Un exercițiu de imaginație



Un exercițiu de imaginație pentru adolescenţi...

Imaginează-ţi pentru o clipă că eşti copil. Alergând către braţele deschise ale mamei tale... Ea era cea mai bună prietenă a ta, în ea aveai încredere şi în braţele ei te simţeai în siguranţă... nimeni nu o putea înlocui... şi plângeai cu un dor sfâşietor atunci când ea pleca de lângă tine. Ei îi spuneai toate secretele tale, toate durerile și toate visele. Câtă răbdare, câte nopţi nedormite, câte temeri a adunat...

Apoi imaginează-ţi pentru o clipă viaţa ta de acum, din adolescenţă. Abia dacă mai vorbeşti cu mama ta, nu-i așa? Acum ai secrete, ai lumea ta... Imaginează-ţi că eşti în locul ei. Stai ore în şir în picioare şi indiferent dacă te simţi bine sau nu, pregăteşti mâncare, faci curat, munceşti neobosit pentru a îngriji copilul, care, crede că totul i se cuvine şi că nu trebuie să fie recunoscător... Imaginează-ţi că tu, ca mamă, trebuie să amâni să îţi iei pantofii la care ai visat, apoi renunţi de tot la ei, așa cum renunți pe rând la fiecare vis, pentru că, copilul tău are atâtea şi atâtea nevoi şi vise, iar tu nu vrei să îi refuzi nimic...
Imaginează-ţi cât de greu îţi este ca mamă să accepţi că ai pierdut copilul pentru care erai totul şi că acum, acesta te-a înlocuit cu prieteni, de multe ori doar oameni trecători prin viaţa lui... Imaginează-ţi că îţi zâmbeşte doar când are nevoie de ceva, că nu te mai îmbrăţişează, că de multe ori nici nu te priveşte, că se răsteşte la tine atunci când îndrăzneşti să îţi revendici drepturile de mamă...
Imaginează-ţi că niciun merit nu îţi este recunoscut, că ţi se aduc reproşuri că nu înţelegi atunci când eşti îngrijorată, când doreşti binele şi când încerci să îţi împui un punct de vedere...

Acum imaginează-ţi că ești undeva în viitor și că ai devenit adult... anii au trecut, iar mama ta nu mai este... Dacă priveşti înapoi, îţi place ce vezi? Eşti mulţumit de felul în care ai tratat-o? Ai preţuit-o destul? I-ai mulţumit pentru toată grija, pentru toate sacrificiile, pentru toate lacrimile? Ai apreciat viaţa şi dedicarea pe care ţi le-a dăruit? I-ai făcut destule bucurii? I-ai spus “mulţumesc”, “iartă-mă”, “te iubesc”?
Dacă ai putea da timpul înapoi, ce ai face?
Nu aştepta acel moment din viitor... fă acum tot ce ai face atunci, când ştii bine că ar fi prea târziu...

Mama este și va rămâne cel mai bun prieten pe viață. Singurul prieten care îți va ierta orice și care îți va da tot ce are mai bun, iubindu-te necondiționat. Singura ființă care va munci neobosit pentru tine și pentru care tu vei însemna totul, pentru care vei fi persoana cea mai importantă. Apropie-te de ea. Ajut-o să descopere lumea ta. Acordă-i încredere. Copleșește-o cu bucurii mici, cu atenție și cu blândețe. Mamele au cele mai fragile suflete...


  1. Atat de multa profunzime mi.a coplesit sufletul... Am citit aceasta farama de suflet de trei ori si plang, inabusindu-mi suflarea in perna... Imi doresc sa o am pe mama aproape si sa ii spun cat de mult o iubesc, sa o strang la piept si sa-i imprim mirosul ei de mama, ce l-am cam uitat... Abia astept sa vina acasa si sa ma conduca spre scoala, spre clasa a saptea, insa doar bunica, ingerul meu, o poate face... Va multumesc pentru acest salas de sentimente in care mi-am putut lasa lacrimile sa zboare din inima! Va admir, doamna Irina, sunteti modelul meu! Va ador cartile si, sincer, as vrea sa pot sa scriu ca dumneavoastra! Insa ma rezum doar la un jurnal,momentan. Dar, dupa ani, daca veti auzi de o carte publicata de o anumita Anne, sa stiti ca va voi dedica un capitol special, in care va voi descrie toata splendoarea cuprinsa in toate trairile din aceste franturi de suflet sublim! Va spun cu toata inima ca... Va iubesc!

    RăspundețiȘtergere