Promisiuni...


„Într-o zi, când o să fiu mare, o să îţi cumpăr cel mai frumos cadou!” - i-am promis de multe ori tatălui meu, în momentele în care eram foarte fericită şi recunoscătoare pentru visurile pe care mi le îndeplinea. Au fost atât de multe, încât le-am pierdut şirul... O bicicletă, un cal, patinele, un rondel de flori în curte, altă mobilă în camera mea, jucării, vizite în anumite locuri, bucurii, bucurii, bucurii... nenumărate bucurii, sacrificii de care eu, ca şi copil, nu eram conştientă...
Timpul a trecut, iar eu am devenit mare, având posibilitatea să-i cumpăr lui tata cel mai frumos cadou... dar nu am mai avut cui...
Există oameni care oferă infinit mai mult decât primesc, iar aceştia sunt părinţii noştri.
Văd adeasea copii, copii adulţi, care nu oferă nimic părinţilor lor. Doar le cer şi le vorbesc despre neajunsuri şi neîmpliniri proprii şi nu-şi întreabă părinţii dacă au şi ei neajunsuri, dacă au şi ei vreun vis neîmplinit... Văd adesea oameni care cumpără cadouri scumpe unor prieteni, doar pentru a păstra aparenţe, dar care se uită la câţiva lei atunci când ar trebui să cumpere o pereche de papuci călduroşi unui părinte bătrân... Văd adesea oameni care își invită mereu prietenii la restaurante, dar pe părinții lor, niciodată... Da, ştiu, părinţii nu aşteaptă și nu pretind... Ei se simt datori copiilor până în ultima clipă a vieţii lor...
Dacă azi aş avea şansa să-i fac cel mai frumos cadou lui tata, nu ar exista lucru mai măreţ şi mai de preţ decât iubirea ce i-o port. Şi propria mea fericire. Ştiu că nu şi-ar dori mai mult.
Părinţii n-au visuri mai măreţe decât visurile copiilor lor, n-au bucurii mai mari decât realizările copiilor lor, n-au împliniri mai mari decât fericirea copiilor lor...
Şi totuşi, nişte nimicuri mici, cum ar fi nişte papuci călduroşi, o pijama pufoasă, o păturică, ceva dulce, le-ar aduce atâta bucurie... fiindcă sunt mici dovezi de iubire.
Eu nu mai am cum să-i dăruiesc ceva lui tata... dar încerc să compensez ceea ce nu am apucat să-i dau, străduindu-mă să fiu copilul de care ar fi fost mândru... Ar merita mai mult şi încerc mai mult...
Îi dedic lui fiecare moment bun al meu, fiecare împlinire şi fiecare clipă de fericire!




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu