Ruşine...




Într-o zi, când mă întorceam acasă, pe scara blocului în care locuiam pe atunci, am întâlnit o femeie care făcea curat. Am salutat-o, iar când mi-a răspuns am observat că plângea. Nu pot trece nepăsătoare pe lângă cineva care plânge, de aceea am întrebat-o dacă se simte bine și dacă o pot ajuta cu ceva. Mi-a mulțumit privind în jos și mi-a spus cu o voce stinsă că este bine. 
- Dacă vă ajută să vorbiți cu cineva, eu am timp, i-am spus cu toată căldura, încurajator. 
M-a refuzat, rugându-mă să-i dau doar puțină apa în găleata pe care o folosea la spălatul scărilor. Am chemat-o în casă, i-am pus apă în găleată și am întrebat-o dacă nu vrea totuși să stea măcar un minut, să se liniștească. S-a așezat pe un scaun în bucătărie și i-am oferit un pahar cu apă. 
- Nu vreți totuși să vorbim? Poate vă ajută dacă vă descărcați sufletul..., am insistat, văzându-i tristețea, știind că atunci când ai cui să-ți descarci sufletul de poveri, lucrurile parcă devin mai simple, mai ușor de rezolvat. 
Femeia a băut din apă și m-a privit timidă. 
- Băiatul meu are azi cursul festiv și eu nu m-am dus să fiu alături de el, pentru că îi este rușine cu mine, fiindcă sunt femeie de serviciu, mi-a spus ea cu voce mică, dar și cu o tristețe apăsătoare în glas.
Deși nu sunt o fire care se pierde ușor, probabil că mi-a înghețat expresia feței. M-am adunat repede și am încercat să o liniștesc. I-am vorbit despre generația de acum, pentru care imaginea din ochii altora este foarte importantă, explicându-i că trăim într-o lume care s-a îndepărtat de adevăratele valori și că nu ar trebui să se necăjească prea mult pentru cum merg lucrurile acum, fiindcă va veni vremea când toate se vor așeza în ordinea firească – copiii se maturizează, înțeleg cine și ce contează cu adevărat și își reconsideră atât ideile cât și, în mod automat, prioritățile. Speram că argumentele mele o vor liniști, însă ea plângea din ce în ce mai tare. 
- Nu am avut altă posibilitate, l-am crescut singură și numai eu știu cum, mi-a spus femeia din nou, printre lacrimi, parcă scuzându-se că nu e mai mult decât ceea ce este. 
Mi-a frânt inima. Cum aș fi putut să liniștesc o mamă privată de bucuria de a fi alături de copilul ei, într-o zi atât de importantă? 
- Cu banii din măturat l-am ținut la școală și l-am făcut om. A terminat printre primii, pentru că mereu a fost și un copil bun dar și deștept. Am renunțat la tot ca să aibă el tot ce-i era necesar, am muncit și ziua și noaptea, fac curat în case, am lucrat în trei schimburi, noaptea fugeam într-un suflet să văd dacă era bine, că-l lăsam singur în casă. Nu știe el nimic... Mi-am făcut datorii că să-i iau costum și nici nu știe asta... Nu mi-am luat o haină nouă de ani de zile, le cârpesc și le port așa...
Sperând că se va liniști dacă vorbește, dacă aruncă afară tot ce o întristează dar și dacă se mângâie cu tot ceea ce o face să uite de necazuri, i-am cerut detalii despre fiul său, iar femeia, cu ochii înlăcrimați dar și strălucitori de mândrie l-a lăudat, scoțându-i în evidență cele mai frumoase calități. Vorbind despre el, privirea îi devenise deși tristă, în același timp blândă și iubitoare iar în voce îi simțeam dragostea atât de profundă a unei mame dezamăgite, căreia i se făcea o mare nedreptate. Mi-a arătat o poză cu fiul ei, pe care o ținea în buzunarul de la piept al halatului. 
- De când era mic țin o poză de-a lui la inimă, mi-a spus. 
Și-atunci, oricât încercasem să mă țin tare, mi-a fost imposibil să îmi mai opresc lacrimile.
Probabil că simțea nevoia să se destăinuie, pentru că după ce s-a pornit să vorbească, mi-a mărturisit și cât a suferit în viață și cât de singură se simțea. Își dedicase viața unicului copil, pentru care a muncit din greu, neglijându-se, iar acum copilul ei se rușina cu ea, pentru că făcea curat pe scările blocurilor.
- Înțeleg că vă doare, i-am spus încercând să fiu puternică și să-i dau și ei din forța mea, dar fiul dumneavoastră nu a vrut să vă rănească. Sunt sigură că-i lipsește prezența mamei într-un moment atât de special din viața lui, dar cred că a vrut să vă protejeze de privirile disprețuitoare ale celorlalți. Fiul dumneavoastră trăiește în societatea asta modernă în care oamenii sunt comparați între ei și unde se pun etichete după niște valori... lipsite de valoare. Uneori privirile celor care judecă în acest fel sunt ca niște cuțite înfipte în inimă. Iar fiul dumneavoastră nu cred că a vrut să vă rănească, ci doar să evite o suferință pe care n-ați fi meritat-o.
Am încercat să o conving că nu ar trebui să se simtă complexată doar pentru că este femeie de serviciu, pentru că și aceasta este o meserie onorabilă, că nu putem fi toți manageri, doctori, profesori, iar cei care au meserii mai puțin apreciate nu ar trebui să se desconsidere ca oameni și nici să se simtă inferiori. Tocmai pentru că sunt meserii dificile și pe care nu le poate face oricine, mai ales cei care nu iubesc munca.
- Valoarea unui om se află în sufletul său și în faptele sale. Dumneavoastră sunteți un om la fel de important ca oricare altul de pe lumea asta. Sunteți mamă, ce rol poate fi mai onorabil pentru o femeie? Iar fiul dumneavoastră nu vă iubește mai puțin doar pentru că sunteți femeie de serviciu. Chiar dacă acum e influențat de societate și de mediile pe care le frecventează și nu își dă seama că greșește, va înțelege mai târziu și va trage o învățătură din asta. Sunteți mama lui și tot ce are pe lume, încercați să vă bucurați pentru el, chiar dacă nu sunteți acolo, doar îl aveți în inimă, nu-i așa? i-am spus.
Femeia m-a urmărit atentă, transformându-și treptat expresia chipului. 
- Cât de bună sunteți, domnișoară, cred că Dumnezeu v-a scos azi în calea mea.
Am stat de vorba cât a dorit ea și m-am bucurat văzând că i-am schimbat percepția asupra acelei situații atât de dramatice pentru ea. Am rugat-o să îmi promită că nu se va mai desconsidera niciodată, că atunci când va mătura și cineva va trece pe lângă ea, nu va mai lăsa privirea spre pământ, ci va privi înainte cu demnitate. Demnitatea omului care muncește și care își câștigă traiul cu eforturi și cinste.

Nu voi înțelege niciodată de ce noi, oamenii, trebuie să trăim astfel de complexe. De ce trebuie să ne jenăm dacă nu am urmat un liceu de prestigiu, dacă nu avem studii, dacă nu avem o meserie bine văzută, să ne rușinăm de faptul că nu avem o casă luxoasă și obiecte apreciate de oamenii care nu văd mai departe de valoarea materială... Nu funcțiile sau lucrurile pe care le avem ne definesc. 
Am cunoscut oameni extraordinari atât în clasa socială “înaltă”, cât și printre oamenii de rând, modești, așa cum am cunoscut oameni lipsiți de valori și de omenie, deși fac parte din familii cu pretenții sau dețin funcții importante. 
Fiecare destin e diferit, iar noi nu trebuie să judecăm un om după alegerile făcute în viață, pentru că nu știm conjuncturile care l-au adus acolo unde se află. 
Niciodată nu ar trebui să te jenezi cu tine cât timp ești un om cinstit și bun. Și este inadmisibil să îți fie rușine cu ființa care ți-a dat naștere și care ți-a dăruit totul! 
Sunt sigură că mulți dintre oamenii valoroși ai lumii au fost crescuți de oameni simpli, dar mai ales și că datorită lor au ajuns unde se află. Minunați erau acei părinți și bunici cu mâini muncite, buni și credincioși, care ne-au ajutat să devenim oameni!
Nimeni dintre cei în fața cărora încercăm să ne construim o imagine bună nu se va bucura de reușitele noastre așa cum se bucură părinții noștri și nimeni nu va suferi mai mult decât ei, atunci când vom avea necazuri. 
Eu cred că fiecare om este special, frumos și valoros în felul său, că fiecare suflet deține comori nebănuite și că ar fi putut ajunge oricât de sus ar fi dorit, dacă viața, alegerile, conjuncturile și oamenii de care au depins ar fi fost altfel... 
Și mai cred că fiecare om merită același respect, aceleași șanse la fericire, același drept la iubire, indiferent ce meserie are, cum arată, cine este și ce lucruri are...
Iar dacă te rușinezi cu mama ta, înseamnă că te rușinezi cu tine însuți fiindcă mama îți bate în piept, inima ta e bucată din inima ei...


64 de comentarii

  1. iti multumesc din inima pt tot ce ai scris aici,nici nu stii cata nevoie aveam de asta!!

    RăspundețiȘtergere
  2. am o prietena care este supraponderala si baietelul ei i-a spus sa nu vina la scoala la serbare ca o sa rada colegii lui de el pt ca mama lui e grasa.saraca a suferit foarte mult.si baiatul e in clasa a doua.....daca de acum are complexe din atea,iti dai seama?trist.
    felicitari pt modul in care vezi lucrurile!

    RăspundețiȘtergere
  3. TE FELICIT PENTRU CA ESTI UN OM DEOSEBIT,SI VEZI LUCRURILE ASA CUM NUMAI O PERSOANA CU UN SUFLET MARE POATE SA LA VADA.SI EU AM AVUT COMPLEXE.SI STII DE CE?PENTRU CA AM CRESCUT INTR-O CASA DE COPII.AM CREZUT CA TOATA VIATA VOI SUFERI.DE CIND AM PLECAT DIN TARA AM INCEPUT SA VAD VIATA CU ALTI OCHI.AM INVATAT SA AM INCREDERE IN MINE,CEEA CE IN TARA NU FACEAM.TOT TIMPUL IMI SPUNEAM CA DEGEABA M-AM NASCUT, DAR AM INTELES CA FIECARE DIN NOI ARE DESTINUL LUI,ASA CA M-AM IMPACAT CU SITUATIA.TOATA VIATA AM AUZIT IN SPATELE MEU :CE VREI DE LA EA CRESCUTA LA ORFELINAT,INTR-O BUNA ZI VA FI LA FEL CA PARINTII EI.SI AI DREPTATE NIMENI NU ARE DREPTUL SA JUDECE PE NIMENI, DAR DIN PACATE NOI ASTA FACEM.SUNT CASATORITA AM O CASA,UN BAIAT ADOPTAT DE CARE SUNT MINDRA.AM DAMONSTRAT CELOR DIN JURUL MEU CA SI NOI CELE CRESCUTE IN CASE DE COPII STIM SA IUBIM SA FIM MAME SI SA AVEM O FAMILIE.DAR DIN PACATE SUNTEM CONSIDERATE OILE NEGRE ALE SOCIETATII.IN SPANIA LUCREZ.SUNT FEMEIE DE SERVICI.NU MI-E RUSINE.LUCREZ DE 5 ANI.SUNT RESPECTATA SI BINE TRATATA,NU INTERESEAZA PE NIMENI CA EU MATUR SI SPAL SCARI.ESTE UN SERVICI CA TOATE CELELALTE.FUNCTIILE INALTE SE POT PIERDE INTR-O ZI,SI VOI CEI CE LEA-TI AVUT PUTETI AJUNGE LA MUNCA DE JOS SI ATUNCI VETI VEDEA CUM E SA FII PRIVIT PE SUB OCHELARI.ACEA FEMEIE TREBUIE SA FIE MINDRA DE SERVICIUL EI SI SA NU II FIE RUSINE,VA VENI O ZI CIND FIUL EI VA INTELEGE CUM STAU LUCRURILE SI VA FI MINDRU DE EA.VA INTELEGE SACRIFICIUL FACUT DE MAMA LUI SI ATUNCI II VA MULTUMI. FELICITARI PENTRU PENTRU MODUL IN CARE VEZI LUCRURILE.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitari si respect ! Iubesc oamenii ca Dumneavoastra !! O imbratisare calda si un TINETI-O TOT ASA !!! Alina Gimmelsberger

      Ștergere
  4. Bine ati venit si va multumesc pentru gandurile frumoase!
    Va felicit din inima pentru copilul dumneavoastra! Si sper sa nu mai aveti complexe. Nu conteaza daca ai crescut intr-o familie sau intr-o casa de copii, poti fi la fel de OM.
    Si va rog, nu va mai uitati in spate, nu mai tineti cont de rautatile lumii, urmati-va sufletul!
    Va doresc tot binele din lume!

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumos....o poveste de viata care ar trebui sa fie luata drept exemplu de toata lumea.....dar mai ales de copii de "bani gata" si de parintii lor,sa stie sa-i educe sa nu mai batjocoreasca pe cei mai putin norocosi si cu situatii mai putin bune decat ei :( pacat ca se intampla asa ceva....(Alina Bv)

    RăspundețiȘtergere
  6. din pacate draga irina e plin pamintul de copilasi de bani gata sper ca mai multi tineri saacceseze paginile tale pline de caldura si tandretesi fiecare vizitator sa ea un gram de educatie. iti multumesc ca existi. liza cinan chisinaU

    RăspundețiȘtergere
  7. povestea ta este impresionanta, iar mama din ea pare cu adevarat o femeie deosebita.

    ce facem cu mamele singure care au ales sa fie singure si care apoi au reprosat o viata intreaga copiilor lor sacrificiul facut? cum poate fi un sacrificiu timpul dedicat copiilor tai?

    nu, mamele singure nu merita dublu la nimic. sunt niste alegeri la mijloc pe care ele si le-au asumat.

    merita exact iubirea pe care copiii lor sunt in stare sa le ofere. este alegerea lor daca cer tot timpul mai mult sau daca se lasa mingiiate de ceea ce primesc. pentru ca ceea ce primesc este totul din perspectiva copiilor lor.

    iti scriu toate acestea pentru ca eu am fost crescuta de o mama singura care ne-a reprosat tot timpul sacrificiul ei, care pierduta in resentimentele fata de fostul sot a uitat sa se bucure de copilaria, adolescenta si maturitatea noastra.

    acum are 60 de ani, eu m-am indepartat si ea traieste tot in regrete.

    copilaria, adolescenta, timpul nu mai pot fi aduse inapoi.

    RăspundețiȘtergere
  8. nu tot timpul este o alegere,dar ma simpt fericta si nu cred k voi reprosa niciodata copiilor mei k ii cresc singura,nu pot spun k am studiat enorm de mult,dar pot spune k am spalat si scari si am lucrat si la birou,deci nu conteaza munca pe care o faci,nu conteaza imbracamintea,conteaza sa respecti si sa fii om,mama mea a lucrat intr.un restaurant dar niciodat nu mi.a fost rusine k ea,o iubesc enorm de mult si ceeia ce sunt akm le datorez parintilor mei,kre m.au invatat sa respect,sa iubesc,sa fiu corecta si sa aleg in viata tot ce este mai bine pentru mine,nu pentru cei din jur,uneori ma regasesc in ce scrii tu irina,chiar dak am cresut k ambi parinti....poate k modul de a gandi...nu stiu....

    RăspundețiȘtergere
  9. si eu am o mama care joaca dublu rol.. ii multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Felicitari pentru relatarea ta delicata si emotionanta!
    Pentru mine inseamna enorm curajul de a creste un copil singura! Desigur, uneori traim
    momente de dezamagire sau chiar de umilire. Eu nici macar nu le mai iau altfel decat ca pe niste lectii. Ce sunt oare copiii decat cei prin care traim experiente si impliniri senzationale? Cati dintre noi ar ajunge sa cunoasca iubirea neconditionata daca nu prin intermediul lor? Cati dintre noi ar cunoaste teama de a pierde totul- adica iubirea pentru si dinspre copil- daca nu ar fi momentele de spaima atunci cand copilul dispare o zi din viata noastra? Cati, oare, ar incepe sa reinvete totul, de la capat, ca la scoala, daca nu ar trebui sa isi ajute copiii la teme? Si lista ar putea conntinua...dincolo de bucurii,senzatii si sentimente puternice pozitive sunt si cele mai putin pozitive sau chiar negative. Asa cum,in povestirea ta, era vorba despre rusine sau umilire. Daca acestea sunt lectii de viata, de rabdare si lasare deoparte a mandriei, a egoismului sau chiar de intelegere a pozitiei de slujitor in fata creatiei magistrale a lui Dumnezeu, Omul...atunci chiar nu putem decat sa ne stergem lacrimile, sa mergem mai depparte multumindu-i lui Dumnezeu ca am primit un copil sa ne fie invatator si apoi sa gasim intelesul din spatele celor ce ni se intampla. Intelesul inalt, de ajutor sufletului nostru.

    RăspundețiȘtergere
  11. din păcate, în ziua de azi sunt prea multi tineri care din cauza societății în care trăim, se tem de adevăratele valori ale vieții:(

    RăspundețiȘtergere
  12. Cred ca esti un om extraordinar.Pf....nu stiu ce sa zic.

    RăspundețiȘtergere
  13. Oare cand o sa intelegem ca toti suntem una, ca toti suntem oameni si nici o functie sau o avere din lume nu ne face mai importanti ca ceilalti, traim intr-o societate in care sunt promovate in special non valorile si copii nostri din pacate sunt invatati sa aprecieze doar lucrurile materiale, trebuie sa ne trezim si sa ne invatam copii ca aceasta lume este doar o experienta si totata lumea asta materiala nu este decat o iluzie in care sufeltul isi experimenteaza sentimentele, este vremea sa invatam ca mintea este doar un instrument al sufeltului si nu invers.

    RăspundețiȘtergere
  14. M-a impresionat tare mult aceasta"poveste"...Imi cresc singura baiatul..am o teama imensa care persista, nu am liniste din cauza ei: sa nu fiu desconsiderata de catre fiul meu din cauza ca nu pot sa-i ofer un viitor decent.(sunt bugetara si venitul meu este mic).Sper sa-i aduca Dumnezeu in cale oameni ca tine...

    RăspundețiȘtergere
  15. Esti speciala,o persoana deosebita...Greu se intalnesc persoanele ca tine !! Este un proverb care spune:daca n-ar fi prostii,desteptii ar muri de foame !!Dar e tragic cand e vorba de relatia mama-fiu...

    RăspundețiȘtergere
  16. Cum reusesti tu mereu sa ma faci sa plang!Esti o fiinta speciala.Respectul si dragostea pe care o port mamei mele este fara margini,un zambet de-al ei imi face ziua mai frumoasa.A luptat neincetat pentru patru copii si a facut sacrificii enorme,iar eu incerc sa o rasplatesc cu dragoste si afectiune,chiar daca nu voi putea egala nicicand efortul depus de ea.Iti multumesc pentru cuvintele tale care ajung la suflet.Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  17. In aceasta "poveste"sunt mii de realitatii.Din pacate nu toti parintii sunt cu studii ,frumosi si tineri si bine imbrcati ,asta ptr ca tot ce au mai bun sufleteste si material dau copiilor ,care mai tarziu se rusineaza cu ei .Plang!.Dar, sa nu uitam ca de regula si ei o sa fie parintii , mai buni sau mai rai..........!

    RăspundețiȘtergere
  18. Mi-au dat lacrimile citind acest articol. Esti un OM extraordinar, Irina! Nu oricine are capacitatea si deschiderea de a fi tamaduitor de suflete.La fel ca si pe tine ma impresioneaza cand vad pe cineva suferind,plangand.Ma urmareste si acum,dupa cativa ani, chipul unui batranel asezat pe un scaun in holul unui spital.Plangea.Era cam de varsta si statura tatalui meu.M-am oprit si am vorbit cu el.Ii murise sotia si il astepta pe fiul lui.Mi-a povestit despre ea, ce varsta avea...N-am stiut ce sa-i spun, ce poti sa-i spui unui om in situatia asta ca sa-i alini sufletul? "Cu timpul o sa treaca...aveti grija de dumneavoastra." Am plecat plangand si eu, asa de tare m-a impresionat. N-am avut timp sa stau mai mult cu el si nici cum sa-l ajut.
    Tu ai reusit sa o ajuti pe femeia aceea.Ai gasit cuvintele potrivite. Ar trebui sa fie mai multi oameni ca tine.Poate nu ar mai fi atata indiferenta, atat egoism...
    Cu mult respect,
    Nicoleta N

    RăspundețiȘtergere
  19. Dumnezeu te-a inzestrat cu cel mai minunat dar ,iubirea fata de aproapele tau.toti de fapt ne nastem cu aceast sentiment numai ca foarte putini il cultiva pe parcursul vietii,sau mai rau la altii dispare total,din pacate.
    Tu ai in schimb ceva in plus si anume harul de a-ti asterne gandurile si trairile prin scris astfel incat sa poti misca si cele mai impietrite inimi.
    continua asa si Dumnezeu te va raspalati !

    RăspundețiȘtergere
  20. O POVESTE IN CARE MA REVAD, IN COPILARIE MAMA ERA FEMEIE DE SERVICIUI DUPA ORE DE LUCRU DAR NOI COPII ERAM LANGA EA SI SPALAM SCARILE, STERGEAM GEAMURILE,COT LA COT CU EA ,NE ERA RUSINE DACA VEDEAM PE CINEVA CUNOSCUT CARE CREDEAM NOI CA NE POATE FACE RAU NE ASCUNDEAM CA ERAM SI NOI LA O VARSTA LA CARE BAIETI ERAU IN MINTEA SI IN SUFLETELE NOASTRE, DAR NICIODATA NU AM LASATO PE MAMA SINGURA SI NU AM INCERCAT SA O FACEM SA SE SIMTA CA NE-AR FII RUSINE CU CE FACE EA

    RăspundețiȘtergere
  21. Frumoasa postare si atat de incurajatoare...mereu admir gandirea oamenilor ,,simpli''.Bine zis ,,Nu lucrurile si nu functiile ne definesc ,pe noi,ca oameni''.Felicitari !

    RăspundețiȘtergere
  22. Buna,Irina!Te-am descoperit prin intermediul lui Gabi Firea,cand a postat pe fb.,,dorul de scrisori''si de atunci te admir si te apreciez pentru tot ce scrii.Te citesc cu mare drag iar fragmentul de mai sus mi-a dat fiori...Te iubesc.

    RăspundețiȘtergere
  23. Buna....ma regasesc atat de mult in cea ce ai scris mai sus...am avut o familie frumoasa,credeam eu,o pozitie sociala foarte buna...iar acum imi cresc singura fetita si sant menajera,i am ascuns asta fetitei mele ptr a nu ma judeca,nu stiu cat mai pot sa ascund asta dar este singura posibilitate sa i fiu mai mult alaturi si in acelas timp sa pot sa o cresc decent,nu imi e rusine cu cea ce fac insa ceilalti ma judeca fara sa se puna in locul meu incercand sa fie si mama si tata si sa duca greul zilnic. Nu mi am plecat capul la vorbele lor si nu cer de la nimeni nimic,merg mai departe ptr copilul meu si nu accept sa ma judece nimeni ptr cea ce fac. Cred ca cel mai rusinos era sa mi vand corpul si nu sa lucrez cinstit incercand orice mi se ofera.FELICITARI,IMI DAI MULTA INCREDERE SI PUTERE RIN RANDURILE TALE!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Parerea altora nu conteaza, faci ce e bine pt tine si fetita, te felicit.
      |Unii am avut "tratamentul" din partea mamelor de a ne "arunca" ca le incurcam, deci din partea mea iti spun, felicitari !!!

      Ștergere
  24. hmmmm foarte trista intamplarea dat asta este lumea de plastic in care traim.. daca macar jumatate din planeta ar gandii ca tn irina atunci cu siguranta am fi mai buni.... mai generosi in a impartasii sentimentem ganduri, experiente....

    RăspundețiȘtergere
  25. foarte frumos, pur si simplu mi-au dat lacrimile...

    RăspundețiȘtergere
  26. Esti foarte speciala,nu ma mira faptul ca i-ai schimbat starea acelei femei,ptr ca mi-ai schimbat-o si mie:X:X Cand am o stare de tristete,dezamagire..intru aici..si stiu ca cuvintele tale ma fac sa ma gandesc de 2 ori inainte sa stau "Trista":D:*

    RăspundețiȘtergere
  27. Nu esti deloc speciala, esti exact asa cum ar trebui sa fie toti oamenii, cu suflet, sinceri, credinciosi, iubitori,fara orgolii, corecti cu cei din jurul lor, cu credinta in Dumnezeu....Insa din pacate oamenii acestia sunt pe cale de disparitie,,,M-a impresionat povestea scrisa mai sus, eu sunt o mama singura si am crescut doua fete care acum sunt oameni adevarati..una dintre ele este artist liric, insa nu as putea niciodata reprosa sacrificiile facute pentru ele..in schimb, port in suflet dezamagirea si rana pe care tatal lor mi-a pricinuit-o ! As dori din tot sufletul sa-l pot ierta ,dar nu reusesc.Cand un om pe care l-ai iubit si caruia te-ai daruit in totalitate, un om impreuna cu care rasaritul si apusul erau minunat traite la maxim, si care te-a tradat fara motiv intorcandu-ti spatele,nu doar mie, ci si celor mai minunati copii ai nostri, nu stiu daca va putea fi vreodata iertat de sufletul meu...Doamne-ajuta ! Iti doresc un An Nou cum nu ai mai avut ! LA MULTI ANI !Lili Cristescu

    RăspundețiȘtergere
  28. nimic nou.ca mame de la aparitia copilului incepem sa uitam de noi, ca mame,ca femeie. ajungem la acea stare ca si copiilor le este russine de noi sa iasa in lume.Ne/am pierdut valoarea tot argatindu/i pe ei, ca nu cumva...Ma bucur ca nu ma cheama in lumea lor lasa/i sa se bucure singuri pot sa nu ma cheme nici la nunta lor. Vreau sa fiu o mama puternica. copiii sunt binecuvintati prin parinti de Dumnezeu. Mama acestui copil esste servitoarea nu numai a scarilor dar si acestui copil probabil nici la masa nu se seaza cu ea Sunt convinsa ca nu a ajutat/o la munca ei de zi cu zi.
    mamelor, descretiti/va fruntile, spalati/va miinile, uitati/va in oglinda, asezati/va la masa, beti un ceai, cititi un ziar, cititi o carte, priviti un film, priviti prin fereastra la fulgii care cad. Lumea lor nu e lumea noastra
    si invers suntem la o virsta cind le stii pe toate dar nimeni nu te mai asculta.
    Reparati gresala ca nu este tirziu. Nu/i mai spuneti //dragul meu// sau //baiatul meu// ci pe nume si schimbati/va cu rolurile macar acasa... punct. noapte buna. irina

    RăspundețiȘtergere
  29. Foarte emotionant!!! Mi-as dori sa citeasca si baiatul meu pe care i-l cersc singura si sa-si dea seama cate indura o mama pentru copilu ei.Va multumesc ca mai gasim si astfel de lucruri aici pe site si anume de viata.

    RăspundețiȘtergere
  30. Ce frumos.
    Iti multumesc si eu~

    RăspundețiȘtergere
  31. Le multumesc parintilor mei pentru tot ce au facut pentru mine. Sunt mandra ca ei sunt parintii mei, nu mi-as fi putut dori mai mult.
    Sunt oamenii simpli, tata zugrav iar mama muncitor necalificat, care si-au sacrificat visele si dorintele lor pentru ca ale mele sa devina realitate. A fost mult mai important pentru ei sa fiu fericita si sa am o viata mai usoara decat a lor, iar pentru asta au muncit zi-lumina, neconditionat. Si-au demonstrat iubirea lor prin sacrificiu si o fac in continuare.
    Le multumesc in primul rand ca m-au invatat sa fiu om.
    Imi iubesc parintii si nu imi va fi niciodata rusine cu ei.

    RăspundețiȘtergere
  32. Muy bonito e impresionante

    RăspundețiȘtergere
  33. Cat timp un om munceste, nu trebuie sa-i fie rusine. Rusine trebuie sa le fie celor care fura, isi insusesc ceva ce nu le apartine.... Orice om cinstit merita respect.
    Poate ca unii se simt jenati de modul in care arata parintii lor dar asta tine de maturitatea fiecaruia..... Parintii sunt singurele persoane care iubesc neconditioat; ceilalti au interese mai mici sau mai mari. Cand nu-i mai ai, iti vine sa urli, dar degeaba(spun asta din proprie experienta.....)
    Bunicii mei au fost tarani dar parintilor mei nu le-a fost rusine niciodata de asta. Le-au multumit insa pentru sacrificiile facute ca ei ei sa ajunga oameni adevarati. De fiecare data cand mergeam la bunicii paterni, tata le saruta mana... Mainile acelea muncisera din greu pentru a ajunge el ceea ce a fost.
    La randul nostru, avem datoria sa ne educam copiii pe baza adevaratelor valori (nu pe baza "valorilor" masina, vila si piscina) chiar daca multi considera ca sunt pe cale de disparitie.

    RăspundețiȘtergere
  34. COMPLEXUL IN SINE TINE DE PERCEPTIA TA PRIVITA PRIN CEEA CE VOR SA CREADA CEILALTI DESPRE TINE.NU TE LASA CUPRINS SI PATRUNS DE ACEASTA PERCEPTIE,EA ITI VA DAUNA ODATA CAND VEI FI SUPRAINCARCAT EMOTIONAL.ALEGE SA IGNORI CU BUNA STIINTA PERCEPTIA RAUTACIOASA A CELORLALTI SAU VEI ''EXPLODA'' INTR-O ZI.COMPLEXUL DE ASA ZISA INFERIORITATE ESTE DE DORIT SA-L DEMONTEZI TU CU TINE,IN LINISTEA MINTII TALE.CAUTA MINUNEA DIN TINE SI INCEARCA USOR SA DEMONTEZI ACEASTA ETICHETA DE ''INFERIOR'' CARE NE ESTE PUSA DIN RAUTATE ORI INVIDIE.OMULE ASA ZIS INFERIOR,IUBESTE-TE PENTRU CE ESTI SI REPREZINTI PENTRU CEI DRAGI,IGNORA RAUTATEA SI AI CURAJ.PASESTE TREAPTA CU TREAPTA IN REALIZAREA MENTALITATII DE INVINGATOR.DEVENIND INVINGATOR IN SUFLETUL TAU VEI OBSERVA DE LA UN TIMP SCHIMBAREA MODULUI IN CARE TE PERCEP CEILALTI. ''INDRAZNITI, EU AM BIRUIT LUMEA'' NE INDEAMNA ZI DE ZI' CEAS DE CEAS 'CLIPA DE CLIPA-IISUS HRISTOS. SUCCES.

    RăspundețiȘtergere
  35. Pur si simplu am plans.O poveste trista,insa macar i-ai alinat acelei mame durerea si i-ai redat increderea in sine.


    Ma bucur sa te citesc, scrii foarte frumos, cu sufletul.Mult succes in continuare atat dpdv personal, cat si profesional!

    RăspundețiȘtergere
  36. woooow...mi-am tinut cu greu lacrimile...din pacate tinerii din ziua de azi se indreapta tot mai mult spre o viata fara valori si principii...Sa dea Domnul sa se trezeasca la timp!

    RăspundețiȘtergere
  37. Am citit cu sufletul la gură rândurile tale. Te felicit!
    Ii mulțumesc prietenei mele pentru că a distribuit linkul blogului tău pe Facebook și am putut citi aceste rânduri...
    Of, Doamne, de cate ori mi-au ars obrajii sub lacrimi cu gust de "rușine", de cate ori am fost invitata la Ateneu, la o lansare de carte sau la un vernisaj și mi-am cerut scuze politicos pentru ca știu ca... nu am decât 9 ani de studii,... pentru ca, știu bine, copiii mei nu sunt mândrii de mine ca îmi transform lacrimile în vers scris în timpul liber sa numai plâng de dorul fiului cel mare, care s-a sinucis pentru ca nu am avut posibilitatea sa-i ofer un apartament... pentru ca nu m-am putut împărți intre ei, serviciu și școală și am abandonat seralul... of, Doamne, cat o înțeleg pe acea mama... care își creste singura copilul, ca și mine...

    RăspundețiȘtergere
  38. A fi mama este o alegere, a fi mama singura este tot o alegere, una mai dificila doar. Respectul de care vorbim ar trebui sa il primeasca toate mamele, indiferent ca au un ajutor sau nu. Insa cand esti singura si trebuie sa fii si mama si tata e mult mai greu, dar nu imposibil iar atunci satisfactia ta este dubla, ai facut singura o treaba care se face in doi. Si aici trebuie spus: bravo ei!

    RăspundețiȘtergere
  39. Gabi..
    Cum reusesti tu mereu sa ma faci sa plang!Esti o fiinta speciala,D-zeu sa te binecuvinteze suflet minunat..si fiecare femeie si copil cu multa intelepciune ..poate asa nu o sa mai egziste acea durere care din pacate o intalnim destul de des, noi mamele si noi copiii. Sunt mama am un inger de fetita ,dar mam regasit in povestioara ta care am si puplicato..

    RăspundețiȘtergere
  40. sper din tot sufletul si vreau sa cred ca aceste cazuri sunt rare. multumesc bunului Dumnezeu pentru forta ce mi-a dato, sunt fericita asa, doresc sa aiba toate mamele macar fericirea ce o traiesc eu acum. Irina, esti imbratisata!

    RăspundețiȘtergere
  41. Este adevarat ca nu ma pot mindri cu o casa mare si cu bogatie,dar ma mindresc foarte tare cu cele 3 fete ale mele pe care le-am crescut cu multe sacrificii dar cu multa iubire.Ele imi aduc multa bucurie in suflet si daca as putea schimba trecutul nu mi-as da fetele pentru nimic din lumea asta!

    RăspundețiȘtergere
  42. Imi place cum esti la interior.Sa nu te schimbi!

    RăspundețiȘtergere
  43. frumos si adevarat... ai meserii care te inalta ai altele care te injosesc la fiecare minut ...e si cazul meu am ales SPANIA fac curat zi de zi pt. 1400 de euro pe luna in fiecare zi cei la care lucrez ma fac sa simt ultimul loc al acestei meserii ...trec peste ...cu greu pt. bani va veni insa o zi cand voi face ceea ce imi place la mine acasa ...lipsita de dispretuñ strainilor ...imi pare tare rau pt. mama acestui baiat va veni o zi in care el isi va da seama n de sacrificiul ei ..atunci poate rspectul lui va ajunge prea tarziu ...

    RăspundețiȘtergere
  44. O intamplare cu adevarat emotionanta ! Mi-au dat lacrimile si sunt trista fiindca tot mai multi oameni gandesc asemenea acestui fiu, fiindca adevaratele valori ale individului si ale vietii se pierd tot mai mult si datorita acestui fapt traim printre oameni tot mai limitati. Numai bine tie Irina si multumesc ca impartasesti cu noi trairile tale.

    RăspundețiȘtergere
  45. Gabriela Apavaloaei04 iulie, 2013 16:39

    Si eu sunt o mama singura . Am muncit zi si noapte, am cazut , dar m-am ridicat, uneori mai presus de puterile pe care nu banuiam ca le mai am . Totul a meritat din plin .Sunt mandra de fiica mea si , din atitudinea ei fata de mine, sunt convinsa ca si ea este mandra de mine si respecta tot ceea ce am facut pentru ea !

    RăspundețiȘtergere
  46. M-a impresionat foarte tare povestea acestei mame,cred ca este povestea multor parinti care in diverse conjucturi au ramas fara un loc de munca si care au acceptat umilintele falsilor patroni pentru a le oferi copiilor lor posibilitatea desavarsirii studiilor.Oare cati din acesti copii vor aprecia acesti parinti?,expiernta imi spune ca sunt copii care vor spune:pentru mine nu ai facut nimic,nu stiti cat doare...

    RăspundețiȘtergere
  47. Imporesionant, daca din cand in cand ii era prezentata si realitatea copilul intelegea tot.Haideti sa consideram ca este un pic nevinovat copilul deoarece nu stie exact prin cate a trecut mama lui deoarece ea. om cu daruire si dornica de a vedea copilul pe culme inalta, i-a mai scapat sau poate nu a vrut sa ii explice si realitea traiului.Este complexa situatia, doar ne putem exprima atasamentul si respectul ca munca si idealul mamei a avut un tel.Credeti ca macar un coleg nu vine cu intrebarea unde iti sunt parintii?Ce este mama ta?Oare ce a raspuns?

    RăspundețiȘtergere
  48. Valabil si pentru parintii carora le este rusine cu copiii lor!

    RăspundețiȘtergere
  49. Ești o COMOARĂ de OM ! Mă regăsesc în multe gesturi ale tale de aceea suntem în rezonanță...îți mulțumesc că te-am găsit !

    RăspundețiȘtergere
  50. Mi-au dat lacrimile! In paragraful de mai sus sunt crampeie de suflet pur... Le simti, parca le poti atinge... Superb!!!

    RăspundețiȘtergere
  51. Esti o Scumpa! Foarte frumos gestul tau..Imi doresc din tot sufletul sa te cunosc!
    Sorina

    RăspundețiȘtergere
  52. Minunat!
    Multumim ca impartasesti toate aceste experiente cu noi. Avem nevoie de ele, pentru ca in felul acesta, noi, cei ca tine, nu ne simtim singuri si, in plus, ne intaresti convingerea ca actionand ca si tine, putem aduce multa bucurie si pace in sufletele altora.
    Continua! tu ai harul de a pune in cuvinte, ceea ce altii pot doar simti si face, si este nevoie si sa se stie ca sunt oameni ca noi! Esti, intr-un fel, vocea multora ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  53. Pacat ca sunt tot mai putini oameni cu suflet bun si curat. Pentru bani si imagine uni si-ar vinde si familia

    RăspundețiȘtergere
  54. foarte emotionant!!!!

    RăspundețiȘtergere
  55. Multumesc din suflet pentru lectiile de viata pe care ni le povestiti!

    RăspundețiȘtergere
  56. Am fost in aceeasi situatie, dar am inteles, ca mama nu poate fi inlocuita, pe cand colegii, in viata, se schimba. Felicitari pt ca v-ati facut timp s-o ascultati si pt sfaturile date!

    RăspundețiȘtergere
  57. Esti un om minunat Irina! Iti doresc multa sanatate si sa fii iubita! Imi doresc sa ajungi cu " Fluturi " la volumul 100 ♡♡

    RăspundețiȘtergere
  58. Cum as putea sa le dau o lectie colegilor de scoala care se amuza pe meseria mamei mele? :(

    RăspundețiȘtergere