Să spui adio nu este ușor...




Nu scot ușor un om din suflet... dar dacă o fac, acesta este ca și cum nu ar mai exista.
Până să ajung la acest pas iert de multe ori și caut cu disperare să mă agăț de tot ce are omul mai bun și de toate amintirile frumoase. Îndur, tolerez, înțeleg, sufăr și acord șanse, mergând până la naivitate, până la a lăsa oamenii să profite de bunătatea mea.
Dar am limitele mele… și mă trezesc într-o zi în care ia naștere în mine sentimentul dreptății… și atunci simt o repulsie față de felul în care am fost tratată.
Sufletul omului nu este o casă părăsită în care să bântui cum vrei, din care să iei ce îți trebuie și din care sa pleci și să revii ori de câte ori ai chef. În sufletul omului nu intri cărând după tine mizerii și urât, ci vii cu frumos, cu intenții bune, deschis, pașnic și iubitor.
Cine își dorește să facă parte din sufletul cuiva ar trebui să știe ce are de făcut ca să își păstreze locul acolo… cine nu, adio!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu