Îndrăzneşte să visezi!



Îţi aduci aminte când erai mică şi încălţai pe furiş pantofii mamei tale? Aceştia erau prea mari pentru tine, dar te străduiai să îţi ţii echilibrul şi să păşeşti cu încredere. Abia aşteptai ziua în care acei pantofi aveau să ţi se potrivească... pentru că ştiai sigur că într-o zi, o asemenea pereche de pantofi, poate chiar unii mult mai frumoşi, aveau să ţi se potrivească şi să fie ai tăi.
Aşa este şi cu visurile. La început crezi că sunt prea mari pentru tine şi îţi este teamă să le încerci. La fel ca şi cu pantofii, ai impresia că asemenea visuri nu ţi se potrivesc şi că este chiar ridicol să ai speranțe atât de mari...
Dar fiecare vis are timpul lui pentru a fi împlinit. 
Îndrăzneşte să visezi. 
Niciun vis nu este imposibil de împlinit, nici un vis nu este prea mare!



Așteptări



Aştepţi.
Aştepţi acel moment în care toate îndoielile şi toate temerile îţi vor fi alungate.
Aştepţi acea clipă în care toate întrebările tale vor primi răspunsurile de care ai atâta nevoie.
Aştepţi să ţi se spună adevăruri pe care tu le ştii de mult... dar pe care nu le rosteşti ca să nu răneşti, ca să nu incomodezi, ca să nu distrugi ceea ce abia mai arată ca un întreg.
Aştepţi să ţi se răspundă cu aceeaşi încredere şi cu aceeaşi dăruire pe care tu le oferi.
Aştepţi ca o persoană foarte dragă sufletului tău să aibă curajul de a recunoaşte că te iubeşte.
Aştepţi febril mângâierea cuiva drag, dar ea pare să nu vină niciodată atunci când sufletul tău are nevoie disperată de ea.
Aştepţi acel „iartă-mă!” care ţi-ar da forţa să mergi mai departe, să crezi din nou în iubire şi să îţi doreşti un nou început.
Aștepți acea îmbrățișare care îți va alunga toată singurătatea și care te va face să uiți toate așteptările chinuitoare...
Te hrăneşti cu iluzii frumoase despre iubiri curate, despre gesturi tandre, despre o poveste minunată în doi, despre clipe de fericire atât de meritate...
Și aştepţi...
Până când?


Fragment din Cartea Insomnii

http://bit.ly/Insomnii-BinderIrina




Fiecare femeie este o minune a lumii!



Pentru toată dăruirea care ne defineşte,
 pentru tot frumosul pe care îl sădim în sufletele celorlalţi,
pentru toate zâmbetele pline de soare pe care le oferim,
pentru toate durerile pe care le purtăm ascunse în suflet,
pentru toate lacrimile de bucurie şi de tristeţe pe care le
plângem,
 pentru toate slăbiciunile noastre și pentru momentele de teamă,
 pentru dependența noastră de a fi iubite și protejate,
pentru mângâierile noastre capabile să aline toate durerile lumeşti,
pentru răbdarea cu care ascultăm povești de viață și frământările celorlalți,
pentru că mereu avem vorbe frumoase de încurajare,
pentru toate eforturile de a fi frumoase,
pentru toată forţa inimii cu care credem în visuri şi ne reinventăm mereu,
 pentru toate poeziile care ni s-au scris,
 pentru toate florile care ni s-au dăruit,
 pentru toată iertarea de care suntem capabile,
 pentru toată iubirea pe care o oferim...
suntem MINUNATE!



Nerecunoștință



Oamenii nu îți vor aminti niciodată cât de mult le-ai dat, ci doar de lucrurile pe care nu ai putut să le dai.
Nu îți vor aminti de câte ori ai spus adevărul, ci doar de câte ori i-ai minţit.
Nu îţi vor aminti de câte ori ai fost prezent când au avut nevoie de tine, ci doar de dăţile în care nu le-ai putut fi alături.
Nu îţi vor aminti de câte ori ţi-ai deschis sufletul în faţa lor, ci doar de momentele în care ai fost nevoit să îţi protejezi intimitatea.
Nu îţi vor aminti că i-ai făcut să râdă de multe ori, ci doar de dăţile în care, poate fără să vrei, i-ai întristat. 
Nu îţi vor aminti că i-ai mângâiat când aveau nevoie de alinare, ci doar de lovituri închipuite.
Nu îți vor aminti de renunțările tale în favoarea lor, ci doar de momentele în care ai fost nevoit să-i refuzi.
A fost și este mereu vorba numai despre ei. Despre ce simt ei, despre ce vor ei, despre nevoile lor, despre problemele lor, despre durerile și bucuriile lor. 
Sunt acei oameni care pretind și cer fără încetare, dar care nu oferă niciodată nimic. 
Sunt acei oameni incapabili să-ți recunoască eforturile și meritele și să-ți arate puțină recunoștință.



Şi chiar dacă...



Chiar dacă frumuseţea sufletului nostru este considerată naivitate,
 chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune,
 chiar dacă bunătatea noastră este considerată de unii prostie,
 chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită cu abandon,
 chiar dacă încrederea ne este adesea trădată,
chiar dacă iertarea ne este răsplătită cu alte greșeli,
chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de considerație,
chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferim,
 chiar dacă la iubire ni se răspunde uneori cu indiferenţă,
noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi și sinceri! 
Să credem cu toată forţa inimii în oameni, în frumos, în prietenie şi în iubire!