Viaţa este o călătorie

„Dacă nu ştii ce să ceri de la viaţă, viaţa nu ştie ce să-ţi dea.”

- Ileana Vulpescu

  

Fiecare viață poate fi asemănată cu o călătorie.

Nu ştim niciodată cât de lungă este călătoria noastră prin lume şi nici când şi unde se va termina. Nu ştim dacă va fi frumoasă, monotonă sau plină de neprevăzut. Nu ştim ce oameni vom întâlni în călătoria noastră şi nici cine ne va fi alături până la sfârşit.

Nu ştim ce experienţe vom trăi, ce bucurii, ce dureri, ce iluzii, ce speranţe. Ştim doar că drumul nostru nu va fi întotdeauna lin, că uneori vom întâmpina obstacole şi chiar şi oameni care vor încerca să ne abată de la calea noastră.

Uneori ne vom opri acolo unde vom avea impresia că ne-am găsit locul sub Soare, apoi vom realiza că nu ne regăsim în locul acela şi nici alături de oamenii lângă care am zăbovit... Ruptura de ei va părea imposibil de suportat şi vom amâna o vreme plecarea, irosind timp şi iluzionându-ne că poate, într-un târziu, vom primi ceea ce dorim. Iar când sufletul nostru nu va mai suporta pustiul din el şi lipsa iubirii va găsi forţa de a-şi urma călătoria de unul singur, până ce va întâlni pe altcineva care lângă care să i se pară că a găsit locul sub Soare...

Nu ştim niciodată ce oameni ni se vor alătura în călătoria noastră şi nici cât timp ne vor însoţi. Unii vor rămâne în urma noastră, pe neaşteptate, fiindcă acolo se încheie drumul lor, alţii vor călători mai repede şi ne vor depăşi din mers, îndreptându-se spre zări de ei ştiute şi nouă necunoscute. Vor fi şi persoane care ni se vor alătura pe drum pentru perioade scurte, căutând să îşi aline singurătatea alături de noi, ne vom lăsa amăgiţi de promisiunile lor, vom trăi deziluzii care ne vor face să ne pierdem încrederea în oameni şi să fim precauţi cu cei care vor încerca să se alăture călătoriei noastre.

Călătoria noastră nu va fi mereu plăcută. Nu întodeauna vom avea parte de peisaje frumoase, nu întotdeauna vom avea parte de căldura Soarelui. Uneori va trebui să înfruntăm nori, ploi, viscol şi ninsori, iar alteori furtuni ce ne vor răvăşi sufletul.

Însă vor exista cu siguranţă şi momente în care inima ne va cânta de bucurie că trăim, vom trăi clipe frumoase, vom întâlni şi oameni minunaţi, adevărat balsam pentru suflet, prieteni autentici, parteneri de viaţă iubitori. Vom învăţa alături de ei încrederea în oameni, iubirea, speranţa că totul va fi bine.

Fiecare om pe care îl vom întâlni şi fiecare situaţie prin care ne va trece viaţa vor fi nişte lecţii pentru noi – şi depinde numai de noi dacă vom învăţa lecţia iertării, a compasiunii, a iubirii sau, dimpotrivă, dacă vom rămâne neiertători, duşmănoşi, victime eterne.

În călătoria care este viaţa vom cunoaşte şi binele, şi răul, şi iubirea, şi dezamăgirea, şi speranţa, şi iluzia. Nimic din ceea ce este omenesc nu ne va fi străin. Nu vom şti niciodată cu siguranţă ceea ce ne rezervă viitorul, însă putem să avem certitudinea că pe tot parcursul călătoriei cineva ne va însoţi mereu: şi atunci când vom fi foarte fericiţi, dar şi atunci când vom fi căzuţi la pământ. Cineva ne va ierta mereu rătăcirile şi ne va aştepta să revenim pe drumul bun. Cineva ne va iubi mereu, chiar şi atunci când nici măcar noi nu ne vom iubi... Iar acel cineva este Dumnezeu.

Va doresc tuturor o călătorie cât mai frumoasă, cu oameni buni alături, cu momente fericite care să va taie respiraţia, cu lacrimi de bucurie, iar pacea şi iubirea să vă însoţească mereu!

Şi nu uitaţi: Nihil sine Deo, nimic fără Dumnezeu!

Fragment din Cartea Insomnii