O replică la răutăți.



Voi, cei care tot mereu criticaţi şi judecaţi
care fără răutate nu puteţi să respiraţi
care credeţi c-aveţi dreptul să îmi cereţi socoteală
pentru cum îmi trăiesc viaţa şi pentru orice greşeală

Judecaţi-mă cât vreţi, fiindcă mie nu îmi pasă
de ipocrizia voastră, de prostia voastră crasă
n-am nevoie de-aprobări pentru tot ce spun şi fac
nu trăiesc nici pentru voi, nici să fac lumii pe plac.

Nu vă datorez nimic. N-am cerut, nu v-am chemat. 
Aţi uitat că eu am fost cea care mereu v-a dat?
Aţi uitat că v-aţi ascuns atunci când mi-a fost mai greu?
Eu nu uit c-a fost cu mine numai bunul Dumnezeu!

Vă credeţi perfecţi cumva, de vorbiţi atât de mine?
Voi chiar nu aveţi oglinzi? Voi chiar nu aveţi ruşine?
Chiar credeţi că pun la suflet ce spun nişte închipuiţi?
Doar vă irosiţi  zadarnic, bieţilor nefericiţi!


Dacă m-aș opri la toți câinii care mă latră, nu aș mai ajunge acolo unde îmi doresc.