al doilea subiect pe care l-ati mentionat este retrospectiva zilei si iertarea. Cata noblete sufleteasca denota de aici, si cat de important este faptul sa-ti ceri iertare chiar in momentul constientizarii greselii efectuate. Ne dorim fericirea, insa ea nu se obtine prin irascibilitate,intoleranta,impulsivitate sau despotism.Tocmai din acest motiv introspectia si iertarea(in ambele sensuri) merita traite si promovate.Doar constientizarea evenimentelor ,a cauzei si efectului, respectand Legile Creatiei,putem sa evitam aparitia zilelor nefaste.
    Un alt subiect se raporteaza la pierderea persoanei dragi, fapt care provoaca durere sufleteasca, care lasa cicatrici in suflet. Cuvintele de incurajare si consolare, sunt doar o slaba alinare, cu toate ca sunt bine intentionate. In acest punct, doar cel in cauza poate decide daca accepta soarta care-l loveste sau i se impotriveste ,ceea ce-i cauzeaza durerea. Deci , ceea ce intr-adevar provoaca durerea este neaceptarea situatiei date si impotrivirea launtrica(constienta/inconstienta).Durerea este un atribut vadit a neaceptarii sortii. Dupa cum a-ti perceput si remarcat si dumneavoastra .
    Cu cele mai alese ganduri!
    Vasa Vukovan

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu zilele sunt grele... Oamenii le fac sa fie asa...
    Dar cu intelegere se poate trece... hopul...
    Cu iubire si compasiune apar solutii incredibile...
    Excelsior

    RăspundețiȘtergere
  7. TE IUBRSC IRINA. MULŢUMESC.

    RăspundețiȘtergere
  8. esti deosebita,,,nu sant cuvinte pt tine

    RăspundețiȘtergere
  9. Desi sunt sexul tare... am obiceiul de a lua in brate orice e moale ,perna, bluza, patura,o fi de bine oare?
    Sa nu mai zic ma simt asa bine cand anumite persoane ma imbratiseaza, asta reprezinta o problema grava avand in vedere ca nu sunt fata/femeie?

    RăspundețiȘtergere
  10. Marian, imbratisarile sunt pentru toti!
    La sfarsitul unei zile avem nevoie de impacare. Impacare cu noi insine si cu ceilalti.
    Si cu Dumnezeu.
    Iar o imbratisare e o dovada, un semn de pace, un ajutor acordat sau primit sau si una si-alta.

    RăspundețiȘtergere
  11. http://www.youtube.com/watch?v=KtBbyglq37E

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu ai fost deloc incoerenta, chiar sunt un mare adevar si o incurajare gandurile exprimate :)

    RăspundețiȘtergere