Mi-e dor de scrisori!



Uneori îmi e dor de perioada când viața era mai simplă. Când nu existau atâtea mijloace de comunicare moderne, e-mail, skype, fax, telefoane mobile cu sms și mms...
Am impresia că pe atunci, deși comunicarea se făcea doar prin intermediul scrisorilor și a telefonului fix (pe care nici măcar nu îl avea toată lumea acasă), oamenii comunicau mai mult, mai bine, mai frumos, mai sincer, mai adevărat. Se aveau mai mult și erau mai apropiați.
Acum, deși avem abundență de mijloace de comunicare, cu mii de minute și sms gratis, cu acces la e-mail și la video-chat, comunicăm din ce în ce mai puțin... și mai ales superficial. Mă dezgustă sms-urile primite de sărbători, cu același text redundant retrimis de la unul la altul, fără niciun mesaj personal, fără niciun sentiment frumos, doar cuvinte care sună bine, trimise doar din simțul datoriei...
Poate greșesc, dar mi se pare că toată această abundență de posibilități de comunicare ne transformă în niște roboței lipsiți de sentimente... Este mai simplu să dai forward decât să simți, să gândești și să scrii.
Îmi aduc aminte cu câtă dragoste și emoție scriam scrisori când eram copil... iar de sărbători scriam felicitări tuturor cunoscuților. Puneam în scrisori și în felicitări bucățele din sufletul meu, dor, vise, iubire...
De multe ori am scris scrisori pe care nu le-am trimis niciodată, mamei mele sau unor oameni pe care ii iubeam, dar cărora nu îndrăzneam să le împărtășesc sentimentele mele…
Să scrii o scrisoare însemna un oarecare efort, pentru că trebuia să o scrii și de multe ori să o rescrii, atunci când ți se părea că ai uitat să spui ceva, sau atunci când ți se părea că scrisul tău nu e suficient de frumos... Trebuia să mergi până la poștă, să cumperi timbre, iar atunci când îi dădeai drumul în cutia de scrisori îți spuneai în gând „sper să ajungă!”. Apoi așteptai răspunsul, care, de multe ori venea după zile, săptămâni, luni...
Îmi amintesc cu câtă dragoste desfăceam scrisorile pe care le primeam și cum le păstram într-o cutie specială, recitindu-le ori de câte ori îmi era dor... Încă mai fac asta cu scrisori de la oameni dragi, care între timp au plecat, sau care pur și simplu m-au uitat...
Acum ne trimitem zeci de sms-uri pe zi, dar câte dintre ele mai au valoare sentimentală, câte dintre ele aduc bucurie? Oare câte dintre apelurile noastre dintr-o zi sunt pentru a trimite un gând bun și pentru a afla starea cuiva și câte doar pentru a „rezolva” vreo problemă și pentru a cere ceva? Și totuși trăim cu impresia că noi comunicăm unii cu ceilalți...
Avem chiar și câte două telefoane, că să ne asigurăm accesul la ambele rețele, ca să nu mai spun despre sumele mari de bani pe care le investim în toate gadgeturile și în abonamente... și cu toate acestea de multe ori nu sunăm și nu dăm niciun mesaj... Ce să mai spun de aceia cărora le trimiți un gând bun, sau te interesezi de soarta lor și nu se sinchisesc să îți răspundă cu zilele, sau poate niciodată...?
Am impresia că pentru unii uitilitatea telefonului este rezumată doar la a arăta lumii că au un telefon modern, adică snobism...

Prin e-mail ne trimitem tot felul de mesaje derizorii, dar prea puține gânduri proprii, prea puțin interes față de persoana căreia îi scriem...
Nu mai comunicăm și de aceea nu mai reușim să ne cunoaștem, nu mai reușim să fim aproape unii de alții. Toate aceste mijloace care ar trebui să ne ajute să ne apropiem, de fapt ne îndepărtează...
Uneori tind să cred că omenirii i-ar trebui o pauză, o pană de curent, ceva care să o întoarcă în timp, care să-i readucă aminte de tot ceea ce a uitat și ceea ce a pierdut...



  1. Foarte frumos...si foarte adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  2. o reintoarcere la sine...

    RăspundețiȘtergere
  3. adevarat ce spui... si se vede asta si prin rezultatele dezastruase la bac.

    Si pe mine ma dezgusta mesajele de sarbatori trimise la toata agenda, dar de pe net. Eu una trimit mesaj mai multor persoane, insa mi-l compun singura, uneori ceva simplu din inima, alteori ceva mai pompos tot din inima, depinde cum stau cu inspiratia :)) Iar persoanelor cu adevarat speciale pt mine, scriu chestii mai profunde...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumoasă exprimare a gîndurilor.. :)
    Și mie mii dor de scrisori...

    RăspundețiȘtergere