Nu orice "Adio" înseamnă a pierde!



Când doi oameni se despart, fie că sunt prieteni sau iubiţi, asta duce invariabil și la separarea prietenilor comuni. Şi se formează două tabere. De obicei fiecăruia îi rămâne alături familia şi prietenii de dinainte… dar se întâmpla şi ca familia şi prietenii de o viaţă să te renege şi să treacă, neaşteptat, în tabăra adversă. Mai ales atunci când alegerile sunt bazate pe interese proprii. 
Nu ştiu de ce trebuie această separare… de ce un om nu mai e bun doar pentru că a ales un drum diferit sau doar pentru că a fost abandonat de cineva. De ce trebuie judecat şi renegat doar pentru că nu mai face parte din viaţa cuiva… 
Mi se pare nedrept. Şi este nedrept acela care impune alegerile: “Ori cu mine, ori cu X!” 
Iar şi mai nedrepte mi se par luptele dintre cele două tabere, pentru că, de obicei, prea puţini sunt cei care ştiu să îşi urmeze drumurile fără a declanşa un război. Iar războaiele duc la duşmănia şi aversiunea faţă de un om care a fost bun şi corect şi a cărui vină este doar că s-a separat de un alt om…
Unii nu ţin cont de conjuncturile care au dus la separarea celor doi şi judecă, condamnă şi rănesc… Fac asta nemilos şi fără niciun pic de considerație. Asta arată cum prețuiesc oamenii din viața lor, cât de ușor se debarasează de ei și mai mult, cu câtă ușurință le fac rău.

De câte ori am fost nevoită să mă separ de cineva, am avut surpriza să aflu că oameni care susţineau că mă iubesc, au trecut brusc în tabăra cealaltă… Numai ei au ştiut de ce au făcut această alegere și de ce nu au putut să mă păstreze și pe mine în viața lor. Cert este că am suferit… pentru că doare să pierzi oameni dragi, oameni pe care îi vedeai alaturi de tine până la sfârşit. Oameni cărora le-ai dat totul şi cărora nu le-ai greşit.
Mult timp m-am întrebat “de ce?” şi m-am simţit neîndreptăţită…
Dar timpul mi-a dovedit că a fost mai bine aşa… că decizia lor de a alege să facă parte din tabăra adversă, a fost spre binele meu. Că nu erau oamenii pe care eu îi credeam, vazandu-i prin prisma sentimentelor pe care le aveam faţă de ei mult mai buni şi mai sinceri decât erau. Că doar mă iluzionam că aceştia mă preţuiau şi mă iubeau.
Le mulţumesc celor care într-o zi m-au abandonat… evoluţia evenimentelor este cea mai puternică dovadă că aceştia nu mă meritau şi că nu aveau niciun rost în viaţa mea, decât, poate doar să mă ţină în loc sau să mă folosească.
Aceste experiențe m-au învățat că atunci când voi pierde un om, voi pierde și alții deodată cu el, chiar și pe unii de la care nu m-aș aștepta...
Face parte din luptele și lecțiile vieții. 




  1. Personal, cred că este o prostie să fii nevoit să alegi o tabără doar pentru că doua persoane au decis să pună capăt relației (iubire, prietenie sau altă natură).
    Atata timp cât nu am nici o legătură cu motivul rupturii dintre acele persoane, nu voi alege niciodată una din tabere.
    Iar dacă una dintre acele persoane mă forțează să aleg, a pierdut din start, cineva care ține la tine, căruia îi pasă de tine,care te respectă, nu te va forța niciodată să faci asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. O despartire de un om inseamna o despartire de o lume. Si celalalt pierde, ii pierde pe cei care raman cu tine, dupa ce au fost cu voi camd erati "amandoi". Adevarul este la mijloc, fiecare are partea lui din el. Trist este ca "nimic nu este pentru totdeauna", dar cel putin, cand o poveste se termina, fiecare ar trebui sa stie sa piarda. O ruptura este o pierdere, dar deschide drumul catre alte zari. Cine nu ramane langa tine, nu face parte din lumea ta, asa ca, de ce ar mai sta? Tu i-ai mai vrea inapoi?... Se "autoexclud", caci natura umana nu se dezice. Cate ar fi de spus...dar conteaza sa dam pagina si sa o luam de la capat. Nimeni nu este singur niciodata. Parerea mea!

    RăspundețiȘtergere
  3. ... nu stiti ce jocuri psihologice pot exista astfel incat sa tulbure linistea unei familii.
    ... nu stiti ce usor te duc in pragul disperarii niste oamenii care au ei chef sa se joace.
    ... si cel mai important lucru nu stiti desi multe femei spun ca stiu natura unui barbat si a unei femei.
    ... nu pot spune mai multe , dar eu am trecut prin asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna.
    Aici eu am o alta parere...cred ca cel mai important este modul in care s-a terminat o relatie.
    de exemplu..acum 3 ani am terminat foarte urat o relatie ce tinea de vreo 4 ani..o relatie ce nu s-a terminat frumos, fiind inselata, mintita si am ramas si cu un credit prin banca facut pentru el, pe care si acum il mai platesc. Da a fost vina mea ca am suportat, nu m-a obligat nimeni dar in momentul despartirii am simtit nevoia ca prietenii mei sa ramana prietenii mei iar ai lui...tot ai lui.
    Nu as accepta ideea ca un prieten de-al meu sa mai poata sta la masa cu el..pt ca se presupune ca prietenii mei ma iubesc si automat nu ai cum sa stai sa bei o bere cu un om ce ti-a ranit un alt om drag nu? singurii prieteni comuni au ramas cei pe care i-am facut in timp ce eram impreuna.
    apoi situatia 2...cand l-am intalnit pe actualul iubit el se despartise de vreo 2 luni de fosta, fosta ce ne-a chinuit vreun an...mai ceva ca in telenovele, fosta ce ne-a mancat zilele si noptile, de la geam de masina spart la tipat in fata portii si etc. Multi din prietenii lui au ramas prieteni si cu ea iar din acest motiv el a fost nevoit sa renunte la ei, din cauza mea. Pt ca am fost f jignita de acea persoana fara sa ii fac nimic, amenintata si toate cele, si nu puteam sta la masa cu niste oameni ce o mai aduceau in discutie sau se duceau apoi si ii povesteau ce si cum.
    eu cred ca dupa finalul unei relatii prietenii mei raman ai mei..prietenii tai raman ai tai.
    da ne vom saluta daca ne vedem pe strada, dar nu voi iesi la cafea cu actualul si prietenii fostului niciodata.
    sper ca nu am scris prea mult si ca am reusit sa fiu cat de cat coerenta:))
    Pupici tina

    RăspundețiȘtergere
  5. Taberele astea par a suna de razboi. Nu cred ca exista razboi intre tine si cei de care te-ai separat, doar neintelegeri, nu ati gandit in acelasi mod, exprimarea gresita, probabil mici certuri. De la toate aceste mici detalii pornesc separarile. Ele se aduna zi de zi si rezulta un Total al separarilor. Cand un om gandeste negativ asupra ta, gandul negativ pleaca in Univers, iar din Univers se rasfrange asupra sa, toate succesele de pe acest blog sunt datorate lui Dumnezeu. Dumnezeu ti-a trimis oamenii in cale, ca ei sa te placa, ei sa te sustina, ei tot. In orice om care arata un semn ( oricat de mic) de bunatate, inseamna ca Dumnezeu lucreaza prin acel om. Asta este opinia mea, contestabila sau nu. Sa ai o zi buna si fericita.

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa va fi mereu...cand te separi de un om si altii se separa de tine...stiu ca suferinta e ceva firsc si nu putem sa o trecem cu vederea,dar poate e mai bine asa,abia atunci ne dam seama care ne sunt prieteni cu adevarat...este o zicala "M-am rugat la Dumnezeu sa ma fereasca de dusmani si a doua zi m-am trezit ca am prieteni mai putini" :D
    Cred ca asa ne este dat,ajutam si impartasim bucurii cu un om si deodata nu-l mai vezi langa tine...trebuie sa ne dam seama de la sine ca acea persoana a fost langa noi numai dupa interes :) "Dar fie roata si patrata tot se va intoarce odata "
    capul sus,decat prieteni prefacuti si falsi mai bine sa le duc lipsa :D
    pupici si numai bine :-*

    RăspundețiȘtergere