Prima poveste de dragoste...



Dacă ar fi să încadrez undeva această istorioară de viaţă, atunci ar fi în capitolul “Regrete”.
Aveam vreo 14 ani, dar nu pot argumenta totul cu scuza “eram doar un copil!”.
Totul a început într-o zi, când ploua cu găleata, iar eu mă aflam pe stradă, fără umbrelă. Mergeam repede, aproape fugind, când m-am pomenit deodată cu o umbrelă deasupra capului. Cel care îmi ţinea umbrela pentru a mă proteja de ploaie, era un băiat pe care nu îl cunoşteam. Mi s-a părut ciudat gestul lui, aşa că am continuat să îmi văd de drum. Dar el, nu a rămas în loc, ci a mers pe lângă mine, ţinând umbrela ca să nu mă plouă, deşi pe el îl ploua bine, fiindcă stătea la distanţă destul de mare faţă de mine. Mă distra felul în care se chinuia să ţină pasul cu mine şi totodată să fie concentrat ca să nu îndepărteze umbrela de deasupra mea...
Când am ajuns în faţa porţii, am spus un "Mulţumesc!" pe fugă, dar fără să mă uit la el şi am intrat în curte.
“Ce drăguţ!” – mi-a spus prietena mea cea mai bună, când i-am povestit întâmplarea. La 20 de ani ai ei, gestul băiatului care a alergat prin ploaie şi m-a condus acasă cu umbrela lui, i se părea foarte romantic.
A doua zi, am găsit în poartă un bucheţel mic de lăcrămioare. M-am gândit că poate erau de la el, pentru că de la altcineva nu puteau fi, decât dacă  nu cumva i-ar fi lăsat vreo vecină flori tatălui meu... 
După câteva zile, în timp ce stăteam afară cu copiii de pe stradă, l-am văzut pe băiatul cu umbrela, trecând cu bicicleta pe lângă casa mea. M-a privit într-un fel care mi se părea ciudat... pentru că nimeni nu mă mai privise aşa până atunci.
De atunci, l-am tot văzut trecând cu bicicleta pe strada mea, ba încolo, ba încoace şi mi-am dat seama că făcea ture, doar ca să mă vadă pe mine.
Într-o seară, a venit o vecină la noi şi mi-a adus o hortensie, cu coada scurtă, care părea ruptă în grabă. “Am văzut un băiat cu o bicicletă, când încerca să o fixeze în poartă...” – mi-a spus vecina mea, zâmbind sugestiv. Am luat hortensia şi am aruncat-o, ca să-i arăt vecinei că nu mă interesa acel băiat.
Cred că vreo două luni, băiatul acela mi-a tot lăsat flori în poartă... şi îl vedeam mereu trecând cu bicicleta, însă doar ne priveam şi atât. Nu i-am dăruit nici măcar un zâmbet.
Probabil că a făurit un plan prin care să ajungă la mine, pentru că într-o zi, m-am pomenit cu el în grupul meu de prieteni. Se împrietenise cu unul dintre vecinii mei, cu care eu îmi petreceam timpul liber. Nu ştiu de ce m-a ofticat situaţia aceea, dar l-am ignorat, ca să-i arăt că nu se ajunge prea ușor la mine.
Numai că, el era atât de drăguţ, atât de cuminte şi atât de bun, încât mi-ar fi fost imposibil să nu îl îndrăgesc. Aşa că, până la urmă ne-am împrietenit. Era evident că el era îndrăgostit de mine, dar eu, doar îl simpatizam. Se numea Bogdan. Orice gest frumos ar fi făcut, nu îmi intra în graţii, poate şi din cauză că eu eram interesată de un alt băiat, care mă ignora total. Bogdan venea în fiecare seară la mine, cu bicicleta, indiferent cum era vremea. O dată a venit chiar şi la ora 23, pentru că fusese plecat cu părinţii lui şi nu a vrut să adoarmă fără să mă vadă în ziua aceea. Bogdan a fost al doilea bărbat din viaţa mea, care m-a tratat ca pe o prinţesă, primul fiind tata, care m-a răsfăţat foarte mult. Îmi amintesc că Bogdan era atipic pentru un băiat de vârsta lui (15 ani), pentru că era foarte manierat, îmi deschidea uşile, îmi oferea mâna ca sprijin când coboram scări, până şi ţinuta lui în faţa mea nu era una prea relaxată. :) Şi, deşi a făcut orice că să îmi câştige inima, a rămas doar un prieten, nevoit să îmi suporte indiferența, capriciile de fetiţă răsfăţată şi flirturile cu alţi băieţi, deşi inocente pe atunci, capabile să-i răstoarne universul.
Într-o zi, pe când mă plimbam cu el, am văzut într-o vitrină un urs foarte mare din pluș. Nu ţin minte ce remarcă am făcut atunci, dar probabil că mi-am arătat simpatia faţă de acea jucărie, care mă impresionase prin dimensiunea ei. Fiind un copil răsfăţat, aveam foarte multe jucării frumoase și multe mascote din pluș, de aceea nu aveam de ce să visez tocmai la acel urs...
De ziua mea, Bogdan mi-a adus în dar acel urs roz din pluș. M-a impresionat foarte mult gestul lui, nu pentru că îmi dăruise o jucărie scumpă sau spectaculoasă, ci pentru că şi-a amintit că mi-a plăcut. Dar nu i-am arătat că m-a impresionat, ba chiar mi-am ascuns bucuria faţă de el. Şi am mai spus şi ceva de genul: “Ăsta îmi mai lipsea din casă, unde să-l mai pun între atâtea jucării?”. Seara, după ce au plecat toţi prietenii invitaţi la ziua mea, Bogdan a rămas să mă ajute să fac ordine şi eu i-am povestit despre cadourile primite de la ceilalţi prieteni, arătându-mi aprecierile şi entuziasmul. 
- Dar ursul de la mine îţi place? Unde o să-l ţii? – m-a întrebat Bogdan. 
- Mda, e drăguţ... nu trebuia să mi-l iei. O să îl ţin în hol, nu am loc de el în cameră. – i-am spus. Camera mea, însemna, de fapt, un dormitor imens, un hol mare şi o cameră de zi, pentru că locuiam într-o casă mare. Şi totuşi, am decis să abandonez ursul de la Bogdan, într-un colţ... cu toate că, el și-a imaginat probabil că voi dormi cu el alături...
Când a plecat acasă, l-am întrebat cum de nu era cu bicicleta şi mi-a spus că era la reparat. De fapt, Bogdan îşi vânduse bicicleta, pentru a avea bani ca să îmi cumpere ursul de pluș. Dar eu nu am ştiut asta. În perioada care a urmat, Bogdan venea la mine pe jos, deşi locuia destul de departe de mine, cred că la o distanţă de vreo 5-6 km. Venea pe ploaie, pe zăpadă, iar uneori, era atât de frig, încât îmi era milă de el când îl conduceam şi vedeam ce vreme trebuia să îndure până va ajunge acasă. Dar el era fericit, eu eram universul lui şi niciun sacrificiu nu i se părea prea mare pentru a fi cu mine.
Ultima dată când l-am văzut pe Bogdan, m-a găsit în faţa porţii cu un băiat pe care îl plăceam. Pentru că nu l-am băgat în seamă, Bogdan a stat cu prietenii mei la câţiva metri de noi. M-a urmărit toată seara cum râdeam şi cum flirtam cu băiatul acela sub ochii lui. Nu mi-a păsat...
Pentru că în zilele următoare Bogdan nu a mai venit, toată lumea mă întreba de el, fiindcă toţi  erau obişnuiţi să îl vadă în preajma mea. Iar eu am început să-i simt lipsa... Abia atunci când nu mai era cu mine, realizam cât de bine îmi era în compania lui. Îmi era dor de el când mă plimbam, îmi era dor să râd cu el, să stăm în curte, să mă ajute la treburi, orice, numai să fi fost cu mine. Nu ştiam unde locuia, pentru că nu m-a interesat niciodată, fiindcă nu m-am gândit că voi fi nevoită să îl caut și pentru că nu m-am aşteptat să îl pierd. 
Într-o seară, am găsit în poartă un plic de la Bogdan. Era o felicitare în formă de frunză, pe care îmi scrisese:
“Eu nu-s decât o frunză, căzută pe cărare
Pe care vântul soartei, o duce în depărtare
Dar ce e pentru tine, o frunză mai puţin,
Când tot pământul este, de-atâtea frunze plin!
Te voi iubi mereu!
Bogdan.“
Îmi amintesc că am plâns până când am adormit. Şi, ca şi cum nu mi-ar fi fost de-ajuns palma primită, tata mi-a mai dat o lecţie. Ştia ce se întâmpla, dar m-a lăsat să fac ce vreau. De mică mi-a promis că îmi va lăsa libertate, că nu îmi va impune cum să trăiesc şi că mă va lăsa să greşesc, convins că doar aşa aveam să învăţ anumite lucruri. Îmi amintesc că tata a adus ursul de pluş de la Bogdan şi mi l-a pus în faţă. 
- Pentru tine asta e doar o jucărie banală, pentru că ai foarte multe. Dar pentru ca tu să ai această jucărie, un băiat şi-a vândut bicicleta, poate cel mai drag lucru al lui, obţinut cu greu probabil şi atât de necesar. – mi-a spus tata, după care, a ieşit din cameră.
Atunci am făcut cunoştinţă cu conştiinţa mea...
Bogdan nu m-a mai căutat niciodată. Şi nici nu mai trecea cu bicicleta pe strada mea, pentru că o vânduse pentru a-mi face mie o bucurie... Am aşteptat să mai găsesc flori în poartă, dar de atunci a dispărut fără urmă. L-am rugat pe tata să-i cumpere o altă bicicletă, promițându-i că nu-i voi mai cere niciodată bani de cheltuială, dar tata mi-a spus că nu poate face asta, fiindcă Bogdan e un băiat sensibil şi demn și că un asemenea gest l-ar deranja. Şi, că deşi nu e liniştit ştiind că Bogdan trebuie să meargă pe jos, trebuie să lase lucrurile aşa, pentru ca fiecare să îşi înveţe lecţia.
Nu ştiu cât timp l-am aşteptat pe Bogdan, dar ştiu că după ce l-am pierdut, mult timp m-am simţit incompletă. Aflasem după un timp că se mutase în alt oraş cu mama lui, în urma divorţului părinţilor. Iar după câţiva ani, prietenul nostru comun mi-a spus că l-a întâlnit pe Bogdan într-o zi, când fusese la mormântul tatălui meu.
Aflând că Bogdan fusese la mormântul tatălui meu, după atâţia ani, mi s-a umplut sufletul de  căldură și de liniște, sperând că el nu mai era supărat pe mine pentru imaturitatea cu care m-am purtat cândva. Discutând cu prietenul nostru comun, ne-am amintit cât de mult mă iubea Bogdan... 
- Săracul de el, cum suporta el cu stoicism toate crizele tale de prinţesă!
Probabil că Bogdan a fost primul băiat care s-a îndrăgostit de mine și sunt mândră că a fost un băiat atât de special! Nu am să uit niciodată acea privire, nouă pentru mine, din ziua în care Bogdan a trecut pe strada mea. Era prima privire de dragoste din viaţa mea.
Între timp, ursul din pluș primit de la Bogdan, a devenit jucăria mea preferată, care mi-a ținut de urât în multe nopți în care m-am simțit singură... iar felicitarea o păstrez printre comorile mele, pe care le ţin în caseta mea cu amintiri. Iar privirile lui, toate gesturile lui frumoase, momentele petrecute cu el, le păstrez într-o încăpere specială din sufletul meu. Bogdan a fost alături de mine în cea mai frumoasă perioadă a copilăriei mele.
Am sufletul încărcat cu regrete... Regret că nu l-am îmbrăţişat măcar o dată, că nu l-am lăudat măcar o dată, că nu i-am întors măcar o dată un gest frumos... Regret că nu l-am întrebat ce-i placea, ce visuri avea... că nu ştiu nimic despre el, decât că a fost un băiat atât de bun, de onest, de cuminte și de frumos și atât de capabil să iubească necondiţionat. Sunt nepreţuite amintirile legate de el, dar mai ales lecţia despre iubire necondiţionată, învăţată de la el.
Nu ştiu unde l-a dus "vântul soartei" pe Bogdan, nu ştiu dacă este fericit, ştiu doar că, oricât de departe ar fi, noi doi împărţim împreună acelaşi cer şi prima poveste de dragoste...




  1. extraordinar de frumos povestit!ma surprinzi placut cu fiecare poveste noua

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Irina esti minunata!!!te admir pentru ceea ce esti,pentru modul tau de a transmite oamenilor gandurile tale bune,sentimentele,trairile,emotiile,pentru felul in care reusesti sa patrunzi pana in adancul sufletului,pentru taria de caracter,pentru curajul tau,pentru lupta cu viata,pentru pozitivismul tau,pentru sensibilitatea ta si pentru iubirea ce le-o porti oamenilor.Esti minunata!!!

      Ștergere
  2. sunt sigura ca bogdan se gandeste cu drag la tine si ca nu te va uita niciodata.ziceai ca erati copii.copii stiu sa ierte si sa uite.te-a iubit foarte mult si din cat am ajuns sa te cunosc ai meritat chiar daca atunci nu te-ai purtat ok cu el.eu zic sa nu incadrezi povestea la regrete si sa incerci sa il gasesti pe bogdan.nu e tarziu sa ii daruiesti o imbratisare!!

    RăspundețiȘtergere
  3. cat de frumos si de profund....parca am vazut un film de dragoste.eu cred ca tu si bogdan va veti inalni intr-o zi.sunt sigura ca nu te-a uitat si ca inca te iubeste.daca va veti intalni sa ne povestesti!

    RăspundețiȘtergere
  4. minunata poveste,intr-adevar o lectie de viata!foarte frumos scis!felicitari din inima!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce trist.... Ca toate povestile de dragoste desprinse din viata. Apropo, ti s-a intamplat sau e doar o poveste minunata?

    RăspundețiȘtergere
  6. uauuu!!!! am plans citind ! si-am retrait o poveste asemanatoare! la mine, dupa ani, acel baiat e aproape fizic, in acelasi oras, insa totusi departe, departe. avem cunostinte comune insa nici acum nu intreb nicodata nimic despre el. are viata lui si imi doresc din tot sufletul sa fie fericit, linistit si impacat. dar mi-e dor de clipele acelea in care eram printesa si orice dorinta a mea era o obligatie pt el.. e tardiv acum sa spun ca regret. inca sunt convinsa ca merita ceva mai bun decat mine.

    RăspundețiȘtergere
  7. consider ca parintii exista cu un anumit scop: pt a ne educa, pentru a ne indruma in viata. ceea ce au facut parintii 'astia' e inacceptabil si foarte prostesc.
    la 14 ani un copil trebuie controlat;
    nu as vrea sa o am ca prietena pe aceasta fata. sunt foooarte sigura ca nu 'el' e prima ei greseala. parintii ar fi trebuit sa o educe, nu sa o lase in voia sortii, si sa sufere cine vrea de pe urma micii printese.
    sunt femeie si nu vad nimic pozitiv, demn in atitudinea fetei. mi-e sila!
    cat despre atitudinea baiatului, a rabdat pana a vazut ca nu are nici un rost. imi pare rau ca s-a indragostit de o fraiera rasfatata.
    spre binele ei, sper ca s-a schimbat.

    RăspundețiȘtergere
  8. :) Ma vad nevoita sa raspund ultimului comentariu, plin de jigniri si impertinenta.
    In primul rand, "fraiera rasfatata" a crescut numai cu tatal ei si acesta a educat-o asa cum a crezut de cuviinta. Nu ai tu dreptul sa imi jignesti tatal, cu atat mai mult cu cat acesta a trecut in nefiinta.
    Probabil ai niste limite, daca atat ai inteles din povestea mea.
    In niciun caz nu iti pemit sa imi faci tatal prost, nu stiu daca realizezi cat de rau ai decazut cu afirmatiile tale grosolane.
    Nici nu ai sanse sa o ai prietena pe aceasta fata.
    Daca iti e sila, iti recomand un psihiatru, pentru ca ai o psihoza, nevroza, se vede clar.
    Spre binele meu, din greselile mele am invatat si m-am schimbat, pe cand tu?

    PS as fi sters comentariul, dar prostia merita sa te dai deoparte ca sa o vada toata lumea.
    Multumesc de vizita!

    RăspundețiȘtergere
  9. irina,te respect prea mult ca asa i-as zice eu cateva lu' femeia asta care a vb asa......
    sa isi vada de viata ei ca nu o obliga nimeni sa vina sa citeasca pe aici!iti spun eu ca asta e aia cu care ai avut probleme pe fostul blog.....nebuna aia stii tu.

    RăspundețiȘtergere
  10. Comentariul arata clar ca aceasta persoana nu stie sa vada povestea din spatele povestii, ca nu a inteles ca eu, imi asum si recunosc greseala facuta cand eram copil...
    Are clar o problema cu mine si a cautat pe tot blogul ceva cu care sa ma atace. Sa mai citeasca, mai sunt postari, astept comentarii.
    Sper sa nu ma subestimeze totusi si sa nu faca cunostinta cu lipsa mea de diplomatie. ;)

    In plus de asta, cineva care-si tine viata protejata, sa nu vina pe post de judecator in fata mea... Ia scrie tu, anonimo ce greseli ai facut in viata, te tine? Nu. Pt ca din postura aia nu mai poti face pe perfecta.

    RăspundețiȘtergere
  11. Irina,iti pierzi vremea cu prostii si nonvalori si lumea are nevoie de tine.Poate ca de dsoara nu are nevoie nimeni de are timp de comentat aiurea.Rusine sa-i fie pt vorbele necugetate!I-o spune un om de 60 de ani care este preot.

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga Irina,
    povestioara ta e frumoasa dar criticile trebuie sa faca parte din decor, desi ar fi fost de folos sa fie criticat modul de scriere si nu persoanele. Extrage singura chiar si din genul acesta de comentarii ce trebuie si nu e nevoie (parerea mea) sa cobori pana la a raspunde nervos.
    Mie mi-a placut si-s usor pretentioasa.
    Oana

    RăspundețiȘtergere
  13. ce nesimtita poate fi acea persoana care ti-a scris mai sus,e o poveste extraordinara,in timp ce o citeam imi curgeau suvoaie de lacrimi pe fata si tare mult as vrea sa stiu ca intr-o zi il vei intalni pe bogan

    RăspundețiȘtergere
  14. anonimo care ti-ai permis sa scrii asemenea cuvinte,vad ca te certi cu un copil de 14 ani!daca ai citit bine vei vedea ca acea fata rasfatata avea 14 ani,despre ea spui ca nu ai vrea o asa prietena???faci putin diferenta intre copilul care a gresit si chiar si atunci a realizat si asuferit; si omul de acum care recunoaste spasit greseala ce o regreta dupa atatia ani?
    sa iti fie rusine pt cuvintele scrise care te reprezinta ca om.astia care dati cu pietre in irina de ce nu veniti sa spuneti cate fapte bune face?cautati musai un motiv sa dati in ea de invidiosi ca niciodata nu veti fi ca ea,nu va va iubi lumea si nu veti putea face atata bine.v-a dat tuturor ce a avut si ati uitat?pun pariu ca esti una cunoscuta care sufera ca irina i-a intors spatele cand nu a mai suportat prietenia falsa....pt ca a avut parte de destui d-astia.
    anonimo te-a legat de o fetita care a crescut singurica,care de mica a stiut greul in viata.rasfatata s-a considerat ea,dar nu spune ca de mica tinea o casa,facea curat si mancare si a luat numai premiul intai.ai grija in cine dai ca irina nu e singura pe lume sunt oameni care o cunosc si care ar calca in picioare pt ea pt ca merita.
    bine ca nu ai comentat cand a povestit de copiii orfani de care a avut grija,nesimtit-o si ma opresc aici ca nu vreau sa o supar pe irina si mai rau.
    daca aveai demnitate te semnai anonimo,dar cat timp te temi sa spui cine esti facem ceva pe parerea ta.

    RăspundețiȘtergere
  15. "sunt foooarte sigura ca nu 'el' e prima ei greseala"?????!!!!!

    dar cate greseli putea face o fetita pana la 14 ani?!!vezi fata ca bati campii.ceva si numai tu stii ce ti-a intunecat mintea.nu te mai lua de irina si nu-i mai invada spatiul!nu ai ce cauta aici nu ai destula inima sa citesti ce scrie!

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu ce sa zic....frumoasa poveste...comm ce la lasat respectiva...sa nu te afecte...eu te felicit,,,si iti urez tot binele din lume :*:*:* ai grija de tine...multa sanatate si fericire....ca restul vine de la sine...:* ma numesc ANGELA...nu stiu cum sa fac sa imi arat numele:D...sper sa fii fericita toata viata

    RăspundețiȘtergere
  17. Draga Irina,nu stiu cine esti,dar cu siguranta esti o persoana minunata.Scrii foarte frumos,cuvintele tale patrund adanc in sufletul omului.In povestea aceasta am intalnit o fetita care s-a invinovatit atunci si care se invinovateste si azi ca nu a impartasit o iubire.Asta se intampla mai mereu in lumea noastra,dar nu toti regreta.Faptul ca atunci ai plans si ai suferit,arata ca erai deja un copil bun,special,in ciuda purtarii tale copilaresti.Acele reactii erau orgolii si poate tradau tocmai sentimente ascunse.Cu siguranta il placeai mult pe Bogdan pentru ca altfel nu l-ai fi primit in viata ta.Faptul ca acum dupa ani inca simti regrete,arata si mai mult ca esti un om special.Oamenii uita ce greseli au facut in trecut.Tu nu numai ca nu ai uitat,dar ai si scris sincer totul,punandu-te pe tine intr-o lumina defavorabila,acuzandu-te ca ai gresit.
    Am vazut ce s-a comentat si iti pot spune doar atat:nu baga in seama oamenii care nu pot vedea partea buna si care condamna direct faptele.Nu toti au sensibilitatea necesara care sa le permita patrunderea anumitor emotii.Eu te felicit pentru modul frumos si sincer in care ai scris si iti multumesc ca pentru cateva clipe m-ai trimis in lumea frumoasa a copilariei,amintindu-mi de iubiri inocente,pure si dezinteresate.Si nu uita,daca Bogdan te-a iubit,AI MERITAT.Daca dupa ani de zile s-a dus la mormantul tatalui tau,inseamna ca nu te-a uitat si te-a iubit.Fii mandra de asta!Te imbratisez cu drag,Rodica Bunceagu(Bacau)

    RăspundețiȘtergere
  18. stimata anonim care ti-ai permis sa-i vorbesti asa Irinei,ceea ce ai scris arata ce om esti.nici nu e cazul sa spui mai multe.te-ai descris bine ca om.cu siguranta esti o persoana absurda,insensibila si privata de sentimente frumoase.si poate foarte invidioasa?o cunosti pe fata careia i-ai spus fraiera rasfatata?daca nu iti spun eu cum este.e un om minunat,o femeie puternica si frumoasa,cu un suflet si un caracter deosebit.este culta,inteligenta,frumoasa,creativa,sensibila,generoasa,pe picioarele ei si as putea sa scriu pana maine calitati pe care le are.poate ca nu baiatul acela a fost singurul care a suferit,pentru ca barbatii au iubit-o si o vor iubi pe irina,nici nu au cum sa nu o iubeasca.si unii nu regreta ca au iubit-o chiar daca au suferit.un exemplu sunt chiar eu,daca vrei sa stii.
    nu o sa poata o persoana lipsita de respect si bun simt sa denigreze un om ca irina,pt ca ea e mult peste nivelul celor ca tine care nu fac nimic altceva decat sa comenteze aiurea fara sa cunoasca.fa bine si nu ne mai strica armonia,nu intereseaza pe nimeni parerea acelora ca dvs.

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu te cunosc personal (desi as vrea) dar pot sa afirm ca esti o fire sensibila frumoasa la suflet si in caracter, responsabila si atenta la cele mai mici detalii. ceea ce ai scris e deosebit atat ca relatare cat si prin faptul cum reusesti tu sa transmiti prin cuvine , emotii sentimente si energie pozitiva. Te admir foarte mult pentru ca recunosti atunci cand gresesti si iti pare rau pt asta , desi in povestea aceasta (dupa parerea mea nu a fost nici o gresala) pt ca erai doar un copil ai facut ce ai crezut tu de cuvinta. Cat despre tatal tau cred ca ti-a oferit cea mai buna educatie si acum e foarte mandru de copilasul lui acolo unde este. Esti deosebita si daca toti ar gandi ca tine ar fi numai fericire in lume.

    RăspundețiȘtergere
  20. Irina esti o persoana extraordinara cu sufletul curat si ma bucur ca te-am descoperit. Nu merita sa-ti umbresti viata dand atentie unor comentarii urate.Fa in continuare ceea ce stii tu mai bine...insenineaza chipurile celor care au rabdare sa-ti citeasca povestirile , care poate se regasesc printre trairile tale, dar nu au avut curajul sa le recunoasca.

    RăspundețiȘtergere
  21. este o poveste foarte frumoasa...ceva in gen am trait si eu, la un anume moment in viata...,iar uneori nu ne deam seama de consecinta gesturilor pe care le facem...eu ma regasesc in aceasta minunata poveste.iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  22. dar,exista o diferenta,totusi...eu si acum sunt impreuna cu acel baiat, dar, ca fiecare, mi-am invata lectia.te pup si voi citi in continuare...

    RăspundețiȘtergere
  23. povestea e tristă.Bogdan va ramane marcat toata viata de comportarea ta,desi te va iubi mereu si va tresari daca o sa-i apari in cale si peste 60 de ani. e adevarat că greselile tineretii se iarta ,dar nu uita ca se si platesc. sunt convinsa ca timpul te va pune in situatia de a trai aceleasi sentimente de respingere fata de persoana iubita si abia atunci il vei intelege pe Bogdan.ai scris frumos si esti o persosana sicera, te admir.

    RăspundețiȘtergere
  24. Postarea asta as citi-o la nesfarsit si tot nu m-as satura! Este atat de profund totul si atat de innocent, avand in vedere ca erati doi copii. Mi-e tare drag sa-ti citesc postarea si comportamentul tau era absolut normal la varsta pe care o aveai, nu lua in seama rautatile. Citind, ma gandeam ca mi-as fi dorit sa am un parinte ca al tau. Din cate am mai citit printre postarile tale este un om foarte intelept si ti-a dat o educatie impecabila, cu toate ca te-a rasfatat, ai devenit un OM, in adevaratul sens al cuvantului. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  25. Sunt doar lucruri minunate aici...imi plac foarte mult toate postarile tale...m-au sensibilizat foarte mult toate postarile,povestioarele si gandurile pe care le scri aici...nu demult am dat de blogul tau dar am ramas foarte uimita de tot ce ai scris...Esti minunata...

    RăspundețiȘtergere
  26. Foarte frumos.. Din pacate am fost in situatia lui Bogdan si e o senzatie foarte neplacuta atunci cand iubesti, iar aceea persoana pe care o iubesti ramane indiferenta si nu iti ofera ceea ce te astepti... Uneori chiar conteaza o imbratisare, o vorba buna.....

    RăspundețiȘtergere
  27. cât de enervanti copiii astia rasfatati care cred ca totul li se cuvine numai lor!nu te cunosc si nici nu as vrea! zicea careva ca a cunoscut greul in viata...hmmm... să iubesti nu inseamna sa satisfaci toate capriciile!

    RăspundețiȘtergere
  28. Draga anonim, daca vizitezi blogul cuiva invata sa pastrezi pentru tine parerile rele, nimeni nu e ''rasfatat'' cu atat mai putin Irina, e speciala si deosebita si puternica si cred cu adevarat ca a fost invatata sa daruiasca altora ceea ce are ea mai bun, nu e bine sa judeci, nu stii ce e in sufletul altuia si cum este ca persoana, cu atat mai putin al Irinei, inseamna ca tanjesti si tu dupa ceea ce are ea, dar nimeni nu poate avea PRIETENI care o sustin si o iubesc

    RăspundețiȘtergere
  29. impresionant...nu se poate ca citind aceasta poveste sa nu ti cada macar o lacrima...si eu cred k niciodata nu e tarziu sa l gasesti pe bogdan.un baiat mult prea sensibil.

    RăspundețiȘtergere
  30. Am vazut pe facebook niste randuri care m-au adus aici.Am citit povestea din curiozitate ca sa vad de ce a starnit controverse si reactii rautacioase cum ziceai.Si am citit si toate comentariile.Povestea este relatata superb,scrisa cu regretele unui copil.Irina nu baga in seama oamenii incapabili sa vibreze la emotii frumoase!Faptul ca tu ti-ai recunoscut vina,faptul ca regreti si vii dupa ani si povestesti,tot ceea ce exprima sufletul tau este minunat.Intr-adevar sunt unii care cu o ura adulta judeca si pun la zid un copil.
    Eu nu am citit aceste articole,pt ca m-am oprit la povestea Fluturi.Acolo am cunoscut omul Irina,copilul cat si femeia.Si pot spune ca esti o minune.
    Daca unii vin si judeca atat de aspru dupa o simpla poveste,este f trist pt ei....unii oameni nu stiu sa ierte,nu stiu sa inteleaga,sunt rai si obtuzi.
    Te felicit pt sinceritatea sufletului si pt faptul ca aceasta poveste ne aminteste tuturor ca am intalnit candva un Bogdan pe care l-am tratat nedrept,fapt pe care acum il regretam.Dar oare cati dintre noi recunoastem cu sinceritate,cati regretam si cati mergem mai departe prefacandu-ne ca nu am gresit cu nimic?asta este diferenta dintre tine si cei care ataca aici rautacios.
    Te felicit pt tot si nu pune la suflet rautatile.Cum ziceai si tu rautatea unora e propria lor pedeapsa.Te imbratisez copil frumos si bun!Marilena Parvu(Bucuresti)

    RăspundețiȘtergere
  31. la 14 ani nu avem maturitatea necesara sa vedem adevarata dragoste, pentru ca doar experienta vietii ne ajuta sa facem diferenta si mai avem un defect, alergam dupa cei pentru care suntem o optiune iar gesturile izvorate din iubire adevarata le simtim ca si cand ni se cuvin si cautam mereu altceva.....adevarat? daca am gresit rog sa fiu iertata asta e concluzia mea....si eu am fost ca Irina si am platit infatuarile varstei.... cu bine.

    RăspundețiȘtergere
  32. pe mine m/a impresionat f f mul;t baiatul... cred ca e un baiat extraordinar de bun ..iar asa ca tine fac mai toate fetele de varsta ta ..si eu am facut la fel si aveam aceias varsta ca si tine ... si sunt convinsa ca atuci cand cineva iti arata dragostea nu raspunzi cu aceleasi sentimente... pt ca in interiorul tau iti place jocul si esti fericita ....

    RăspundețiȘtergere
  33. frumoasa si trista poveste...oare Bogdan e "prietenul imaginar" din Fluturi ?sau totusi Robert? :)

    RăspundețiȘtergere
  34. Ti-am citit povestea de dragoste ascultand Enya pe fundal si crede-ma ca i-a dublat valoarea... Wow... De mult n-am mai citit ceva cu placere...

    RăspundețiȘtergere
  35. Deosebit de sensibila povestea ta de dragoste...se pare ca eu o traiesc acum,desi nu sunt un copil si nici foarte tinar.:)
    Nu intocmai cum ai scris tu aici,doar sentimentele sunt la fel de intense.
    Tare mi-ar placea ca finalul sa fie altul.:(
    Flo...

    RăspundețiȘtergere
  36. foarte frumos!mi au dat lecrimile

    RăspundețiȘtergere
  37. Inca suntem inconjurati de rautate,de frustrati,de oameni care nu transmit si nu receptioneaza la justa valoare sentimentele de iubire,de respect,de tristete si regret...imi lasa un gust amar genul asta de oameni,un gust amar si atat,viata merge mai departe si atat,chiar daca acesti oameni exista,eu una incerc sa ii ignor,ce i drept nu mi iese de fiecare data insa la ce bun sa ne facem atatea riduri pt oameni ce sunt limitati in simtiri si in gandire?Asa ca,scumpa mea Irina,tu mergi pe drumul tau,un drum ce ne duce pe noi in visare si in aduceri aminte de cate ori iti citim postarile!Ceea ce faci este la superlativ,caci putini oameni au curajul de a fi deschisi precum o carte,sinceritatea atrage cu sine judecata si ganduri negative din partea celor limitati,so,iubita,nu are rost sa iti bati capul cu ei,sunt doar niste bieti trecatori prin viata ce nu stiu sa primeasca frumusetea clipelor traite de ei sau de semenii lor!!Te pup!O zi minunata sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  38. CE SA SPUN??? NU IROSI TIMPUL CU NIMICURI.IRINA..TIMPUL INSEAMNA VIATA SI VIATA CONTA SECUNDE, MINUTE ORE ...NU LE IROSI CU CINE NU MERITA...FRUMOS SCRIS..VIO

    RăspundețiȘtergere
  39. Am ramas fara cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
  40. Și eu am trăit o experiență similară,când m-am îndrăgostit pentru prima oară. Când amintirile sunt mai vii ca niciodată, căutăm cuvintele potrivite, care să exprime, cu multă acuratețe, stările trăite în acele clipe. Sincere felicitări! Impresionant și emoționant.

    RăspundețiȘtergere
  41. adela mihalache27 iunie 2012, 22:09

    Draga Irina,
    intamlarea a facut sa te descopar si mai ales sa-ti descopar povestile.Scrii minunat!!! atata emotie si atat firesc l-am mai intalnit la Ionel Teodoreanu,nu stiu de ce te asociez cu Lorelai....Cert este ca de doua zile ma delectez in fiecare seara cu povestile tale.Multa bafta cu Fluturi ...sper sa ai incasari peste asteptari:)
    Si apropo de cei care iti fura textele...am publicat si eu ceva de la tine pe pagina mea insa am precizat ca e preluat dupa un blog,chiar daca nu am dat numele blogului.O sa ma revansez si o sa informez cat mai multe prietene sa-ti viziteze pagina si blogul:)

    RăspundețiȘtergere
  42. Frumos! Superb! Fara cuvinte! Nu m-am putut abtine sa nu vars cateva lacrimi, ba chiar am abandonat blogul de cateva ori ca sa-mi mai revin. Am ascultat o melodie vesela si ritmata pe fundal ca sa-mi mai revin! Nu de alta dar...recunosc, nu-mi place ca parintii sa ma vada plangand in fata unui ecran, n-ar intelege prea bine motivul. Scrii superb si tin sa te felicit pentru asta! Imi pare rau ca nu ti-am descoperit blogul decat de cateva zile!

    RăspundețiȘtergere
  43. Atat de mult mi-a placut...crede-ma ca tot timpul cat am citit-o am avut pielea ca de gaina....superba prima ta poveste de dragoste....!
    Si eu am o poveste foarte emotionanta legata de prima dragoste, tot la 14 ani si, sincer, ma simt norocoasa si ii multumesc si acum lui Doamne-Doamne ca m-a ales pe mine sa traiesc asa ceva la o varsta totusi frageda....

    RăspundețiȘtergere
  44. imi vine sa lacrimez si sunt un barbat de 32 ani. cred ca bogdan e fericit acum... binele aduce bine... si iubirea aduce iubire ... sau altfel zis:
    DRAGOSTEA INVINGE MEREU!

    RăspundețiȘtergere
  45. FRUMOASA POVESTE ITI DORESC SA-L INTILNESTI PE BOGDAN AI UN SUFLET BUN K SI EL POATE TE DESCOPERA CHIAR AICI. NU ASCULTA LA CINEVA CARE NU STIE SA CITEASCA DINCOLO DE CUVINTE. NU MERITA. INCA O DOVADA VIE K OMENI RAI SUNT TOT MAI MULTI. K DRAG SIMONA.

    RăspundețiȘtergere
  46. Irina ai cont pe netlog?

    RăspundețiȘtergere
  47. Sunt mult mai mare de cat tine,cand am citit amintirile m-au coplesit,fiecare din noi a trait in felul sau prima poveste de dragoste.E minunata povestea ta,sunt convins ca o vei pastra itr-un ungher al sufletului tau.Pe drumul draostei de multeori am cazut,ne-am ridicat cu rani la genunchi,avand puterea de a merge mai departe.Sunt convin ca tu o ai.Continua sa scri,prin ganduril tale,neaduci o oaza de bucurie,pt care multumim...Fi fericita.

    RăspundețiȘtergere
  48. Nu aveam 14 ani, aveam 19, nu eram un copil rasfatat, din contra, dar atunci cand m-am intalnit cu prima dragoste, nu am recunoscut-o si am lasat-o sa plece... Cum spui, Irina, asa am facut si eu, nu il prea bagam in seama, mi se pareau aiurea dovezile si declaratiile lui de dragoste, si doar dupa ce a plecat am inceput sa-mi dau seama cat de mult imi lipseste, cat de mult il iubesc... A trecut un sfert de veac de atunci, l-am purtat prin viata mea tot timpul, regretandu-l, amintindu-mi mereu de dragostea lui, de dragostea mea. Chin dupa chin, remuscare dupa remuscare... Candva, nu demult, ne-am intalnit... Chinul este si mai mare, dragostea noastra, nealterata de greutatile vietii s-a pastrat si infloreste in intuneric, probabil fara vreo sansa de a putea iesi la lumina. E atat de tarziu pentru noi..., poate pentru tine nu e tarziu... Cu drag, cineva care a inteles ce e in sufletul tau...

    RăspundețiȘtergere
  49. Foarte frumoasa poveste.Te-a iubit mult Bogdan.Ar fi frumos sa il revezi.

    RăspundețiȘtergere
  50. SPECIALA!!!iti intra direct la suflet si te face sa retraiesti povestile de iubire a copilariei :*:*, si app sa nu fiu indiscreta ti-ai intemeiat o familie sau esti singura ?:)

    RăspundețiȘtergere
  51. :)) saracu' baiat, iti dai seama ca acum pe prietena lui nu o cheama irina?

    RăspundețiȘtergere
  52. din toate comentarile ai avut unul singur jicnitor...in padurea verde este sio uscatura,asa ca nu te discuraja irina am citit trei povestioare deale tale,care mia dat de inteles ca esti o persoana speciala... tea preciez si sa fi sanatoasa sa poti scrie tot inainte cuie nui plac, sa nu citeasca.....

    RăspundețiȘtergere
  53. Sensibil si frumos ca intotdeauna.

    RăspundețiȘtergere
  54. cred ca devin dependenta de povestioarele tale!!

    RăspundețiȘtergere
  55. BUNA IRINA....SUNT PLACUT IMPRESIONATA DE POVESTEA TA...AM TRAIT SI EU CEVA ASEMANATOR ...SI A AVUT ACELASI SF CA SI AL TAU....CAT DESPRE RAUTATI....ASTA ESTE LUMEA IN CARE TRAIM NOI..NU LUA IN SEAMA ACESTE MESAJ GROSOLAN....TU STII CAT DE IUBITA SI DE APRECIATA ESTI DE NOI TOTI...ITI MULTUMESC CA EXISTI...!! EU AM AVUT DE INVATAT MULTE DE LA TINE SI TE APRECIEZ FOARTE MULT ..CU DRAG MARA!!!

    RăspundețiȘtergere
  56. Irina , povesea ta e superba!Am retrait o poveste similara. Aveam amandoi 14 ani ,ploua si el mi-a dat camasa luizicand: "mie nu mi-e rece, sunt baiat ".Nu pot sauit culoarea acelei camasii, alba cu ceva liniute rosii.Viata ne-a despartit .el este profesor la un liceu .:)Nu l-am intalnit de 32 de ani. Iar ptr.anonima lipsita de sensibilitate, nu te deranja sa o iei in seama .Astept cu nerabdare sa citesc ce postezi .Sarbatori fericite !

    RăspundețiȘtergere
  57. Irina,buna dimineata !Povestea ta e minunata ,m-a intors in timp,retraind povestea mea de dragoste .Aveam amandoi 14 ani, ploua si era vara .El mi-a dat camasa lui spunand:"mie nu mi-e frig,sunt mai rezistent".Locuia departe si nu avea bicicleta ,venea pe jos sa ma vada .El ,lucra in vacanta de vara ,urma sa mearga la liceu , seara cand se ducea spre casa ne vedeam .Era atat de frumos! Astazi, e un mare prof. de liceu .Nu l-am vazut de de peste 30 de ani .Iti multumesc ptentru frumoasele tale postari.Esti speciala !Sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  58. Imi place foarte mult cum scrii.. si mi se pare extraordinar faptul ca impartasesti cu noi aceste mici povestioare, insa uneori simt aroganta din spatele vorbelor care irita.(in unele momente esti cam "plina" de tine) e problema ta oricum ...nu ma obligi sa citesc, insa am vrut doar sa-mi spun parerea! Te pup

    RăspundețiȘtergere
  59. Am descoperit blogul acesta ieri, si ma bucur tare mult. Scrii tare frumos!
    Povestea asta m-a emotionat, am citit-o pe nerasuflate.

    RăspundețiȘtergere
  60. frumoasa povestea ta dar totodata si trista. Important este ca ti-ai dat seama ca ai gresit fata de acel baiat si ai invatat ceva din tot ce s-a intamplat.Eu consider ca totusi esti o fata sensibila , in ciuda comentariilor rautacioase ale unora.Cat despre tatal tau , parerea mea este ca a fost un om intelept si un parinte deosebit.

    RăspundețiȘtergere
  61. am rasfoit comentariile poate poate gasesc unul in care scrie "sunt aici.. inca te iubesc!" al tau Bogdan.

    RăspundețiȘtergere
  62. BUNA IRINA,
    Te-am descoperit azi...Citesc ,citesc si nu ma mai despart de tine...
    Esti sensibila ,prea sensibila,in tot ce ai scris si am citit pana acum,m-am regasit pe mine...pana si aceasta poveste de dragoste am trait-o si eu,era cu doi ani mai mic decat mine,avea pana si acelasi nume,Bogdan,ma iubea cu aceeasi disperare...dar hai sa fim seriosi,la acea varsa (14-16 ani)ce stim despre dragoste?
    Ce pot spune...dupa 35 de ani m-a regasit pe Facebook,el este in Canada,casatorit(nu prea fericit),eu in Italia vaduva,singura...
    mai pot spune doar atat...daca atunci in copilarie,nu am simtit nimic pentru el,acum la auzul vocii lui(vorbim pe mess)vibrez de emotii ca o adolescenta...

    Felicitari suflet drag,iti multumesc ca existi!

    RăspundețiȘtergere
  63. povestirea are frumusetea si farmecul ei. Tin mult la limbaj. E o poveste de dragoste. Un frumos talent, ce nu mai are nevoie de comentarii. Poti sa editezi o carte sau mai multe si vei avea multi ,multi cititori. Eu sunt bibliotecara si cititorii au nevoie de carti bune.

    RăspundețiȘtergere
  64. Draga Irina, mi-as fi dorit din tot sufletul ca in prima mea poveste de iubire sa il fi avut alaturi pe acel "Bogdan", dar din pacate eu nu pot vorbi atat de frumos despre primul meu prieten, caci a lasat rani adanci in sufletul meu prin comportamentul sau agresiv, plin de jigniri si injuraturi. Il loc sa ma ajute sa ma descopar, sa progresez caci aveam 16 ani pe atunci, el "m-a ajutat" sa ma simt inferioara celorlalti prin cuvintele urate ce mi le spunea, sa fiu singura fara nicio prietena care sa ma sfatuiasca caci nu aveam voie sa am nici macar o prietena, sa imi pierd speranta ca voi intalni candva un baiat bun caci imi spunea mereu ca nu o sa ma iubeasca nimeni niciodata...Tu, Irina regreti pentru ca nu l-ai apreciat pe Bogdan atunci cand a fost nevoie...eu regret ca i-am permis acelui om sa intre in viata mea si sa mi-o distruga timp de doi ani...

    RăspundețiȘtergere
  65. Draga Irina
    Te-am descoperit de vreo doua luni,in fiecare diminetata intru pe blogul tau ,am cumparat cartea Fluturi si o recomand si altora.Imi place mult cum relatezi povestioarele de viata in care sunt convinsa ca foarte multi ne regasim.Esti minunata!Nu lua in seama cmentariile rautacioase fiindca ,nu merita.Toti avem ...pe cineva la care nu-i suntem pe plac,dar stii de ce?Pentru ca sunt persoane invidioase care nu pot fi ca noi!Te pup,cu mult drag , Geta

    RăspundețiȘtergere
  66. Mi-am dedicat toata dupaamiaza de duminica pentru a citi toate postarile tale IRINA,m-au impresionat mult povestea de dragoste pe care majoritatea dintre noi am avut-o si sint povesti care fac parte din viata de adolescenta etapa a vietii care nu se uita.Nu te-am cunoscut pina astazi dar ceea ce scrii e minunat si voi fi o fidela cititoare a ta pupici.Mult succes in tot ceea ce faci.

    RăspundețiȘtergere
  67. Povestea e foarte frumoasa nu lua in seama comentariile negative;) felicitari pentru redactare!:)

    RăspundețiȘtergere
  68. Nu îmi permit să îți spun Irina pentru că tu meriți mult mai mult,deaceea o să îți spun ”Zînă”. Îmi place enorm blogul tău și te apreciez că ești autoarea acestuia.
    Cît despre acest articol, cît timp ai o inimă care bate în piept cred că ar trebui să îl cauți pe Bogdan și să îi spui ceea ce cu cîțiva ani în urmă nu puteai să îi spui...si sunt sigură că și Bogdan ar vrea să te întîlnească...Ar merita o îmbrățișare pentru tot ce făcea cînd erai lumea lui!
    Te apreciez!

    RăspundețiȘtergere
  69. chi ama di più... l'uomo o la donna?

    RăspundețiȘtergere
  70. Si eu azi am citit prima data blogul tau, e impresionant si atat de sensibil. rar mai gasesti oameni ca tine in ziua de azi...iar relatia cu tatal tau e atat de speciala, pacat ca s-a sfarsit asa repede...
    Si eu as dori sa aflu ce s-a intamplat cu Bogdan. O poveste superba, am plans:)

    RăspundețiȘtergere
  71. Draga Irina, ai incercat sa-l cauti vreodata pe Bogdan? Si acum iti spun o scurta poveste daca nu te superi.
    Aveam 14 ani si am plecat intr-o tabara de vara la Ploiesti. Am stat 2 luni in acea tabara si acolo am cunoscut o fata. Am placut-o din prima clipa si tot ma invarteam in jurul ei dar nu primeam atentie sau cel putin asa a parut timp de 2 luni. A venit ziua plecarii si aceasta fata a venit sa ne conduca la gara. Asteptand trenul in ultimele 10 minute ne-am asezat la vorba si I-am spus ca imi place foarte mult de ea sentiment pe care si ea il avea pentru mine dar era timida si nu a venit la mine pana atunci in gara. Ne-am luat ramas bun, ne-am sarutat ( a fost primul sarut) si ne-am scris 3 ani dupa care nu am mai stiut nimic de ea. Am cautat-o dar nimic. Anul trecut de craciun, cautand pe Facebook am ramas mut de uimire... Ramona avea pagina de FB. Am contactat-o si mi-a raspuns dupa 26 de ani... Era plecata de 19 ani in Italia... Chiar daca acum situatia este alta ea fiind casatorita... o iubesc la fel cum am iubit-o cand am sarutat-o prima data in gara si sentimentele ei sunt la fel. Am si in ziua de astazi scrisorile ei, si a ramas uimita ca le-am pastrat... Deci in concluzie... nu lasa pe mai tarziu si cauta-l pe Bogdan acum cat mai poti deoarece poate maine nu va mai fi in viata si regretele vor fi mai mari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord!!!! O poveste asemanatoare am trait si eu!! Si in final ramane doar resemnarea si amintirile ca niste petale rupte dintr-un trandafir....

      Ștergere
  72. eu te descopar pe fiecare zi, dupa fiecare moment de respiro in care ma incredintez povestilor tale, dupa fiecare poveste in care ma regasesc (poate nu in intregime)...felul in care iti iubesti tatal, felul in care scrii despre EL cu patos, cu mandrie, cu dor, ma fac sa te respect si mai mult....esti ca o carte pusa la dispozitia noastra din care noi putem sa invatam din reusitele sau greselile tale.... esti un model demn de urmat, iar faptul ca iti lasi viata descoperita in fata noastra, a devoratorilor de "insomnii", e si mai demn de respect....
    Multumesc IrinaB.

    RăspundețiȘtergere
  73. Ma regasesc enorm de mult in tot ceea ce scrii si multe din povestile tale sensibile ma incurajeaza sa merg inainte ,convinsa fiind ca mai sunt si alte persoane care trec prin situatii asemanatoare.
    Mai sunt inca oameni aproape de noi, care simt si care ne ajuta sa regasim drumul spre noi.. Si lui Dumnezeu ii multumesc pt ei.
    Succes si o viata plina de soare , gingasie si culoare in tot ceea ce faci!!! Abia astept sa-ti citesc cartile pe care le-am comandat!

    RăspundețiȘtergere
  74. superba povestea...imi pare rau ca nu ai avut timp sa-l cunosti mai bine pe acel baiat...ar fi putut fi printul de pe calul alb din povestile copilariei noastre..

    RăspundețiȘtergere
  75. Povestea asta mi se pare minunata, parca am simtit iubirea acelui baiat prin tot ceea ce ai descris; astfel de intamplari te marcheaza pe viata intr-un sens bun.

    Nu trebuie sa ramai cu regrete pentru ca nu ai putut impartasi acest sentiment sau pentru ca nu ai realizat pe moment sacrificiul pe care Bogdan l-a facut pentru a cumpara ursuletul, important este ca amandoi ati ramas cu o amintire frumoasa ,cu o intamplare pe care nu multi au ocazia sa o traiasca, si poate ca viata iti va face o surpriza si il va scoate din nou in calea ta, cred ca ar fi frumos sa va impartasiti unele ganduri.

    Iar cel mai important este ca acest eveniment a contribuit la formarea ta.Pari o persoana speciala, cum rar mai sunt in ziua de astazi, ma bucur ca am dat de acest loc!

    RăspundețiȘtergere
  76. Ionela -Maria13 mai 2013, 18:11

    Minunata experienta ta, mi-ar fi placut foarte mult sa citesc si un comentariu de la Bogdan ,pe noi , cititorii tai,sigur ne impresionezi cu fiecare cuvant dar pe Bogdan cred ca l-au atins cuvintele tale foarte profund si atunci cand tu iti amintesti de privirea lui sunt sigura ca si el isi aminteste cu drag de privirea si zambetul tau !

    RăspundețiȘtergere
  77. cat de frumos:X:X:X o sa postez si eu ceva de genul asta :X

    RăspundețiȘtergere
  78. Cat de draguta e povestea dar si trita.Sie eu am 14 ani si am trait prima mea poveste de dragosre in urma cu o luna.Mi-as fi dorit ca fostul meu iubit sa se fi purtat asa cu mine,dar el m'a tratat cu indiferenta ,ca pe o proasta pentru ca stia ca el e primul meu iubit si ca probabil il voi cauta mereu ,da eu am plecat si desi imi pare rau , mi-am dat seama ca nu ma merita

    RăspundețiȘtergere
  79. reusesti sa pui in cuvinte ce simtim de fapt fiecare din noi....... cata frumusete are sufletul tau... cata puritate si cata noblete ..... sunt coplesita. Existi pentru ca ... cineva acolo sus... a vrut sa reverse asupra noastra frumusetea sufletului tau.Dana

    RăspundețiȘtergere
  80. ai reusit sa il gasesti?

    RăspundețiȘtergere
  81. nu te-ai gandit nicioata sa il cauti si sa ii ceri iertare?sa te revansezi cumva ?

    RăspundețiȘtergere
  82. nu te-ai gandit niciodata sa il cauti si sa ii ceri iertare?sa te revansezi cumva?si cum ai trecut peste stiindu-te vinovata de plecarea si suferinta lui?

    RăspundețiȘtergere
  83. frumoasa poveste si cuvinte spuse din inima merita cuvinte de lauda...

    RăspundețiȘtergere
  84. revin din cand in cand la povestirea asta, cand simt nevoia de ceva simplu, frumos, sincer, din inima... miere pentru suflet!
    de multe ori am gandit-o, dar nu am spus-o pana acum: multumesc pentru ca ai impartasit cu noi aceasta poveste!

    RăspundețiȘtergere
  85. Irina, cuvintele tale m-au facut sa fac cunostinta cu constiinta mea.Am 18 ani si am deja mii de regrete legate de dezamagiri din partea unor oameni care nu meritau timpul si atentia mea.Generalizez in pofida faptului ca un singur baiat m-a facut sa fiu dezamgita si nesigura pe mine, pe asteptarile mele, sa ma subestimez.Eu nu sunt asa.Realizez ca am pierdut oameni care au tinut la mine cu adevarat si poate ca acum as trai o frumoasa poveste de dragoste.Dar nu am avut timp sa-i vad pe oamenii aia decat acum.A fost necesara aparitia "lui"sa-mi dau seama cat de superficiala sunt.Sunt momente, ca asta, cand ma urasc pentru doza asta de superficialitate.As vrea sa am curajul sa-i scriu lui lucrurile astea, sa ii reprosez ca am ajuns sa nu mai am curaj.Dar imi dau seama ca eu sunt singura vinovata si ca daca ar fi sa reprosez ceva cuiva, eu sunt singura demna de reprosuri.As vrea sa am curaj sa-l intreb de ce mi-a facut promisiuni , sa-l intreb daca ii e dor din cand in cand de mine, daca isi aduce aminte melodia noastra, daca si el plange cand o asculta.Dar n-am curaj si nu pentru ca mi-e frica de raspunsurile lui, ci mi-e frica de interpretarile mele.Candva, voi scrie si eu despre prima mea poveste de dragoste si despre lipsa mea de curaj.M-am descarcat putin:*

    RăspundețiȘtergere
  86. povestea ta,pe mn dupa o despartire...voi stii ca fata care acum imi spune ca nu ma mai iubeste,ma face sa cred ca mereu voi fi cn in mintea ei si in inima,si multe lucruri care ma fac si pe mn sa gandesc altfel.ma regasesc in bogdan persoana din povestea ta:(

    RăspundețiȘtergere
  87. Iti admir perspectiva din care vezi lucrurile si imi place la nebunie.Si mie mi s-a intamplat ceva asemanator si stiu cum este.Continua sa scrii si mult succes in continuare!!! :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  88. Pot sa spun ca m-am indragostit de ceea ce scrii ? Sunt uimita cati dintre cei ce te admira au povesti asemanatoare si cati au povesti asemanatoare cu a mea...Si eu mi-am reintalnit prima iubire dupa 24 de ani, pe Facebook, si acum traim o iubire deocamdata platonica dar mai puternica ca oricand.Inca nu ne-am intalnit face-to-face dar nici nu mai e mult pana atunci...Esti foarte iubita, Irina, ne tii cumva in ''priza'' sa nu ne uitam sufletele.

    RăspundețiȘtergere
  89. Foarte frumos,o poveste atat de romantica...Sincer(sper sa nu te superi,nu o zic de rau)ai fost cam fraiera ca nu i-ai dat o sansa...mai ales partea cu ursuletul,mi-au dat lacrimile!

    RăspundețiȘtergere
  90. O povestioara care mi-a smuls cateva lacrimi !!! Iufffff ....

    RăspundețiȘtergere
  91. Si eu traiesc asa ceva acum, dar povestea tine de an si jumatate. El face multe sacrificii pentru mine, ma conduce mereu acasa, ma asteapta la liceu. Si pana acum nu apreciam, chiar daca prietenii imi spuneau ca saracu' sta dupa mine de atata timp. Nu merita sa sufere dupa mine, dar nu vrea sa inteleaga. Poate odata si odata o sa ii treaca. Si eu ar trebui sa ii multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  92. M-a emotionat foarte mult postarea asta.. Dintre toate postarile tale asta e cea mai speciala. ♥ Multumesc din suflet!

    RăspundețiȘtergere
  93. Minunata povestea ta,la fel si tu care ai trait-o si acum ne-o povestesti atat de frumos ! Iti multumesc ca ai reusit sa imi trezesti niste amintiri din copilarie,superba copilarie ! Am citit toate com.e minunat cand printr-o poveste reusesti sa trezesti atatea sentimente si amintiri.Mai emotionat profund draga mea IRINA felicitari ! Tatal tau este cu siguranta mandru de tine.:-*

    RăspundețiȘtergere
  94. Felicitari! Esti o persoana minunata de la care avem cu totii ce invata! Minunata povestea ta. Ma regasesc perfect in tot ce ai povestit! Din pacate, nu mai exista persoane asa nobile ca tine..Mi-ar placea sa am o prietena asa ca tine..Felicitari:(Bianca)

    RăspundețiȘtergere
  95. Citesc aceasta poveste si ma uimeste.Ma bucur ca ti-ai dat seama de greseala ta,la 14 ani dar nici la o varsta mai avansata nu putem sa ne dam mereu seama ca gresim si cateodata mai ajungem sa ranim.Nu reusim niciodata sa apreciam ceea ce este in jurul nostru din pacate.Oricum,aceasta poveste mi-a amintit de prima iubire...si ma bucur ca nu te ascunzi de trecut si ca esti sincera .Gandurile tale m-au facut sa retraiesc acele momente din viata ta...am reusit sa mi le imaginez

    RăspundețiȘtergere
  96. pacat ca ratiunea nu-si da mana cu inima,fiecare regretam un om ,un om pe care l-am ranit si mai ales caruia nu-i mai putem spune!va imbratisez cu dragul sufletului meu!

    RăspundețiȘtergere
  97. Din tot ce am citit până acum pe blogul tau,ești o persoana minunată,Irina!
    Daca vei avea curiozitatea,sau timpul necesar, te invit să citești și micul meu blog... (www.zambetedelicurici.blogspot.ro)

    RăspundețiȘtergere
  98. Multumes lui Dumnezeu ca am avut placerea sa dau peste blogul tau,sa-mi rasfat putin sufletul cu povestea ta de iubire..sinceritate si puritate ,exact ce cautam..

    RăspundețiȘtergere
  99. Eu cred ca Bogdan a citit deja povestea ta si a recunoscut prima dragoste, dar mai cred si ca, inca te asteapta pe tine sa i spui,,,,

    RăspundețiȘtergere
  100. Cred ca orice om poarta in suflet o poveste, o prima poveste de dragoste.

    RăspundețiȘtergere
  101. Ma numesc Andrei am 16 ani si vreau sa iti spun o chestie inaite sa imi incep comentaiul:PROASTA,PROASTA,PROASTA. Nu o zic in sens rau niciodata .DAR TOTUSI esti PROSTANACAAAAA.
    Suntem in 2014. Pe 29 August 2013 am iltalnit o fata la mare... care s-a intamplat sa fie din Bucuresti acelasi sector si acelasi liceu ca mine!(coincidenta?) lista ii lunga.Am avut ghinionul ca ea sa fie indragostita de un alt tip de la noi din liceu... cuvintele ei: "As vrea sa ma indragostesc de tine dar nu tine de mine". Tine de inima ei.
    Povestea mea,care e povestita in 3 randuri cand ea e de 3 romane,e fericita deoarece noi ne sarutam,ne luam in brate des si nu stiu cred ca ea ma place :-??.
    Saracul Bogdan,nu ai idee ce a simtit baiatul ala.
    EU stiu din experienta ce poata sa simta un om indragostit si crede-ma dragostea suge cand o vezi pe fata visurilor tale cum rade si sta toata ziua cu altu..... e ca si cum iti cade cerul in cap si ai vrea doar sa iti iei zilele sau sa iti scoti inima din piept ca sa nu te mai doara.
    Doamne uitati-va si voi ce face orgoliul si rasfatul din oameni.
    Doamne sper ca Bogdan si-a gasit pe cineva dar sa iti zic ceva,un om se indragosteste odata cu adevarat. Si cand o face,o face cum o facea el sau cum o fac eu. M-am regasit in Bogdan si sper din tot sufletul sa nu patesc ca el.
    E adevarat ce se zice... omul vede ce a pierdut numai atunci cand nu il mai are!!!

    RăspundețiȘtergere
  102. Super nu stia de site.ul asta pana acum dar fii sigura iry ca il voi vizita foarte des nu am cuvite esti wow

    RăspundețiȘtergere
  103. Mi-au dat lacrimile........
    Semnat: Larisa

    RăspundețiȘtergere
  104. Foarte frumos scris ,felicitari, ai talent ,transmiti, celui ce te citeste, tot ....

    RăspundețiȘtergere
  105. Foarte frumoasa povestea ta, mi-au dat lacrimile, pacat ca baietii ca bogdan sunt pe cale de disparitie...poate ca atunci cand sunt copii.. este diferit...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt pe cale de disparitie. Iubirea poate "pocni" pe oricine, in orice moment al vietii..

      Ștergere
  106. Foarte frumosa povestea ta....tot ce conteaza este ca te.ai schimbat... eu apreciez astfel de persoane.....si parerea mea este sa il cauti pe bogdan, ca baieti ca el nu mai exista in ziua de astazi...

    RăspundețiȘtergere
  107. Foarte emoționant,tocmai mi-a căzut și lacrimile.
    Foarte frumoasă poveste,sper să nu o uiți niciodată și mari succese în continuarie,apreciez blogul tău :*

    RăspundețiȘtergere
  108. Am citit din greseala acest articol,cautam altceva.Sunt baiat,am 20 ani si plang cu lacrimi de crocodil.Excelenenta poveste!

    RăspundețiȘtergere
  109. Superb! M-am regasit si eu in aceasta poveste... numai ca eu aveam 16 ani, iar el 21. Nu stiu, dar nu cred, ca eu sa fi fost prima lui iubire, dar el sigur a fost primul baiat de care m-am indragostit! si tot la fel ca tine mi-am dat seama abia dupa ce el a plecat... Nu m-a vazut flirtand cu alti baieti, dar la toate gesturile de tandrete pe care le facea se lovea de un sloi de gheata, nu primea nici macar un zambet, nici un raspuns... Nu a stiut ca atunci nu a fost respins, ci doar avea in fata un "arici" caruia ii era frica sa isi arate sentimentele, pana acum cateva zile cand, mi-am luat inima in dinti si dupa 24 de ani i-am scris o "poveste".
    Am simtit de mult timp nevoia sa ii cer scuze pentru felul in care m-am purtat cu el, sa ii spun ca nu el avea o problema ci eu eram problema, am simtit ca nu pot merge mai departe in viata pana nu ii fac acesta marturisire, mai ales ca ma mai chinuia o indoiala, nu stiam (nici acum nu stiu) daca din cauza mea, sau din alta cauza, a repetat un an de facultate, pentru ca atunci era in sesiune, iar el venea in fiecare seara si pierdea ore intregi ca sa ma vada si sa stea cu mine... Mai tarziu am inteles ce insemna aceea scanteie din privirea lui, acel licar pe care l-am remarcat in prima seara cand ne-am cunoscut, datorita lui am invatat sa imi mai domolesc tepii, chiar daca nu pot spune ca sunt o femeie prea usor de abordat...
    Imi pare rau A... si sper ca intr-o zi sa ma poti ierta!
    Anda

    RăspundețiȘtergere
  110. Sunt impresionata de acest dar , povestile tale! dupa atatia ani de studiu , am gasit un autor de minune! Am citit foarte multe carti , pe care le-am citit pentru a-mi dezvolta cunostintele, si intr-un final am gasit cartea potrivita pe care o citesc cu drag, care ma face sa fiu entuziasmata. Iti multumesc foarte mult, avem nevoie de tine! succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  111. Tu, Irina, ce prostuța ai fost!... Dar stii asta, cu siguranta! :)) M-ai facut sa plang.. ;-)

    RăspundețiȘtergere
  112. Drăguţă poveste, frumos scrisă.

    RăspundețiȘtergere