Retragere...



Am fel și fel de prieteni. Îi iubesc pe toți și aș face tot ce e omenesc posibil pentru ei.
Am acceptat orice om în viața mea, cu bune și cu rele. Nu am condiționat nicio relație de prietenie, nu am cerut și nu am căutat interese proprii. Nu am pretins nici măcar reciprocitate și am iertat foarte mult.
În ultimul timp, am ajuns să-i evit pe unii dintre prietenii mei. De ce?
Pentru că orice întâlnire cu ei mă încărca negativ într-un hal fără de hal. Sunt un om sensibil și empatic. Oamenii își descarcă sufletele la mine și cu tot dragul îi ascult și încerc să le fiu alături. Însă există unii care deși nu au probleme de viață, duc totul la extrem, victimizandu-se și dând dimensiuni uriașe oricărui nimic. Aceștia mă obligă să duc lupte de convingere cu ei și nu sunt deloc receptivi la părerile mele.
Nu pot fi prietena care să spună ceea ce îți place să auzi. La ce te-ar ajuta asta? Cred că mai întâi de toate trebuie identificată sursa problemei și de multe ori, sursa problemei e chiar omul care are acea problemă. Pentru că unii sunt niște inadaptați, care trăiesc undeva în lumea lor, unde cred că universul trebuie să se alinieze după capriciile și necesitățile lor. Acești oameni își pricinuiesc singuri probleme prin incapacitatea lor de a se adapta la viață, prin incapacitatea lor de a relaționa corect. Ei se urcă undeva sus pe un piedestal, crezând că sunt corecți, perfecți și nu fac altceva decât să evalueze pe toată lumea și să se plângă.
Am obosit să lupt cu astfel de oameni, să fac eforturi disperate să le schimb percepțiile și să-i ajut să fie puternici. Am obosit să ascult văicareli patetice despre cât de grea e viața unora, care nu au ABSOLUT nicio problemă, singura lor problemă fiind ei înșiși. Văd atât de des oameni cu probleme adevărate de viață și chiar nu mai pot să suport închipuirile nimănui. Am obosit să educ oameni orgolioși și vanitoși.
Și iată de ce, voi evita acești oameni. Îmi sunt dragi, mi-am dorit apropierea de ei și compania lor, însă întâlnirile cu ei mă consumă inutil și mă lasă cu un gust amar, gustul neputinței de a-i ajuta. Am ajuns la discuții inutile cu unii care nu suportă adevărul și care nu acceptă că nu pot fi manipulată, eu având o personalitate foarte puternică și o judecată sănătoasă.
Vreau să se știe că în viața mea există și alți oameni, care au cu adevărat nevoie de mine. Oameni care mă fac să simt valoarea prieteniei și în urma cărora am satisfacția că am fost utilă, făcând mai mult decât să ascult văicareli redundante...
De aceea voi refuza să fiu în compania unora dintre voi, cu toată părerea de rău. Timpul meu este prețios, iar starea mea sufletească este importantă pentru mine și pentru aceia care mă merită cu adevărat în preajma lor. Nu voi mai lăsa pe nimeni să îmi ia energia și bucuria și nu mă voi mai lăsa folosită de aceia care au nevoie doar de un spațiu gol în care să urle pentru a-și auzi ecoul frustrărilor...
Am și eu limitele mele. Ajunge.


  1. bravo! fa ordine!
    ma bucur ca in sfarsit te-ai treit.

    RăspundețiȘtergere
  2. bravo irina !!! scutura i bine, poate se trezesc la realitate;

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu merita prea multi sa te consumi tu pentru ei asa ca dupa parerea mea cea mai buna alegere e sortarea. Bine faci poooooop

    RăspundețiȘtergere
  4. Tot inainte cu sortarea ,draga Irina..Acum 2 ani am facut acelasi lucru si nu regret. E pacat sa tinem langa noi oameni care ne seaca de energie..Te pup dulce.

    RăspundețiȘtergere
  5. asa este ,ii asculti si tie rusine de rusinea lor sa ii infrunti.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt persoane care nu vor sa fie ajutate ori de cate ori le-ai explica un lucru - ei stiu una si buna.

    Cred ca ai luat decizia inteleapta sa te pastrezi pentru persoanele receptive, de care se prinde un sfat...

    RăspundețiȘtergere