Îți place omul pe care îl vezi în oglinda ta?

Nu am fost crescută cu frică de Dumnezeu.

Îmi aduc aminte că atunci când eram copil şi începeam să aud despre El, puneam tot felul de întrebări. „Lui Dumnezeu îi plac oamenii cu bun simţ.” – mi-a spus tata cândva, după ce l-am întrebat despre păcate și despre alte curiozități legate de divinitate.

Anturajul mi-a insuflat o teamă de Dumnezeu, iar când tata a observat asta m-a ajutat să văd lucrurile altfel. Mi-a explicat că nu trebuie să îmi fie frică de Dumnezeu, ci că trebuie doar să îl iubesc. Ce dreptate avea!

Când iubeşti, nu vrei să dezamăgești şi nu vrei să răneşti. Dar suntem oameni şi suntem supuşi greşelilor. Ne învinovăţim ori de câte ori greşim... 

Cu toate acestea, Dumnezeu ne iubeşte şi imperfecţi... şi cred că dacă ne-ar fi dorit perfecţi, ne-ar fi creat aşa. 

Probabil că, la un momen dat, fiecare om se întreabă în sinea lui ce ar vrea Dumnezeu de la el? O avea așteptări absurde de la oameni? 

Răspunsul l-am aflat tot din discuţiile mele cu tata, care mi-a spus ceva ce mi-a rămas foarte bine întipărit în minte: „Imaginează-ţi că te uiţi în oglindă şi te vezi pe tine... nu un chip, ci tu cu faptele tale. Îţi place ce vezi? Și imaginează-ţi că Dumnezeu vede acelaşi om pe care îl vezi tu. Poartă-te astfel încât să îţi placă omul pe care îl vezi în oglinda ta şi să nu te ruşinezi de el.”

Toate răutăţile, toate emoţiile negative, purtarea necugetată şi egoistă faţă de semenii noştri ne fac să fim urâţi... Haideţi să fim frumoşi, iar când Dumnezeu ne priveşte să fie mândru de noi! Şi să facem asta nu de teamă, nu din interes, ci din iubire!

I have not been raised with fear of God.

I remember when I was a child and was starting to hear about Him, I was putting all sorts of questions. "God loves people with common sense." - my father once told me after I asked him about sins and about other interesting facts about divinity.

The entourage gave me a fear of God, and when my father noticed that he helped me to see things differently. I was explained that I should not be afraid of God, but that I just have to love him. How right he was!

When you love, you don't want to disappoint and to hurt. But we are human and fallible. We blame ourselves whenever we are wrong ... However, God loves us and thought we are imperfect ... and I think that if He would have wanted us perfect, He would have created us so.

Probably at a given momen every man asks himself what God wants from him? Does He have absurd expectations from people?

I also found the answer in the discussions with my father, who told me something that remained branded in my mind: "Imagine that you look in the mirror and you see yourself ... not a face, but you and your actions. Do you like what you see? And imagine that God sees the same thing you see. Behave so as to like the person you see in your mirror and to don't be ashamed of it. "

All wickedness, all negative emotions, reckless and selfish behavior towards our fellow beings make us ugly ... Let us be beautiful, and when God looks at us to be proud of us! And let's do this not out of fear, not out of interest, but out of love!