Puterea cuvintelor


Îmi amintesc că eram în primii ani de școală, când tata m-a surprins spunându-i unei fetițe că este o proastă. Și atunci mi-a spus așa: “Vorbește-i fiecărui om, ca și cum ți-ai vorbi ție.”
Încă și acum îmi amintesc cât de mult mi-a dat de gândit acea frază...
Un cuvânt rostit nu mai poate fi retras. O jignire nu se poate șterge cu un “îmi pare rău” și nici cu o mângâiere.
Un cuvânt nelalocul lui poate să tulbure bucuria unui om pentru o zi întreagă. Îl poate răni, îi poate lua încrederea de sine, îl poate îndepărta... Și îi poate influența existența.
Cuvintele pot fi arme care distrug sau pot fi trepte care să ajute omul să urce cât mai sus. Pot fi lovituri sau pot fi mângâieri. Pot răni sau pot alina.  
Uneori am impresia că ne este mai ușor să rostim cuvinte urâte, decât frumoase. În trafic, între prieteni, în prezența copiilor, cu care ne pierdem de multe ori răbdarea, cu omul iubit, cu părinții noștri, între colegi - cum ar fi dacă le-am vorbi tuturor ca și cum ne-am vorbi nouă înșine?
Oare am rosti și am auzi mai des cuvinte ca “mulțumesc”, “te iubesc”, “îmi lipsești”, “ești minunat”?
Cred că da.