Adio!



Sufletul omului este dependent de iubire. Oricât de împlinit ar fi pe plan material, profesional, social, omul nu poate fi fericit fără un suflet alături, cu care să își împartă viața, cu bucurii și tristeți.
Nevoia de iubire îl face să ajungă în momente disperate, care îl împing să facă alegeri pripite, greșite. Și se aruncă orbește în povești de iubire incerte. Vede omul de care se îndrăgostește mai frumos și mai bun decât este de fapt și îi da o valoare mult peste realitate. Vrea să iubească și ignoră defecte și lipsuri, mulțumindu-se cu puțin, având impresia uneori că i se oferă chiar peste meritele sale...
Cu timpul însă, sufletul lui începe să simtă lipsurile... începe să-l doară că nu primește aceeași iubire înapoi. Și realizează că s-a grăbit să creadă, să se dăruiască, să iubeasca... Și vede omul aşa cum este cu adevărat, descoperind o imagine diferită de cea pe care şi-o conturase la început. Realizează că totul a fost o amăgire, o risipă de vise și o pierdere de timp…
Realizează că s-a îndrăgostit de o iluzie, în mare parte propria sa invenție născută din nevoia lui disperată de a iubi și de a fi iubit…
Putem alege pe cine să iubim?
Poate că da, dacă am iubi rațional... dar se pare că inima ia întotdeauna decizia finală... Iar rațiunea intervine agresiv doar ca o metodă de autoapărare...
O rațiune puternică nu face compromisuri...

Iar omul trebuie să găsească puterea să renunțe la amăgiri, la neviață, la neiubire, la vise deșarte... Trebuie să înțeleagă că merită mai mult, că merită totul, că poate trebuie să mai aștepte până când va întâlni sufletul pereche, acea jumătate dispusă să i se dăruiască în totalitate...
Ruptura de un om de care te-ai îndrăgostit și de visele în care acesta era inclus este foarte dureroasă...
Dar nimic nu este mai dureros decât o iubire neîmpărtăşită!




14 comentarii

  1. nici nu iti imaginezi cat bine pot sa imi faca aceste randuri!multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar crezi ca iubirea daruita poate fi vreodata egala cu cea primita?

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt curioasa sa te intreb daca povestea "Fluturi" este in totalitate adevarata si daca are urmari in prezent ?;;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Iulia, uneori este, alte ori nu este... Depinde.
    Sunt sigura insa ca toti avem impresia ca iubim mai mult decat cel de langa noi... ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, povestea Fluturi este reala, nu are niciun pic de fictiune. Si da, are urmari si in prezent... ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Apreciez faptul ca mi-ai raspuns la comentariu, sunt incantata ca am reusit sa descopar o persoana atat de puternica in povestea ta . As dori sa te mai intreb daca ai reusit sa publici cartea si daca "urmarile din prezent" au legatura cu Robert?

    RăspundețiȘtergere
  7. Cartea va fi publicata in scurt timp, voi anunta pe pagina de facebook, cat si aici unde se va gasi.
    Din pacate nu pot divulga dezbodamantul povestii pana la publicarea cartii. :)
    Iti multumesc ca ai citit cu interes!

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc .Sper sa aiba un final fericit .

    RăspundețiȘtergere
  9. am stat pana la 3 dimineata sa citesc Fluturi, cu sufletul la gura, curioasa sa citesc deznodamantul.. m-am culcat cam dezamagita ca nu l-am putut citi :))
    insa in acelasi timp pot spune ca m-am regasit in mare parte in acea "povestioara"..
    am ramas fara cuvinte.
    minunat!!
    te felicit!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Doamne,Irina..atat de frumos ai scris,atat de frumos este sufletul tau..atat de minunata esti tu.. simt o dragoste infinita pentru tot ceea ce ai scris..pentru tine ca om,pentru tot ceea ce tu scrii..atat de frumos..de minunat . Fiecare cuvant imi parunde..in suflet,atat de frumos..atat de profund. Esti minunata,draga mea..si te admir pentru tot ce esti tu.. pentru sufletul tau atat de bun..pentru tot!
    - Marina.

    RăspundețiȘtergere
  11. Irina, am citit cartea Fluturi cu sufletul la gura. Pur si simplu nu m-am putut desprinde pana am ajuns la finalul acesteia. Din pacate nu am inteles daca in prezent langa tine se afla Robert sau altcineva din cei care ti-au marcat destinul....

    RăspundețiȘtergere
  12. Superba carte... ai transmis atatea sentimente, mi-as fi dorit sa nu o termin asa de repede. Ar fi frumos de stiut daca Robert se afla inca langa tine. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Aceste randuri te trezesc la realitate ai o inspiratie superba gandesti frumos bine si adevarat apreciez comentariu tau .

    RăspundețiȘtergere
  14. Cred ca partea cu Robert.... sa spunem ca ne macina pe toti cei care am citit cartea :) . indiferent ce s- a intamplat cu voi :) , am o teorie asupra trecutului.... indiferent cat de trist - fericit a fost trecutul nostru nu trebuie sa spunem ca < daca as avea posibilitatea sa schimb ceva din trecut as face ascest lucru >, trebuie sa intelegem ca exista un echilibru in tot, nu trebuie sa fie totul roz si trebuie sa ne gandim ca daca am fi schimbat tot ce a fost urat in trecut, poate nu am fi avut parte de momentele frumoase. Sper ca m-am facut inteleasa :) si totusi... Robert merita o sansa :). povestea mea de iubire este oarecum asemanatoare si iata ca dupa 5 ani stam si asteptam in fata Bisericii sa fim primiti ca sot si sotie :

    Te pup Irina, esti speciala, din toate punctele de vedere :*

    Cristina M.

    PS: scuze ca am trecut anonim, dar am uitat parola de la contul google, dar m-am semnat la sfasit

    RăspundețiȘtergere