Am obosit...



Sunt foarte obosită.
Nu munca mă obosește, nici responsabilitățile...  Mă obosesc oamenii triști, nervoși, negativi, împovărați, veșnic apăsați și tensionați. Oameni care au uitat să se bucure de viață și care se poartă de parcă toată lumea le e împotrivă, de parcă toți îi incomodează, de parcă nimic și nimeni nu este bun și frumos în lumea asta.
Mă obosesc inadaptații. Cei cărora mereu li se pare, mereu le miroase, mereu nu le convine. Cei care ştiu că în altă parte e mereu mai bine, dar nici ajunşi acolo nu ştiu să se integreze şi să se comporte frumos. Pentru că a şti să relaţionezi este o artă, iar inadaptaţii nu o stăpânesc.
Mă obosesc nemulțumiții. Oamenii veşnic bombănitori, incapabili să trăiască frumos și să fie fericiți cu ceea ce au, cu ceea ce sunt, cu oamenii pe care-i au în preajmă.
Mă obosesc oamenii care critică încontinuu, care pun etichete în grabă și superficial. Care râd mereu de cineva sau ceva, care au mereu o părere negativă despre cineva... Sunt convinsă că, de fapt, părerea proastă este despre ei înșiși, iar frustrările și complexele lor îi fac să vadă ceva greșit la toți ceilalți.
Mă obosesc ipocriţii care se cred etaloane de moralitate, pozând în sfinţi închipuţi, cei care judecă fără pic de decență alegerile altora, care se cred mai presus de tot și de toate, ei fiind în realitate nişte păcătoşi imorali. 
Mă obosește ipocrizia cu care ne turnăm complimente gratuite și mă obosesc amabilitățile prefăcute, care ascund în spatele lor interese dintre cele mai mizerabile, pentru că, nu-i aşa?, mângâiem febril calul pe care vrem să-l călărim.
Mă obosesc cei cu spirit polițienesc, care nu cred niciodată nimic, care caută partea întunecată chiar şi în cele mai frumoase lucruri şi în fața cărora trebuie mereu să te justifici indiferent cât de onorabile ţi-au fost intenţiile faţă de ei.
Mă obosesc negativiştii. Oamenii care nu se bucură de nimic, pentru care totul este o povară și un motiv de lamentare, fie că e vorba de serviciu, vreme, trafic, pantofi incomozi, mâncare, colegi, șef, partener de viaţă...
Mă obosesc cei care strică prin orice mod armonia din jur și care au o plăcere maladivă să tulbure pacea altor suflete.

Toți avem dureri și probleme. Niciunul dintre noi nu este perfect şi nu duce o viaţă perfectă. Din respect pentru semenii noştri şi pentru binele comun, ar trebui să fim mai toleranți unii cu ceilalți, să oferim compasiune mai înainte de a o cere, să oferim clemenţă mai înainte de a o pretinde pentru noi, să privim lumea cu blândeţe şi bunătate în loc să o atacăm.

Pe mine mă obosesc toţi cei care, la sfârşitul zilei, în loc să fi făcut lumea un loc mai bun prin faptele sau vorbele lor, au întinat-o cu critici acide, remarci nejustificate sau nemulţumiri închipuite. Nu fiţi ca ei! Angajaţi-vă ca, în fiecare zi să lăsaţi ceva frumos în urma voastră. Dacă nu pentru voi, măcar pentru copiii voştri.


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. Si cand te gandesti ca la un momentdat se sfarseste totul si ne punem intrebarea, cei care mai avem timp sa ne intrebam, a meritat totul? Sunt obosit!!!!!! Cand te citesc imi trece toata osteneala, esti fabuloasa.
    I.R.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu te va obosi să spui "nu" atunci când oricum tot nu va fi mulţumit/mulţumită, ba va ridica pretenţiile;
    Nu te va obosi să te ocupi de tine, de dragostea ta, de orele tale libere, de cerul tău care stă cu soarele atârnat acolo...şi te aşteaptă să-i zâmbeşti copilăreşte;
    Nu te va obosi să îţi scrii gândurile şi să spui pe şleau ce gândeşti fără menajamente, cu nume şi prenume;
    Nu te va obosi să tai în carne vie salvând în primul rând pe cel care nu vrea să creadă că are în el viermele răutăţii şi că doar "bisturiul adevărului îl mai poate salva"; iar dacă nu vrea...lasă-l naibii în pace, trece şi asta!
    Nu te va obosi să te duci la un film, la operă, la o cofetărie şi să te aşezi copilăreşte la măsuţă aşteptând cuminte o prăjitură pe care de mult nu ai mai probat-o...,de când ţi le prepari tu în casă;
    Nu te va obosi să stai câteva clipe cu tine faţă în faţă în oglindă şi să-ţi recunoşti cât eşti de frumoasă, de inteligentă, de puternică, de tânără, de pură şi câte ai de făcut pentru viaţa ta...din care, că vrei sau nu, alţii oricum se înfruptă, dar mulţi sunt mai bogaţi cunoscându-te ca om, ca scriitor, ca Irina!
    Nimic din ce vrei tu cu adevărat să faci şi să vezi nu te va obosi.
    Ia-o uşor pe lângă o cale ferată, sau pe unde va creşte grăul şi pândeşte macii care-ţi plac atât, cu răbdare caută-i până le va veni vremea şi...te vor saluta, ai să vezi;
    .......................
    Ştiu că vezi şi simţi totul altfel nu ai fi tu, însă fără să lipseşti din viaţa ta..., trăieşte-o pentru că alţii dacă nu au viaţă se lipesc de ale celor care au din plin prin tot ce fac, sunt şi se vede că există!
    Nu mai permite!
    Nimic nu se va schimba, doar starea ta de spirit şi te vei simţi mai liberă fluturaş.
    Locul tău nu este în "insectar" chiar de-ai fii "regina" colecţiei.
    Tu trebuie să zburzi,altfel am pierdut toţi. Cine vrea să-nţeleagă înţelege, cine nu...treaba lui!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos si sanatos...o placere sa te"parcurg"...Ai tonul de care este nevoie,toti avem nevoie sa ni se sugereze,discret "si"solutii...Sa ai bucuria unei zile frumoase,cu podoabele primaverii la vedere si emotiile inceputului curat ,in sufletel!

      Ștergere
    2. Mulțumesc, dragă Liana!

      Ștergere
  3. Daca te saturi de oboseala , atunci lasa totul balta si nu mai incerca sa schimbi lumea :) incepe totul de la tine. Atunci cind atragi atentia la lucrurile din jur uiti de propriile actiuni, in fine am realizat toate cele spuse mai sus si acum deja nu imi mai pase de tot ceea ce ma face sa fiu obosit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici nu mi-am imaginat vreodată că aș putea schimba lumea. :)

      Ștergere
  4. Vera Ternei
    Citeste: http://www.astrocafe.ro/blog/dezvoltare-personala/de-ce-vrei-sa-ajuti/# E gresit sa "tragi de unii care refuza binele" MARE GRESEALA.........

    RăspundețiȘtergere