Ghioceii nu sunt mereu un motiv de bucurie...



Aseară, am văzut la colțul unui magazin o fetiță care vindea ghiocei. Mă revoltă să văd copii puși să muncească... mai ales într-o asemenea manieră, care îi expune la umilință, la frig și epuizare fizică.
Mi-am făcut cumpărăturile și am luat o ciocolată pentru acea fetiță.
Când am ieșit din magazin, am cumpărat un buchețel de ghiocei de la ea și i-am dat și ciocolata. Nu am văzut niciun pic de bucurie pe chipul fetiței, care avea cam 10-11 anișori...
„Dacă îți cumpăr toți ghioceii, mergi acasă?” – am întrebat-o.
„Da, dar îmi mai dă o cutie să vând...” – mi-a spus fetița încet, cu privirea în pământ.
Ceva mă ținea lângă ea... îmi era greu să plec și să mă prefac că nu am întâlnit-o. Mi se părea nedrept că trebuia să stea afară, în frig și în întuneric... în timp ce alți copii se bucurau de căldura casei lor și de răsfățul și grija părinților.
Am întrebat-o pe fetiță dacă vrea altceva din magazin și mi-a spus ca nu. Aș fi făcut ceva, orice, dar am realizat că nu puteam face nimic...
Nu știu unde sunt gardienii publici în anumite momente și nu știu unde este dreptatea... 
Am mai cumpărat două buchețele de ghiocei și am plecat... cu un gol în suflet și cu speranța că măcar acasă are parte de căldură, de o familie normală, chiar dacă săracă... Am îndrăznit să sper că nu este privată de liniștea copilăriei și că nu muncește pentru a asigura băutura pentru vreunul dintre părinții ei...
Când m-am întors cu spatele la ea am plâns... pentru că eu am plecat acasă, în confortul căminului meu, unde mă aștepta un fotoliu comod, bunătăți și căldură, iar acea fetiță cu mânuțele înghețate, a rămas în stradă, în frig să muncească...

Copiii nu ar trebui să muncească... nu ar trebui să aibă responsabilitățile, temerile, greutățile și luptele unui adult. Vor avea timp de toate acestea la vremea lor... când le va veni rândul să fie oameni mari...
M-am imaginat în locul acestei fetițe, devenită adult, peste câțiva ani... oare cum vor arăta amintirile ei despre copilărie? 




  1. Copiii trebuie sa fie iubiti, nu munciti, nu umiliti, nu privati de copilarie si nu chinuiti !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. dureros:(((acesti parinti nu merita un copil,e o comoara prea mare pt ei!!!!acesti oameni merita cei mai rau!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Exista oameni ce isi doresc de multi ani macar un copil. Sa faca totul pentru el.
    Altii au copii si isi bat joc de ei, furandu-le copilaria pe care niciodata nu o vor mai avea.
    Este nedrept.

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos scris, dar e atat de dureros..eu stiu un baietel care cerseste in Mall, la etajul cu mancare, iar acnd il vezi cum se uita saracutul in tavile celor care-si iau masa acolo, te apuca plansul...
    Sa nu mai spun ca de unde din "departare" e mereu supravegheat de un barbat, dar nimeni nu are curajul sa faca nimic....

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai rau este ca acesti copii care au nesansa sa se nasca in astfel de familii, in general, nu isi pot depasi conditia si ajung adulti cu probleme mai mari...ce se schimba viata unui om, daca primeste afectiune si iubire...

    RăspundețiȘtergere
  6. Este dureros si ar trebui Dzeu sa le dea
    copii doar pers.care au suflet si stiu sa iubeasca nu la toti nenorocitii.Trist si dureros sa vezi copii pe strada cersind!

    RăspundețiȘtergere